Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

La începutul Postului Mare remarcăm rânduiala liturgică numită Pavecerniţa Mare în cadrul căreia în primele patru zile din post se citeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul.
Pavecerniţa Mare este una dintre slujbele specifice Postului Mare, fiind săvârşită în toate zilele, cu mici excepţii (zilele de sâmbătă şi duminică, când se face Pavecerniţa Mică; miercuri şi vineri în săptămâna a cincea a postului; miercuri, joi şi vineri în săptămâna Sfintelor Pătimiri).
Pavecerniţa face parte din cele şapte Laude şi încheie ciclul slujbelor de seară, săvârşindu-se după Vecernie. Pavecerniţa Mare se poate oficia în aproape toate zilele Postului Mare, iar Pavecerniţa Mică se săvârşeşte în toate zilele din afara Postului Mare, precum şi în unele zile ale acestui post. În general, Pavecerniţa Mică se săvârşeşte mai ales la mănăstiri şi foarte rar la bisericile de parohie.
Rânduiala acestei slujbe se găseşte în cartea numită Ceaslov şi se împarte în trei părţi, simbolizând Sfinta Treime. În prima parte sunt rugăciuni de mulţumire, pentru ziua care a trecut; partea a doua are mai mult un caracter penitenţial, exprimând mărturisirea şi pocăinţa pentru păcatele săvârşite, iar partea a treia conţine în special rugăciuni de cerere, solicitând ajutorul lui Dumnezeu pentru a trece cu bine noaptea care urmează. Astfel, Pavecerniţa este o slujbă de mulţumire pentru ziua care tocmai se încheie, dar şi o rugăciune de cerere pentru trecerea în pace a nopţii care urmează.
Majoritatea citirilor, rugăciunilor şi cântărilor au un caracter penitenţial (Psalmul 50, rugăciuni de umilinţă, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea lui Mănase, rugăciunea Sfântului Mardarie ş.a.), trezind în adâncul sufletului o pocăinţă curată şi luminată de nădejdea mântuirii.

[cristiboss56]

Râvna a fost tema principală a omiliei rostite de starețul Mănăstirii Putna miercuri, în prima săptămână din Post, după Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. „Omul cel vechi din interiorul nostru mereu ne trage în jos, mereu nu ne lasă să ne înălțăm la cer precum Ilie prorocul”, dar trebuie „să ne silim și să nu ne împuținăm în a avea râvnă și dragoste”, a spus Arhim. Melchisedec Velnic.
Pentru a evidenția folosul râvnei în rugăciune, părintele a reflectat asupra unui cuvânt din Filocalie, al Sfântului Talasie Libianul: „Când îți aduci aminte de Dumnezeu, înmulțește rugăciunile și ostenelile tale, pentru ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-și aducă aminte de tine”.
„Și mai frumos este să știi că Dumnezeu își aduce aminte de tine și nu te va lăsa. Prin orice încercare vei trece el va fi deasupra ta, îți va purta de grijă”, a asigurat părintele stareț.
În continuare, părintele Melchisedec a oferit drept pildă de râvnă adevărată și statornicie pe Sfântul Proroc Ilie, care a fost „un om de foc, ca un rug care a ars mereu și nu s-a mistuit”, dar și pe Sfântul Ioan Gură de Aur, „care stă lângă tronul dumnezeirii”.
În același context, părintele a atras atenția asupra împrăștierii minții și a spus că „ori de câte ori ieșim din casa lui Dumnezeu ne agățăm și ne lăsăm prinși de duhul grijii de multe”.
„În casa lui Dumnezeu, permanent râvna, dragostea și atașamentul nostru trebuie să fie către numele Lui. Dacă nu înțelegem cuvântul care se citește sau se cântă să ne silim să completăm cu rugăciunea noastră personală, sau cu rugăciunea vameșului: «Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului». Atunci Dumnezeu caută cu ochi milostiv spre noi. Dar să zicem, dar să stăruim, să batem”, a îndemnat părintele stareț.
Râvna vine și din cultivarea minții, a mai explicat Arhim. Melchisedec, „din auz”. De aceea a făcut câteva recomandări de lectură:
„V-am îndemnat și vă îndemnăm de nenumărate ori și Biserica permanent vă îndeamnă: Citiți Sfânta Scriptură, Proloagele, Viețile Sfinților. Cunoașterea nu este altceva decât o hrănire a minții. Mintea este ca o râșniță: ce-i dai aceea macină. Dai sămânță bună, va scoate sămânță bună și frământătură bună”.
Părintele a îndemnat totodată, în special pe tineri, să asculte predicile Mitropolitului Bartolomeu Anania și conferințele Maicii Benedicta – Zoe Dumitrescu Bușulenga, care sunt „de o frumusețe și de o bogăție extraordinară”.
La finalul predicii, Arhim. Melchisedec a evidențiat faptul că în râvna noastră nu trebuie să fim nepăsători față de cei aflați în rătăcire.
„Dacă ești nepăsător față de cel care a trecut la altă credință, față de cel care nu vrea să se spovedească (…), înseamnă că nici în interiorul tău dragostea de Dumnezeu nu s-a aprins, râvna nu prea este, dorul de Dumnezeu nu s-a înfiripat”.
„Pe cei care nu merg pe calea cea bună trebuie să-i aducem mai întâi prin rugăciune, punându-i și pe ei înaintea lui Dumnezeu și în inimile noastre. Să nu fim singuri aici în Biserică și egoiști”, a îndemnat la final părintele stareț.

