Lumina de la Ierusalim

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Se impartaseau aceeasi in fiecare zi? Sau erau tot timpul altii, pentru ca veneau multi pelerini la dansul? Din cate stiu practica spovedania comuna. Iar sfantul era facator de minuni si avea o rugaciune puternica. Doar domniei sale i-a dat voie Sinodul sa faca asta. Oaer de ce nu au primit dezlegare toti preotii din Rusia? De unde stii ca sfantul nu le vedea la toti pacatele (cum se spunea si despre Paritnele Arsenie Boca, daca nu ma insel)? Iar rugaciunea sa le ierta tuturor pacatele.

Din exemplul dat reiese că este foarte importantă starea de dinainte se împărtășire. Cei pregătiți (spovediți și care își făcuseră canonul) din cauza că ei se conderau vrednici li s-a spus pas și li s-a dat întâietate celor care NU erau pregătiți și se considerau nevrednici (cu singuranță unii nu-și făcuseră canonul). Dar nu astfel ar trebui să se procedeze (pilda este unică), dar exemplul este edificator pentru starea în care ar trebui să împărtășim.

În prealabil postat de catalin2

1. Sfantul Ioan era induhovnicit, chiar facator de minuni. Avea o rugaciune puternica, probabil i se iertau pacatele la rugaciune (ceea ce nu poate face un credicnios obisnuit).

La ce categorie intră afirmația asta? Teleogumenă ieftină? Stai liniștit că se spovedea, dar nu zilnic, ar fi fost imposibil toată viața.

În prealabil postat de catalin2

2. Sfantul era preot, nu era mirean.

Cu atât mai mult...dar a luptat cu patimile sale.

În prealabil postat de catalin2

3. Cred ca in acele timpuri nu se stia prea multe despre fumat. Postul e un ajutor ca un credincios sa creasca pe treptele induhovnicirii, sfantul deja ajunsese pe cele mai inalte trepte. Cum am si spus, daca cineva ajunge despatimit se poate impartasi si in fiecare zi, eu nu contest asta. Problema e cu cei care nu au ajuns deloc acolo. Asta e ceea ce spun duhovnicii, sfintii si Biserica, desi propovaduitorii desei impartasanii sustin altceva.

Ei uite că Sf. Ioan de Kronstadt în ciuda faptului că nu era despătimit se împărtășea zilnic.

„Prin fumat intră în om duhul cel viclean; după ce aseară am fumat tabac, vrăjmașul și-a făcut simțită prezența în mine printr-un sughiț exasperant care m-a chinuit dinainte de a începe cântarea Heruvicul și până m-am împărtășit cu Sfintele Taine. Nervii îmi erau la pământ, vocea mi se poticnea, tremuram, eram epuizat. De aceea… fumatul tabacului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. … Gustul țigării nu-l pot compara cu nimic altceva decât cu un lucru drăcesc. Și cum, știind aceasta, pot să fumez tabac?! Cum de-mi permit să fac așa ceva uneori?”