De ce a fost necesara jertfa lui Hristos.

[catalin2]

În prealabil postat de stefan florin

"Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea." Psalm 50

Aici e vorba de transmiterea urmarilor pacatului stramosesc, adica a firii imbolnavite, pacatoase. E si logic, bebelusul e cel care are pacatul pentru ca tatal sau bea? Dar poate mosteni o consecinta a acestui fapt, o boala.
Catolicii si protestantii au preluat invatatura Fer. Augustin, care a combatut pelagianismul (care spunea ca omul se poate mantui doar prin fapte, si fara ajutorul harului) si a cazut in extrema cealalta, ca punea in prim plan doar harul, negand liberul arbitru al omului, parte a chipului lui Dumnezeu in om (de fapt cea mai importanta trasatura). Aceste conceptii existau la gnostici si in filozofia platoniciana, Fer. Augustin fusese un filozof neoplatonist, adept al filozofului Plotin. In aceasta conceptie omul nu mai e capabil de fapte bune fara ajutorul harului.
Aici e un studiu scurt, dar amanuntit, care arata ca toti sfintii au avut o intelegere corecta, cea pe care o are si ortodoxia, doar Fer. Augustin a adoptat aceasta intelegere gresita. http://teofanmada.ro/studii/Studiu_F...stic%C4%83.pdf

Vrei sa spui ca Adam era perfect, si ca urmare a păcatului , firea lui a suferit modificări?** Adică noi moștenim o fire bolnavă?

Adam nu a fost niciodată perfect. Adam era într-o stare de perfecțiune pentru că se află în comuniune cu Dumnezeu(singurul perfect).
Relația lui cu Dumnezeu a suferit ca urmare a păcatului si implicit starea lui spirituala a fost alterată.
Dar firea lui a rămas la fel adică normală pentru acest tărâm. Noi moștenim firea umană normală a lui si starea lui spirituală decazuta ca lipsă a comuniunii cu Dumnezeu.

Când vom fi mantuiti, firea noastră umană va fi susținută energetic de cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu(trupurile nu vor mai îmbătrâni), iar starea noastră va fi perfectă nu pentru că* noi am fi perfecți ci pentru că suntem în comuniune cu El care e singur perfect.

[Un nume mincinos]

Intrebati dece s-a jertfit Iisus Hristos pe Cruce cand raspunsul acesta este la vedere.
Domnul Iisus Hristos este Adevarul,Calea si Viata.

Dumnezeu s-a jertfit pentru Adevar,ne-a aratat si Calea pierduta si a vrut ca sa ne dea Viata.
Acum intrebi de CE a fost necesara aceasta ?

Pentru ca Dumnezeu ne-a iubit intru-atat de mult incat si l-a dat pana si pe Fiul Sau pentru noi.
Asa de multa MILA a avut Dumnezeu de noi.

[FlorinT]

În prealabil postat de Un nume mincinos

Intrebati dece s-a jertfit Iisus Hristos pe Cruce cand raspunsul acesta este la vedere.
Domnul Iisus Hristos este Adevarul,Calea si Viata.

Dumnezeu s-a jertfit pentru Adevar,ne-a aratat si Calea pierduta si a vrut ca sa ne dea Viata.
Acum intrebi de CE a fost necesara aceasta ?

Pentru ca Dumnezeu ne-a iubit intru-atat de mult incat si l-a dat pana si pe Fiul Sau pentru noi.
Asa de multa MILA a avut Dumnezeu de noi.

Pe voi va satisface raspunsul acesta? Nu cumva naste alta intrebare?
Sigur, este un raspuns, si e corect, dar nu e complet, pentru ca nu lamureste problema. Cunoastem ca Dumnezeu e Dragoste desavarsita si ca este un Judecator Drept si Milos. Atunci de ce nu ne iarta pur si simplu? De ce trebuie sa moara Fiul preaiubit ca sa fim considerati rascumparati?

As vrea sa stiu daca aveti un raspuns pertinent la aceasta nelamurire.

Personal am avut de infruntat aceste intrebari provocatoare, desigur din partea unor atei, nu stiu in ce masura chiar erau dornici de un raspuns ori doar voiau sa incuie prin logica crestinismul si astfel sa-l desfiinteze in ochii slab credinciosilor sau agnosticilor usor de indus in indoiala.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlorinT

Atunci de ce nu ne iarta pur si simplu?

