|
|
|
|
|
|
|
#1
22.05.2018, 22:17:12
|
|||
|
|||
Hristos s-a inaltat!de cele mai multe ori am scris aici cerand exemple concrete pt situatia in care ma aflam, si de fiecare data ma ajuta mult cand cei care au trecut prin situatii similare mie,imi povestesc experientele lor poztive. asa ca iti scriu ceea ce am trait eu, poate te ajuta si te incurajeaza. puiul meu s-a nascut in 2015, o sarcina in care la 20 sapt s-a depistat deschiderea colului= risc de avort sau nastere prematura. am stat o saptamana in spital pt tratament si apoi acsa la repaos aproape total de la 20 sapt. in acea sapt in spital a venit o alta doamna, cu sangerare la 22 sapt care a nascut prematur la 23 sapt..un copilas de 460 gr. intre timp eu am fost externata. locuim in it, ea era ucraineanca, sotul italian...cand am povestit parintelui de aici situatia, mia zis s-o sun si sa o sfatuiesc sa-l contacteze pt un botez de urgenta, lucru pe care l-am facut de vreo 2 ori, dar ea m-a refuzat de fiecare data, zicandu-mi ca are incredere in copilasul ei ca va reusi, si il va botez in religia ei, impreuna cu familia, cand va creste marisor...a trecut timpul, cu tratament sarcina mea a rezistat, am nascut 4 luni mai tarziu, la 40 sapt dupa 28 ore de travaliu prin cezariana de urgenta, dar nu a fost o tragedie cezariana, desi nu a fost usor. puiul meu e sanatos...in ziua in care am nascut una din asistente mi-a zis: tu esti fata care acum 4 luni a fost internata cu risc de avort impreuna cu tatiana, ucraineanca care a nascut atunci un baietel de 400 gr..? am zis da...si mi-a zis ca in acea zi, tatiana si vladimir copilasul ei au plecat acasa..ca dupa 4 luni de lupta, sunt bine toti..desi n-am mai vazut-o m-am bucurat tare mmult,iti dai seama..deci se poate...
2 ani mai tarziu, in aprile 2017, anul trecut, am retrait acea situatie...la 17 sapt colul deschis, insa de data aceasta fetita mea n-a mai fost salvata...nu are rost sa intru in detalii, le poti citi aici https://www.crestinortodox.ro/forum/...ad.php?t=18882, insa pe scurt, mi-as fi dorit enorm la aproape 22 sapt ca sarcina sa reziste doar inca cateva zile pt ca ea sa aiba sansa la viata...nu mi-a fost frica deloc de riscuri, de faptul ca urma sa petrec luni cu ea in incubator..de eventualelel sechele...faptul ca ti se intampla asta la 30 sapt, in ochii mei e un dar...e o sansa uriasa ca puiul tau sa traiasca, sa existe..pt fetita mea Dumnezeu a randuit altfel, totusi sunt bucuroasa ca am avut-o, ca e in cer, si cel mai important ca am botezat-o... Sentimentele tale de parasire, senzatia ca m-a uitat Dzeu si toti sfintii o am si eu aproape in continuu de atunci...o gramada de incurcaturi si probleme s-au succedat...acum am o situatie grea cu sotul..totusi nu cred ca Dzeu uita de cineva..si nici sfintii..cred ca nu reusim noi sa-L intelegem si sa-I acceptam deciziile... Sper ca ceva din ce am scris va ajuta...am scris predominant cu lit mici pt ca e stricat caps-lockul si e incomod sa tot activez si dezactivez tast virtuala... cum au zis si ceilalti, inecrcati sa aveti inceredre, rugati-va chiar daca va indoiti, vorbiti cu un duhovnic, si sa nu va fie frica de nimic...oricat ne-am zbate si oricat am suferi..nu putem controla anumite lucruri care tin doar de El...incercati sa faceti ceea ce va face sa va simtiti impacata..va trece totul cu bine, si peste cateva saptamani veti iesi bucuroasa la plimbare si la biserica cu puiul dvs. Dzeu sa va ajute!!! 
|
|
#2
22.05.2018, 23:31:26
|
|||
|
|||
|
Cu duhovnicul si cu sotul am discutat, am plans, m-am spovedit si m-am impartasit de doua ori in ultimele 2 saptamani si incerc pe cat posibil sa ma rog (atat cat pot). Doar ca si in conditiile acestea nu am reusit sa scap de tristetea din sufletul meu.