[cristiboss56]

Duminica Ortodoxiei ne aminteşte de sinodul din anul 843. Acest sinod a declarat valabile toate hotărârile celor şapte sinoade ecumenice, a restabilit cinstirea sfintelor icoane şi i-a anatemizat pe toţi iconoclaştii şi pe toţi ereticii. Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica Ortodoxă serbează dreapta credinţă în plinătatea ei şi totodată biruinţa asupra tuturor ereziilor. De atunci, Duminica Ortodoxiei a fost introdusă în calendarul Bisericii, devenind o zi de aleasă cinstire a tuturor celor care au apărat dreapta credinţă şi sfintele icoane.
Secolul al VIII-lea şi prima jumătate a secolului al IX-lea sunt marcate în istoria Bizanţului de lupta pentru apărarea icoanelor împotriva ereziei iconoclaste. Această erezie a marcat timp de mai bine de un secol viaţa Bisericii din Imperiul Bizantin, cu consecinţe deosebit de importante atât sub aspect politic, cât şi teologic. Doctrina iconoclastă a promovat renunţarea la imaginile religioase şi a cultului lor, mergând până la distrugerea lor. Ea este legată de numele unui împărat controversat, Leon al III-lea, care decide în anul 727 să condamne cinstirea sfintelor icoane. Fiul său, împăratul Constantin al V-lea, reuneşte în 754 un sinod în palatul imperial şi impune recunoaşterea iconoclasmului ca doctrină ortodoxă. Cea care restabileşte cultul sfintelor icoane este împărăteasa Irina, care a reuşit să reunească în 787 la Niceea Sinodul al VII-lea Ecumenic în care a condamnat iconoclasmul, a restabilit cultul icoanelor şi a formulat doctrina ortodoxă în ceea ce priveşte cinstirea icoanelor. Cu toate că acest sinod şi-a atins scopul propus, nu a putut încheia definitiv criza iconoclastă. Ea a cunoscut o nouă răbufnire între anii 815 şi 842. Cea care a rezolvat definitiv problema cinstirii icoanelor este împărăteasa Teodora, care a convocat în luna martie 843 un sinod în Palatul Kanikleion (sediul cancelariei imperiale) din Constantinopol. Este ales un nou Patriarh de Constantinopol, Metodie. Acesta a alcătuit un document cu denumirea de Synodicon, care cuprindea învăţătura ortodoxă a Bisericii şi condamna toate ereziile şi pe toţi ereticii. Astfel, pe 11 martie 843, la Constantinopol, a fost restabilit cultul sfintelor icoane.

