Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

[gpalama]

https://www.crestinortodox.ro/carti-...lia-79930.html

PARTEA A 2-a

Constatam, mai inainte de toate, ca apostolul se adreseaza numai iudeilor localnici si de aceea lor nu le vorbeste in vreo limba straina, ci in limba ebraica. Iar dupa felul cum apostolul se justifica in fata lor, intelegem ca numai acesti iudei ii luasera in ras pe apostoli zicand ca sunt beti, pe cand pentru straini - cei de alta limba - am vazut ca ceea ce auzeau era perfect inteles si minunat. Deci, este in perfect acord cu cele constatate deja in text. Pentru ca le spune ca vorbirea in limbi nu provine dintr-o stare de betie, ci dintr-un dar al Sfantului Duh, constituind o minune dumnezeiasca prezisa din vechime de Dumnezeu, prin profetul Ioel care a scris ca in zilele din urma - adica in ultima epoca a lumii, care este epoca crestina a Noului Testament - Dumnezeu va face aceasta minune (Ioel, 3, 1-3).

O parte din aceste semne au inceput deja sa se arate acum, de vreme ce proorocia, prin puterea Darului Sfantului Duh revarsat peste apostoli - ceea ce iudeii localnici au socotit ca o bolborosire de oameni beti - nu este altceva decat o proorocie sau un dar special al Sfantului Duh. Aceste adevaruri sunt in legatura uneori cu tainele viitorului (Fapte, 11, 27-28), insa nu totdeauna. Cei ce prezic sau descopera anumite taine de viitor printr-o inspiratie speciala a Duhului Sfant sunt profetii sau proorocii. Asa au fost cei patru profeti "mari" si cei doisprezece profeti "mici" din Testamentul Vechi, plus Moise, Ilie, Elisei s.a. Dar si ei, nu numai pentru aceasta au fost numiti prooroci, caci unii nu prezic nimic din cele viitoare si totusi sunt prooroci. Numele sau atributul de "prooroci" il au - cel putin in crestinism - toti cei ce au darul dumnezeiesc de a lamuri cu insufletire adevarurile de credinta ale crestinismului (I Cor., 12, 1-10; 14, 1-5, 24, 29, 32 s.a.).

Astfel, vorbirea in limbi din Duminica Pogorarii Duhului Sfant este o descoperire predicata cu insufletire, adica o proorocie. Ea este o vorbire cu inteles, deoarece strainii prezenti erau "uimiti" si stiau ca li se vorbeste despre faptele minunate ale lui Dumnezeu (Fapte, 2, 11). Asadar, dupa lamuririle date de Sfantul apostol Pavel, vorbirea in limbi de la Pogorarea Sfantului Duh era o proorocire, adica o predicare in grai si cu inteles, prin insuflare imbelsugata ("turnare") de la Sfantul Duh, era o predica lamuritoare.

Proorocul a mai prezis si alte semne, dar unele din ele se vor implini in apropierea sfarsitului lumii, dupa cum ne-a invatat insusi Mantuitorul (Matei, 24, 6-7, 29 s.a.).

Este cu totul exclus ca vorbirea in limbi prin darul Sfantului Duh sa insemneze o bolborosira de vorbe intr-o limba inexistenta si de nimeni priceputa, caci atunci nu s-ar mai vorbi de limbi si nici de "limbi noi" (Marcu, 16, 17); iar, mai presus de toate, ar fi de neinlaturat contrazicerea cu textul atat de limpede al cap. 2 din Faptele Apostolilor.

Sa se stie ca "glosolalia" (vorbirea in limbi) numai atunci este proorocire, cand ascultatorii sunt straini si inteleg ce li se vorbeste, in adunarea unde se gaseau numai localnici, fie la Corint, fie la Ierusalim sau oriunde, vorbirea in limbi nu avea nici un rost.

INVATACELUL: Da, dar unii afirma ca ei nu au nevoie sa inteleaga oamenii care vorbesc "in limbi", pentru ca cine vorbeste in limba "insuflata" nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; si nimeni nu-l intelege "fiindca el, in duh, graieste taine" (I Cor., 14, 2).

PREOTUL: Dar cum se face, atunci, ca la Cincizecime, cand S-a pogorat Duhul Sfant si apostolii au inceput a vorbi "in limbi", fiecare din cei adunati acolo la praznicul Cincizecimii, din diferite tari, ii auzea si ii intelegea pe ei "vorbind in limba sa" (Fapte, 2, 6)?

