Blesteme, vraji?

[Demetrius]

În prealabil postat de Carmina33

Buna,

Apreciez mesajul dumneavoastra. Nu stiu daca il inteleg pana la capat, in special partea cu monahismul. Nu critic, nu vreau sa intru in polemica, dar vreau sa inteleg argumentele pe v-ati fundamentat opinia.

Ceea ce inteleg eu din felul in care curge argumentatia dumneavoastra este ca monahismul ar fi solutia pentru a fi ferita de orice o fi fost ceea ce s-a intamplat cu mine. In lipsa modalitatii de formare a argumentului, nu pot fi de acord cu dumneavoastra. Cred ca aceasta cale trebuie aleasa pentru ca simti ca acolo este locul tau. Din punctul meu de vedere (strict in ceea ce ma priveste) aceasta ar fi solutia usoara, un abandon institutionalizat care ar anula orice framantari pe motiv ca nu as mai avea dreptul sa le am. Nu vreau sa fie inteleasa gresit, nu dispretuiesc oamenii care aleg aceasta cale. Chiar cred ca iti trebuie o mare putere sa renunti la tot pentru aceasta chemare. Dar nu toti avem aceasta tarie si chiar mai putini aceasta chemare. Eu am in acest moment o pace pe care nu am simtit-o pana recent. Si poate mai mult discernamant pentru a intelege ca nu trebuie sa accept tot ceea ce e la indemana, ci doar ceea ce simt ca trebuie sa am.

Cand am spus ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult ma refer stict la faptul ca intuatia nu mi-a spus ca vreauna din persoanele care incearca sa imi schimbe statutul este si persoana cu care ar trebui sa fiu.

Poate motivatia mesajului meu a fost sa inteleg mai bine ceea ce am trait. E adevarat ca pot intreba si preotul care imi face slujbele. Doar ca nu ma simt suficient de pregatita pentru a avea o discutie directa pe aceasta tema. Inca mi se pare neverosimil. Educatia mea inca nu reuseste sa cuprinda ideea ca astfel de practici exista, ca ne pot afecta viata intr-un mod poate ireversibil, ca poate exista rautate gratuita.

Am citit toate mesajele postate, desi am citat acest mesaj ca sa aduc cateva explicatii. Siceritatea ta este uimitoare si foarte folositoare tie.

Revin asupra solutiei monahale ca singura viabila pentru ca presupune adoptarea din convingere(dupa o munca foarte serioasa) a unei conceptii de viata in care nu-si mai gaseste locul preocuparea pentru sexul opus, cauzatoare a tuturor problemelor, nu neaparat pentru ca nu mai ai dreptul a le avea(nimeni nu are acest drept), ci pentru ca nu mai doresti/vrei desertaciuni. Privind din exteriorul manastirii, calugarii fac sacrificii renuntand la o viata... omeneasca, dar unii nu mai vor o viata omeneasca, ci una ingereasca; nu pentru ca ei au simtit ca spre asta au chemare, ci pentru ca au facut eforturi si au suferit pentru asta. Sunt pline manastirile de caderi scandaloase cauzate de neinfranare, indisciplina samd.
E greu sa renunti la desertaciuni si la facilitatile foarte convenabile ale acestei lumi, castigate prin studiu si efort educativ, ca sa ajungi la fericirea vesnica(opusa desertaciunii) pe care de aici o poate gusta oricine vrea.

Educatia ta, insa, te poate ajuta sa intelegi ca tu ai favorizat ceea ce ai trait si inca nu sunt sigur daca nu chiar tu esti cauza, dar, fiindca sunt mai multi cei care ti-au spus ca ti s-au facut farmece, nu caut sa contra-argumentez.

Refritor la tine drept cauza, te sfatuiesc sa te gandesti(sa te lamuresti) la momentul(de varsta) in care te-ai hotarat sa te dedici carierei, pentru ca atunci e posibil(chiar foarte probabil) ca ai refuzat un sentiment propriu (o simpatie) pentru un baiat si ai calcat peste sentimentele lui ranindu-l, iar durerea si gandurile lui s-or fi transformat fara intentie intr-un blestem cu efecte directe, chiar daca Bucuriepedrum spune ca trebuie sa fi fost mancare/bautura.
Asadar nu trebuie sa fie vorba de practici, activitati si rautate, ci e vorba de un refuz al tau. Tu ai refuzat sa ai sentimente de femeie ca sa devii manager si ai devenit manager cu trup de femeie, pe care trup tu il mai folosesti dupa "dorinte si trebuinte". E foarte posibil ca tu sa-ti "parazitezi" inconstient sentimentele si dialogul cu cei din jur printr-o atitudine de manager care le taie celor interesati(si tie) "mugurii sentimentali", dar te preocupi sa lasi deschisa usa dormitorului; atat pentru intrare, cat si pentru iesire.
In ziua de azi e foarte greu(spui) sa nu se 'foloseasca" dormitorul inainte de cununie, insa din acelasi motiv pentru care mai demult era foarte usor: infranarea. Infranarea e o calitate ingereasca, desfranarea e omeneasca; mare diferenta.

Ai dobandit tot ce vrea trupul(chiar daca nu are neaparata nevoie), ai ramas datoare sufletului. Esti intr-o situatie foarte grea daca trupul tau e inrobit si sufletul slabit.
Ai insa la dispozitie tot ce trebuie ca sa faci orice vrei. Depinde ce vrei.

24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.(Mt19,24)

Mai observ o problema ce reiese din faptul ca participi regulat doar la slujbe de curatare, ceea ce lasa sa se inteleaga ca scopul ar fi doar acela de a reusi intr-o relatie...
Oare de ce nu se poate merge tot acolo si duminica pentru a suplini necesarul unui program duhovnicesc regulat?

Edit:Un minim necesar in schimbarea ta de atitudine cred ca ar fi, nu sa incerci, ci sa reusesti sa elimini din relatia cu "genul" masculin trupul tau, adica sa te abtii total de la relatii trupesti(cum sugera Bucuriepedrum), chiar si de la cele deja "inaugurate"; un fel de convertire care te va intari. Daca suferi trupeste, te vei intari duhovniceste.

[Bucuriepedrum]

Nu am nici un merit, Demetrius. La final de an, am mers în Țara Sfântă, Crăciunul m-a prins acolo, şi am avut nişte descoperiri uluitoare. Nu te gândi la vedenii ori vise, totul s-a petrecut trează fiind. Mi-a arătat Dumnezeu în ce nu m-a lăsat să cad şi cum m-a păzit vreme de mai bine de patru ani de un om, eu fiind într-o groaznică înşelare. M-am eliberat. Ieri m-am spovedit şi împărtăşit. E minunat Hristos. :)