[cristiboss56]

La Procesiunea Lumina Ortodoxiei organizată sâmbătă la Biserica Icoanei au participat mii de pelerini şi peste o sută de preoţi. Delegatul Patriarhului Daniel a fost PS Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal.
Evenimentul a început sâmbătă după amiază cu Slujba Vecerniei, după care, de la ora 17:30, credincioşii au participat la procesiunea oficiată în jurul Parcului Icoanei, având în mâini lumânări aprinse.
Preasfinţitul Ieronim s-a adresat la final celor prezenţi şi a accentuat că în Ortodoxie ‘păstrarea dreptei credinţe a fost o luptă continuă’, iar ‘vremurile de astăzi sunt şi ele o provocare la adresa acesteia’.
Vorbind despre importanţa credinţei, Părintele Episcop a reliefat că ‘este la fel de scumpă precum ne este şi viaţa pe care ne-a dat-o Mântuitorul Iisus Hristos’ şi a adăugat că aceasta ‘ne-a ajutat să dăinuim peste veacuri’.
În încheiere, Episcopul a apreciat credinţa ca fiind ‘o înfăţişare a celor nevăzute şi o cale de lumină care ne îndreaptă către vederea lui Dumnezeu’.
Ca şi în anii anteriori, un detaşament din cadrul Poliţiei Locale Sector 2, în uniforme de gală, a însoţit procesiunea şi a purtat torţe aprinse.
Mâine, cu prilejul hramului lăcaşului de cult, Sfânta Liturghie va fi oficiată de PS Ieronim.
Începând cu ora 12:30, va avea loc Procesiunea Icoana – fereastră spre Dumnezeu în jurul Parcului Grădina Icoanei la care vor participa clerici şi mii de credincioşi, purtând în mâini icoane.
Procesiunea se va încheia cu sfinţirea icoanelor purtate de credincioşi și cu un scurt concert coral religios.

[cristiboss56]

Sfântul Sinod al BOR, în scrisoarea pastorală transmisă în Duminica Ortodoxiei clerului şi credincioşilor din Patriarhia Română, face cunoscut rolul icoanelor în viaţa noastră.
‘Sfintele icoane ne încredințează de valoarea persoanei umane, a persoanei noastre, dar și a semenului. Hristos și sfinții ne privesc din icoane și ne îndeamnă să avem o privire curată, sinceră și binevoitoare’, subliniază membrii sinodali.
Păstrând aceeaşi linie a evidenţierii simbolismului icoanelor, Sfântul Sinod apreciază că ‘icoana se fundamentează nu numai pe Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ci și pe Învierea Lui. Fără Învierea lui Hristos, icoana nu ar fi o reprezentare a vieții cerești transfigurate, ci numai un tablou comemorativ. Icoana ne prezintă pe Fiul lui Dumnezeu, Cel care a luat trup omenesc, a trecut cu el prin moarte și Înviere’.
În acelaşi registru, ierarhii afirmă la unison că ‘în sfintele icoane descoperim chipul uman restaurat, înnoit și sfințit, luminat de slava Împărăției lui Dumnezeu, ca o chemare la dobândirea asemănării cu Dumnezeu, prin strălucirea chipului slavei lui Dumnezeu pe fața sfinților’.
‘Privind la chipul lui Hristos și la chipurile sfinților din icoane, descoperim posibilitatea de a primi și noi harul sfințitor al lui Hristos și a-l face lucrător, prin rugăciune și iubire milostivă, prin comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții Săi trăită în Biserică’.
Unicitatea şi irepetabilitatea fiecărei persoane umane este o altă temă de interes urmărită de ierarhii din BOR, întrucât ‘fiecare om fiind o persoană unică și irepetabilă, plină de mister, o ființă cu vocație de a trăi veșnic în iubirea lui Dumnezeu cel veșnic’.
‘Acest chip al lui Dumnezeu în om poate fi întunecat din pricina păcatelor, a patimilor egoiste, a lipsei de iubire smerită și milostivă. Dar acest chip își poate redobândi strălucirea prin rugăciune și pocăință, prin participarea la viața liturgică a Bisericii, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, prin cultivarea dragostei frățești împreună cu toți care Îl mărturisesc pe Hristos ca Mântuitor și Tămăduitor’, se mai evidenţiază în textul pastoral.
Fiecare om ‘poate deveni Samarineanul cel milostiv care îl ajută pe cel căzut în suferințe să se ridice și îl conduce pe drumul vindecării spirituale și trupești’. Sfântul Sinod ne îndeamnă ‘să nu uităm că Părinții Bisericii văd în Samarineanul milostiv din parabolă (Luca 10, 25-37) pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos Care a venit să ne ridice din boală, din păcat și din moarte’.
Prin urmare, ‘fiecare dintre noi poate să Îl urmeze pe Hristos și să devină aproapele celui aflat în suferință’, insistă membrii sinodali, iar lucrarea aceasta ‘se împlinește de la vorba cea bună și întăritoare în credință și nădejde, continuând cu ajutorarea semenului și oferind darul material necesar pentru lucrarea filantropică sau social-caritabilă a Bisericii’.
‘Lucrarea liturgică a Bisericii la care participăm se cuvine continuată prin programe de asistență socială și filantropică, prin construirea de lăcașuri de cult și de așezăminte ale Bisericii, precum: cantine pentru săraci, cămine pentru copii, case pentru bătrâni, unități medicale pentru bolnavi și altele asemenea’, au menţionat membrii Sfântului Sinod.

