Miscarea de reinnoire carismatica

[Cornel Urs]

Ce trebuie reținut. Deși Carismatismul pare în ochii unora ca fiind cu totul altceva decât Penticostalismul, în realitate, Carismatismul este tot un penticostalism mai în extremă. Mulți comentatori folosesc sintagma penticostalo-carismatici.
Adevărat, în E Europei penticostalii nu vor să aibă de-a face cu carismaticii fiindcă dezaprobă fenomenele stranii de acolo, precum căderea pe spate, râsul sfânt, etc.
Totuși, în mediul Occidental, penticostalii se comportă exact ca și carismaticii. Chiar și în România, tinerii mai ales, deși sunt membri penticostali, vizitează deseori biserici carismatice și se închină împreună cu aceștia. Ei urmăresc activitatea multor carismatici renumiți. Ba chiar, carismaticii cei mai vestiți sunt de religie...penticostală, aduc aici ca exemplu pe Benny Hinn și Bob Larson. Concluzia ar fi că penticostalismul și carismatismul sunt din aceeași tulpină ocultă, carismatismul fiind mai în extremă. Dacă penticostalismul ar fi creștinism curat și carismatismul creștinism apostat, și dacă cele două mișcări religioase ar fi antagonice, lucrul acesta s-ar vedea, ori nu observăm decît o prietenie între credincioșii acestor două mișcări. Prea puțini penticostali manifestă contra carismaticilor. Prea puțini și cei care sunt, de obicei au peste 50 de ani. Faptul că penticostalii au primit cu dragă inimă influența carismatică, ne spune despre ce duh au aceștia, adică același duh amăgitor.