Ghostwriting - păcat sau nu?

[Demetrius]

În prealabil postat de ConstantinNae

Pentru cei care nu ştiu ce este "ghoswriting"-ul şi vor să se documenteze în limba engleză, daţi căutare pe orice motor de căutare. Un link util pentru informare ar fi pe Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Ghostwriter

Dar, ca să explic pe scurt în limba română, "ghostwriting"-ul este acţiunea de a angaja o persoană să scrie pentru tine o operă literară (roman, biografie, povestiri, poezii etc.) sau non-literară (discursuri, chestii politice etc.) după nişte indicaţii pe care i le dai tu, iar apoi, după ce "ghostwriter"-ul este plătit pentru munca depusă, opera respectivă îţi aparţine şi o poţi publica sau prezenta în public cu numele tău.

Realizez că acest lucru este tehnic o minciună prin omisiune (pentru că teoretic nu spui că ai scris-o tu, dar lumea presupune că ai scris-o pentru că e numele tău pe carte), însă în ce măsură este un păcat?

Există site-uri pe internet unde oameni cu talent la scris îşi oferă serviciile de "ghostwriteri". Îi angajezi, îi plăteşti prin PayPal, le spui nişte idei despre ce să scrie şi câteva săptămâni mai târziu ei îţi trimit prin email documentul cu poeziile sau cu poveştile pe care tu poţi să le publici liniştit, pe Amazon sau la orice editură, cu numele tău.

Având în vedere că ai plătit omul respectiv pentru munca depusă, opera în sine îţi aparţine ţie de drept din punct de vedere moral? Juridic, da, îţi aparţine, pentru că site-urile prevăd contractual că "ghostwriter"-ul renunţă la drepturile de autor după ce îşi primeşte banii. Dar eu întreb aici din punct de vedere religios. Este păcat să publici cu numele tău o lucrare literară pe care ai cumpărat-o? Dacă ai cumpărat-o, este a ta, ca orice bun material şi, prin urmare, poţi să spui că îţi aparţine?

Care este opinia voastră cu privire la gradul de moralitate al acestui tip de afacere?

Sincer, mie mi se pare foarte corect din punct de vedere lumesc.

In primul rand, pentru ca ideile de baza, cele dictate de la bun inceput, sunt originale si apartin celui care le "semneaza" la sfarsit, iar cel care le compune le si respecta.

In al doilea rand, cel care le "compune", de fapt doar le fasoneaza, adica le shlefuieshte dandu-le un lustru ca sa "ia ochii", sa placa, sa atraga.

In al treilea rand, am spus la inceput ca mi se pare foarte corect fiindca si in Scriptura este un exemplu foarte sugestiv pe care si Dumnezeu l-a respectat asa cum s-a intamplat intre oameni:

30. Şi a zis Isav către Iacov: "Dă-mi să mănânc din această fiertură roşie, că sunt flămând!" De aceea Isav s-a mai numit şi Edom.
31. Iacov însă i-a răspuns lui Isav: "Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi-născut!"
32. Şi Isav a răspuns: "Iată eu mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?"
33. Zisu-i-a Iacov: "Jură-mi-te acum!" Şi i s-a jurat Isav şi a vândut lui Iacov dreptul său de întâi-născut.(Fac25,30-33)

Insa din punct de vedere moral(asa cum ai cerut), am ceva rezerve pentru ca, tocmai fiindca si apare in Scriptura, viata se reduce la un comert lumesc cu darurile lui Dumnezeu, sau la desconsiderarea randuielii Lui; adica cel cu bani cumpara un statut de care nu-i capabil fara bani, iar cel cu merite duhovnicesti doreste bunuri lumesti, pe de o parte.
Pe de alta parte, tot aici amintesc o vorba ce mi s-a revelat citind Scriptura: "Meriti ceea ce ti se intampla".



P.S. Cred ca presedintele Romaniei nu scrie nici macar un rand din comunicatele pe care le citeste public.