![]() |
![]() |
|
#17
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Biblia e o carte. Cel putin aceasta e forma fizica in care ea ni se prezinta. Ba mai mult e o colectie de carti redactate poate pe parcursul a mai mult de o mie de ani, iar unele dintre ele nu exista intr-o varianta unica, motiv pentru care unii inca se cearta care e varianta adevarata: Textul Masoretic, Septuaginta sau manuscrisele de la Qumran, sau daca din cartea Esterei e cazul sa scoatem sau nu finalul, asta ca sa ma refer doar la doua situatii in care exista o disputa legata de insusi textul de pornire. Citat:
De unde deduc ca ar trebui sa impartim cartile in "carti obisnuite" si "carti mai mult decat obisnuite" (daca sunteti de acord, am sa le numesc "supercarti"). Cele doua tipuri de carti trebuie citite in mod diferit, presupunand probabil strategii de lectura care n-au legatura una cu cealalta. Am observat ca o componenta esentiala in lectura a ceea ce voi numi in continuare "supercarte" o reprezinta credinta. Daca nu crezi ce scrie acolo nu poti sa o intelegi. O carte obisnuita nu necesita o asemenea conditie. Poti pricepe "Povestea celor doi frati", o carte superba scrisa in Egiptul antic fara sa crezi ca intamplarile relatate in ea sunt adevarate. E suficient sa decodifici intelesurile simbolice ale povestii. Asta presupune sa-ti supui mintea la un pic de efort, lucru care nu e usor, dar nici imposibil, asa ca lucrurile sunt simple si clare. O a doua componenta a lecturii unei supercarti e rugaciunea. Sa ne rugam ca sa o pricepem. O carte obisnuita poate fi inteleasa fara sa te rogi. Eventual poti sa te gandesti la ea, sa incerci sa intorci pe toate fetele o situatie, un personaj in legatura cu care ai nelamuriri, esential e insa sa iti pui mintea in miscare si sa explorezi cu mintea si imaginatia lumea acelei carti, sau ca sa folosesc o expresie metaforica pe care am auzit-o aici, sa te "intrupezi" in lumea cartii ca observator si traitor cu sufletul. Poti sa te si rogi, daca vrei, dar aceasta nu reprezinta o strategie de lectura a unei carti obisnuite, ci o simpla pauza de lectura. Citat:
O supercarte trebuie citita cu smerenie, nu cu mandrie. Lectura unei carti obisnuite nu necesita o asemenea conditie. De altfel daca citesti o carte in ideea de a te tine cu nasul pe sus sau a te da rotund, nu stiu daca iti mai sta mintea la ceea ce se intampla in lumea textului. La fel daca te smeresti. Desi nimeni nu-ti interzice sa te mandresti sau sa te smeresti in timp ce citesti, esential e sa fii atent la text. Poti eventual sa te mandresti sau sa te smeresti dupa ce ai terminat. Sau poti sa le faci pe toate in acelasi timp. Oricum e neesential. In supercarti, dupa cum scria cineva intr-o postare, unele lucruri sunt ascunse in mod intentionat. De aceea ele sunt atat de greu de priceput. Eu credeam ca Biblia e scrisa pentru a revela, nu pentru a ascunde, dar asta nu e treaba mea. In ce priveste cartile obisnuite, ascunderea sau neascunderea unor lucruri depinde de vointa autorului. In cartile politiste, de exemplu, autorul ascunde mai intai cine e criminalul, deoarece ideea textului e de a ne face pe noi sa descoperim treptat identitatea acestuia. In alte carti insa lucrurile sunt spuse pe fata inca de la inceput. Citat:
In sfarsit, spunea cineva ca pentru a intelege supercartea numita Biblie, e nevoie sa-ti tii mintea in iad. O fi asa. In orice caz, pentru a citi o carte obisnuita e suficient sa-ti tii mintea in cap. Si pentru ca o asemenea conditie chiar nu o inteleg, de cand ma stiu pe lumea aceasta obisnuiesc sa citesc supercartile ca pe niste carti obisnuite. Si chiar daca nu le inteleg asa cum le inteleg altii, tot e ceva mai mult decat nimic... |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Cum intelegem pocainta | matad | Despre Sfanta Scriptura | 5 | 17.03.2009 11:34:48 |
Sola Scriptura?? | danyel | Despre Sfanta Scriptura | 16 | 02.07.2008 21:58:50 |
|