[cristiboss56]

În Duminica Ortodoxiei, Patriarhul Daniel a făcut cunoscută importanţa sfintelor icoane pentru Ortodoxie. Acestea ‘nu sunt o simplă podoabă în biserică, ci sunt mărturisirea completă a dreptei credințe în Biserică: mărturisirea prin cuvânt și mărturisirea prin vedere, pentru că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos în Noul Testament este numit «Cuvântul lui Dumnezeu» și «Chipul Dumnezeului celui nevăzut»’.
Prin urmare, ‘credința se exprimă prin cuvintele Evangheliei și pictura Bisericii. Pictura Bisericii confirmă cuvintele din Sfânta Scriptură astfel încât prin credință nu numai auzim despre Dumnezeu, ci vedem tainic prezența Lui în mijlocul nostru. De aceea, sfintele icoane confirmă adevărul şi făgăduinţa Mântuitorului Care a zis înainte de a Se înălța la Cer: «Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului»’, a explicat Preafericirea Sa.
Patriarhul României a oficiat duminică Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală împreună cu PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal.
Adresându-se în continuare credincioşilor prezenţi, Întâistătătorul BOR a expus pe larg ce este şi ce presupune credinţa.
‘Credința este o cunoaștere dincolo de simțuri, dincolo de vederea trupească. Este o cunoaștere nu doar de tip intelectual, ci este o relație în relație cu cel cunoscut’. Mai mult decât atât, Părintele Patriarh afirmă că aceasta ‘este o legătură vie între omul credincios și Dumnezeu Care Se lasă cunoscut și Se Lasă iubit, pentru că El iubește mai întâi pe oameni’. Astfel, ‘mărturisirea dumnezeirii lui Iisus din Nazaret este dreapta credință sau credința adevărată’.
Motivul pentru care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au fixat Duminica Ortodoxiei ca prima din Postul Mare îl dezvăluie Patriarhul mai departe: ‘Duminica Ortodoxiei este așezată la începutul Postului ca să ne arate că pentru dobândirea mântuirii și a sfințeniei este mai întâi necesar să mărturisim dreapta credință și anume, că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu cel veșnic Care S-a făcut om ca pe noi oamenii să ne îndumnezeiască prin har. Aceasta este Ortodoxia’ care ne cheamă ‘la dreapta viețuire. Chipurile sfinților sunt așa cum au fost ele în istorie, dar văzute în mod transfigurat, adică în lumina și slava Împărăției Cerurilor’.
O altă temă tratată în omilia rostită este prezenţa Mântuitorului Hristos în Biserica Sa. Confirmarea prezenţei o avem confirmată prin ‘Evangheliile Învierii care se citesc în fiecare duminică și prin icoana Învierii și prin toate icoanele Sale’.
Deşi ‘nu Îl vedem așa cum L-au văzut Apostolii, dar Îl vedem prin sfintele icoane și ne bucurăm cu bucurie negrăită și preaslăvită’, iar bucuria aceasta vine ‘din întâlnirea cu Hristos’, a insistat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
‘Cine aduce bucuria negrăită și preaslăvită în inimile credincioșilor care stau ore întregi la slujbă? Iubirea lui Hristos cel prezent în Biserica Sa. El Se întâlnește tainic cu noi și ne dăruiește o bucurie negrăită și preaslăvit, iar răsplata credinței noastre în Iisus Hristos, ne spune Sfântul Apostol Petru, este «mântuirea sufletelor voastre»’, a subliniat Patriarhul.