Adevarat D-na Laura ca este o sansa mare, mai ales ca sarcina a ajuns la 33 sapt si 4 zile. Astazi l-au scos pe puiul meu din pantece, maine il vom boteza cu ajutorul Domnului. Insa voia Sa uneori este greu de acceptat, poate si din lipsa smereniei, numai ca toate aceste incercari intr-un timp relativ scurt care au venit tavalug parca au rupt credinta mea in doua. Si nu ma refer la credinta ca Dumnezeu nu poate face orice, ci la faptul ca nu ne sunt ascultate rugaciunile in momente de restriste. Ii multumesc Domnului ca eu si pruncul suntem bine atat cat putem, insa tot am sentimentul ca am fost parasita de sfinti si de Dumnezeu si nu stiu cum sa pun capat acestei ispite.
|
|
#3
23.05.2018, 00:16:37
|
|||
|
|||
|
As putea spune un lucru banal , sper sa ajute cumva . Dumnezeu nu ne părăsește niciodată , este și un gand de la cel rau ca sa ne puna in stare de deznădejde . Problema este ca noi suntem despărțiți de Dumnezeu prin felul nostru de a fi . Când ne merge cat de cât bine , când nu avem necazuri , nu simțim lipsa lui Dumnezeu , însă când in necazuri strigam după El ne întrebam de ce nu Este aproape .
Noi creștinii suntem la ora asta o turma dezorientata , ca sa spun așa , greu ne găsim echilibrul și telul , și asta mai ales din lipsa de povățuitori.
|
|
#4
23.05.2018, 09:11:43
|
|||
|
|||
|
Felicitari!!! Sa-ti traiasca baietelul!
Ce-a fost mai greu a trecut. De-acum el este pe maini bune si foarte curand il vei tine in brate! Gandeste pozitiv si nu te lasa cuprinsa de depresie. Bebe are nevoie de mamica lui numai pentru el.
__________________
36. Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea și întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22)
|
|
#5
23.05.2018, 12:09:12
|
|||
|
|||
|
Ma bucur ca a venit bebe cu bine, nu va faceti griji, va fi totul ok, k mamica de aici a născut toti 3 copilasii la 33 sapt, asa e corpul ei..mare parte din greu a trecut...Nici eu nu inteleg de multe ori de ce parca ne lasa Dzeu cu totul in bataia incercarilor...si eu de multe ori m-am întrebat "Doamne, unde esti? Chiar nu vezi? Fa ceva..."...ba chiar sapt tdecuta am avut o situatie asa grea încât am gândit...Doamne fa ce vrei...lasa sa sufăr cat vrei...etc si o gramada de gânduri din astea...era chiar de inaltare si părintele ma astepta sa cant la strana si am simtit ca nici n-are rost sa ma mai duc...apoi mi-an dat seama ca oricât as fi cu sufletul de întors pe dos, oricât as fi de cu credinta si încrederea in Dzeu de la pământ, oricum nu am alta cale...in viată nu putem sta oe loc, ori înainte, ori înapoi...La ce eram înainte sa aleg calea credintei nu m-as putea întoarce nici de-as vrea...deci Il inteleg sau nu, accept sau nu, calea e una singura, cu Dumnezeu înainte, cu rugăciune facuta in orice conditii, poate cabd va fi momentul ni se va limpezi di nou mintea si inima...in foc se lamureste aurul...Dzeu sa va ajute sa treceri cu bine prin recuperarea dula cezariana, sa ajungeti ziua sa mergeti cu bebica acasă, si sa va bucurati de el, sigur ca va ajuta sa va recastigati linistea😊
|
|
#6
25.05.2018, 18:49:36
|
|||
|
|||
|
Doamne ajuta, sa va traiasca puisorul @!@
E normal sa treceti prin toate starile astea mai ales în aceasta perioada. Cum îi spuneam și Carinei, cred ca gândurile negre și temerile nu sunt neaparat "ale noastre" ci sunt cauzate de depresia sau tulburarea ( hormonala, uneori) prin care trecem . Din pacate noi tindem sa le dam crezare, sa le luam de bune, iar ele sa se perpetueze. E lucrarea necuratului. Nu avem ce face. Rabdare și credinta ca "nu ne va lasa pana in sfarsit"( Dumnezeu). Carina poate ca sotul tau a fost afectat de cele intamplate si nu a putut sa treaca peste si poate inca considera ca i s-a facut o nedreptate... uneori poate mau bine plangi jelesti si chiar hulesti decat sa iti pui armura aparent impenetrabil dar prin interior sa te sape ala rau și sa te faca sa te porti intr-un fel care nu se cuvine... Last edited by fallen; 25.05.2018 at 20:17:28.
|
|
#7
26.05.2018, 12:16:54
|
||||
|
||||
|
Parasita de puterile ceresti ...
Asta inseamna mult mai mult de ceea ce traiti dvs. Doamne fereste sa fiti in acea pozitie parasita de puterile ceresti!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|
|
|
Mod hibrid