INVATACELUL: Dar nu intelegeau toti cele ce vorbeau apostolii prin insuflarea Duhului Sfant, fiindca unii ii luau pe ei in ras, socotindu-i ca sunt beti (Fapte, 2, 13).


PREOTUL: Am aratat in cele de mai sus, pe larg, ca numai cei localnici din Ierusalim si din Palestina, care nu stiau alta limba decat pe cea aramaica - ce se vorbea pe atunci in Galileea - numai aceia, neintelegand "limbile noi" (Marcu, 16, 17) in care vorbeau apostolii, aveau impresia ca vorbirea lor este o bolborosire si ca sunt "beti". Iar cei straini, care venisera la praznicul Cincizecimii din mai mult de 15 tari, ii auzeau vorbind in limbile lor "faptele minunate ale lui Dumnezeu!" (Fapte, 2, 11). Daca unii vorbesc in limbi si nimeni nu-i intelege, cum zidesc ei Biserica si cum o folosesc? Caci scopul glosolaliei si al vorbirii in limbi straine tocmai acesta a fost ca, prin vorbirea in limbile straine, sfintii apostoli sa poata raspandi crestinismul la toate popoarele lumii si sa vesteasca Evanghelia in tot pamantul, dupa cum era scris: "in tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii, cuvintele lor" (Ps. 18, 4). Asadar, glosolalia a fost un semn al puterii lui Dumnezeu manifestat intre necredinciosi si ca mijloc hotarator de convertire (I Cor., 14, 22-25). Ce rost are insa sa-mi vorbesti mie intr-o limba straina despre Hristos, daca eu am crezut, am invatat si mi-am insusit credinta lui Hristos din pruncie?

Chiar de ar avea cineva un dar ca acesta, trebuie sa inteleaga ca "vorbirea in limbi" nu este cel mai mare dar. Marele apostol Pavel ne arata ca sunt alte daruri ale Sfantului Duh mai mari decat vorbirea in limbi, caci auzi ce zice: "Voiesc ca voi toti sa graiti in limbi; dar mai cu seama sa proorociti. Cel ce prooroceste este mai mane decat cel ce vorbeste in limbi, afara numai daca talmaceste, ca Biserica sa ia intarire" (I Cor., 14, 5). Vezi ca sunt daruri mai mari decat "vorbirea in limbi" - precum sunt darul proorocirii si al talmacirii - prin care Biserica primeste mai mult folos decat prin vorbirea in limbi? Acest lucru aratandu-l, apostolul Pavel spune: "Deci, daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi, si ar intra in launtru cineva dintre cei nestiutori, din cei necredinciosi, nu va zice oare ca sunteti nebuni?" (I Cor., 14, 23). "Intelegeti, deci, ca prin vorbirea voastra neinteleasa si bolborosita, sunteti ca niste oameni care vorbiti in vant" (I Cor., 14, 9).

Asadar, darurile proorocirii, al predicarii si al talmacirii sunt mult superioare darului "vorbirii in limbi", deoarece prin aceste daruri mai mult se zideste si se foloseste Biserica lui Hristos decat prin vorbirea in limbi (I Cor., 14, 2-4). Iar mai presus de toate darurile este dragostea, caci auzi numai ce zice marele apostol Pavel: "De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, dar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator" (I Cor., 13, 1).

INVATACELUL: Cei despre care spuneam pretind ca, atunci cand vine darul Sfantului Duh peste ei si vorbesc in limbi, se afla in stare de extaz (rapire) si atunci numai cu limba mai pot sopti anumite sunete nearticulate si neintelese de oameni, sau au unele manifestari de inaltare sufleteasca, cum ar fi exclamarile de bucurie sau strigatele de intristare pentru pacatele lor, precum si alte miscari ale corpului, care se fac atunci in ei prin lucrarea Duhului Sfant. O asemenea manifestare sufleteasca ar fi avut si Saul, atunci cand urmarea pe David si, venind in Rama, a fost cuprins de un Duh proorocesc si profetea zbuciumandu-se ca profet, aruncandu-si hainele de pe el si stand gol toata ziua si toata noaptea la pamant (I Regi, 19, 22-24).

PREOTUL: E de neinteles pentru o minte sanatoasa, clara si chibzuita, cum ar fi posibil ca prin sunete nearticulate - adica prin ceva neserios - sa-Si descopere Dumnezeu tainele Sale cele marete, cum stim ca Si le descopera in glosolalie (I Cor., 14, 2-4).