Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

În Iordan Hristoase, ai înecat păcatul lui Adam,
Şi pe noi cei ce înotam în patimi ne-ai scos la liman,
Cum vom mulţumi milostivirii Tale celei negrăite ?
Cercetează sufletele noastre picurând gânduri smerite.

Înaintemergătorul se sfia a Te atinge pe Tine, Cel Preacurat,
Şi cu gânduri smerite întâmpinându-Te, Te lăuda ca pe-Un Împărat,
Cu rugăciunile lui aşează şi gândul nostru pe calea pocăinţei,
Ca privind întru adâncul tainelor Duhului să aflăm izvorul credinţei.

Cetele îngereşti s-au înspăimântat văzându-Te la Iordan pe Tine,
Şi râul a dat glas de uimire, întorcându-Se pentru a Ta slăvire,
Cum voieşti a Te ascunde în apele mele, Cel Ce eşti Lumină neapropiată ?
Cum Soare al dreptăţii, Ce străluceşti tuturor, Te cufunzi în smerenia adevărată ?

Nu mă pricep şi mă minunez de adâncimea smereniei dumnezeieşti,
Sfinţeşte-mă pe mine şi ridică pe Adam din durerile pământeşti !
Cum Stăpânul a toate vine să Se boteze de mâna robului Său ?
Cu uimire grăiesc îngerii cei ce Îl cunosc pe El a fi Dumnezeu,
Văzut-am luând trup pe Cel Ce este mai presus de cetele îngereşti,
Iar acum în Iordan Se botează Izvorul darurilor duhovniceşti.

Şi noi cu gânduri smerite să înconjurăm râul iertării,
Şi să slăvim pe Hristos Cel Ce revarsă mirul iertării,
Acesta este Mântuirea noastră şi Dreapta lucrătoare a Tatălui,
Taina Acestuia a pecetluit-o şi Duhul, Dătătorul darului.