‘Duminica Ortodoxiei este Duminica bucuriei credinței adevărate’. Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a înfăţişat spre finalul predicii semnificaţiile acestei duminici în urcuşul duhovnicesc spre Înviere.
‘În Duminica Ortodoxiei ieșim să mărturisim credința purtând sfintele icoane care ne arată că sfinții în ceruri nu sunt izolați, ci sunt împreună cu Hristos, cu Sfânta Treime, cu Maica Domnului, sunt în comuniune că Biserica din Ceruri se află în legătură cu Biserica mărturisitoare de pe pământ. Astfel, Duminica Ortodoxiei este Duminica bucuriei credinței adevărate, sfințeniei și arvunei slavei și luminii vieții veșnice din Împărăția Cerurilor în sufletele noastre dăruită acum ca o arvună, iar la a doua venire a Mântuitorului întru slavă ni se va dărui aceasta în plinătate’, a spus Preafericirea Sa.
În finalul predicii, Patriarhul s-a rugat lui Dumnezeu ‘să ne dăruiască bucuria aceasta de a simți, de a vedea duhovnicește cu ochii sufletului prin credință pe Iisus Hristos și pe toți sfinții Lui prezenți în Biserica Sa și în viața noastră’.
Tot duminică, Părintele Patriarh Daniel a împlinit 28 ani de la hirotonia episcopală. Evenimentul a avut loc în Duminica Ortodoxiei din 4 martie 1990, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Patriarhul României a fost hirotonit atunci Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul Lugojanul.
În 7 iunie 1990 a fost ales Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și întronizat în data de 1 iulie 1990. În 12 septembrie 2007 Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost întronizat în ziua de 30 septembrie 2007, în Catedrala Patriarhală din București.
La finalul Sfintei Liturghii, PS Varlaam Ploieșteanul a evocat activitatea Patriarhului care s-a desfăşurat pe aproape trei decenii şi i-a urat ‘viaţă îndelungată, ajutor de la Dumnezeu şi râvnă în a-şi împlini toate marile proiecte pe care le are pentru multe decenii de acum încolo şi Dumnezeu să-i dăruiască sănătatea şi viaţa necesare să le ducă la bun sfârşit şi să se bucure de împlinirea lor’.
Patriarhul Daniel a mulţumit Episcopului vicar patriarhal pentru cuvânt, iar celor prezenţi pentru participare, după care le-a oferit credincioşilor iconiţe reprezentând Duminica Ortodoxiei.
Pentru că ne aflăm în Duminica întâi din Postul Mare, în timpul Sfintei Liturghii a fost citită Pastorala Sfântului Sinod din Duminica Ortodoxiei.
Răspunsurile liturgice au fost oferite la Slujba Utreniei de Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, iar la Sfânta Liturghie de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.

[cristiboss56]

După Sfânta Liturghie oficiată duminică de PS Ieronim Sinaitul în Biserica Icoanei, credincioşii au participat la Procesiunea Icoana – Fereastră spre Dumnezeu, desfăşurată în jurul Parcului Icoanei.
Evenimentul are loc anual în Duminica Ortodoxiei, iar acum a ajuns la ediţia cu numărul 11.
Anul acesta, procesiunea a fost condusă de Episcopul Ieronim, în timp ce preoții și credincioșii au purtat icoane în mâini și au cântat troparul Ortodoxiei.
Pelerinii au posibilitatea să se închine până luni la Icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare, adusă de la Mănăstirea Lainici din judeţul Gorj cu prilejul manifestărilor dedicate hramului Bisericii Icoanei.