Putem noi ierta pe servitorul altuia ?

Desigur, cel mai simplu raspuns ar fi afirmativ. Servitorul altuia ne-a aruncat cafeaua fierbinte in fata si atunci il iertam. Dar cam ce valoare ar avea, pentru el, aceasta iertare a noastra ? Sa inseamne ea ca, din acel moment, acela nu mai e servitorul altuia ? Evident, nu: acela va continua sa fie servitorul stapanului sau, va fi in continuare in puterea lui. Pana cand ? Pana cand cineva il va rascumpara, platind un pret pentru el.

[FlorinT]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Putem noi ierta pe servitorul altuia ?

Desigur, cel mai simplu raspuns ar fi afirmativ. Servitorul altuia ne-a aruncat cafeaua fierbinte in fata si atunci il iertam. Dar cam ce valoare ar avea, pentru el, aceasta iertare a noastra ? Sa inseamne ea ca, din acel moment, acela nu mai e servitorul altuia ? Evident, nu: acela va continua sa fie servitorul stapanului sau, va fi in continuare in puterea lui. Pana cand ? Pana cand cineva il va rascumpara, platind un pret pentru el.

Dar de ce trebuie să existe un răscumpărător? Iertarea este iertare, nu plata. De ce inca o vărsare de sânge (si inca una Neprihanita) și suferință cand Dumnezeu poate aplica direct iertarea cui vrea? De ce ar vrea El o plată? Că aici este dilema si asta roade mintile multora. Dacă Dumnezeu judecă sufletele și le găsește pe unele iubitoare, smerite și pocăite pe altele dimpotrivă, ce Îl opreste să facă judecata fără să mai sacrifice pe Unicul Fiu bun? Că neștiutorul, agnotic sau ateu, care intreaba bine intentionat dar nu poate inghiti nemestecat, tot știe el ceva... Dumnezeu este Atotputernic deci, poate face ce vrea...

Cum cred eu...
Creatorul are nevoie de umanitate si o iubeste dar cu o anume calitate, aceea de creatură supusă și recunoscatoare Creatorului ei, ascultătoare pentru că se increde in Creatorul ei, nu din teamă, nu impus. Dumnezeu este dragoste deci nu obligă și nu vrea teama ca fiind altceva decat un instrument intemediar menit să ajute la castigarea intelepciunii, a iluminării. Dar Dumnezeu mai este și Judecătorul suprem si drept. El nu poate decide ca un dictator, El insusi respecta regulile si juridicitatea unui proces, ale unei Judecăți cum a fost mai intai în Cer și va urma și pentru Pământ.
Ceea ce se realizează prin sacrificiul lui Hristos este deci un act juridic menit să rezolve problema omului pacatos deci condamnat de faptele sale. Doar ca Dumnezeu urmareste reabilitarea nu pedepsirea, asa ca a cautat sa îl "răscumpere" din fața pretentiilor Acuzatotorului. Adica era nevoie de o "acoperire" juridica la decizia de a ierta, de a trece peste faptele imputate atat timp cat Dumnezeu putea patrunde in cugetul pacatosului pe care il descopera pocait deci, reabilitat.

Am pomenit de pretentiile acuzatorului...
Știm că Satan invoca faptele păcătoase ale oamenilor drept probe. Prin manifestarea duhului sarpelui omul ar demonstra chipurile pozitionarea de partea lui, a principiilor și valorilor opuse celor la care cheama Dumnezeu. Faptele lor sunt deci proba care "dovedește" asta.
De partea cealaltă, Dumnezeu care nu și-a părăsit niciodată fii rătăciți, știe și înțelege cauza caderii: omul "necrescut" (nehranit din harurile edenice recomandate) ignorant deci la momentul căderii. Dumnezeu invocă la randu-I în acest proces deci adevărata cauza (nu sustine deci pretentiile lui Satan). Faptele din dreptul multor fii sunt doar consecinta înrobirii umanității, omul nelucrand pacatul întotdeauna în conformitate cu încredințările și voia din cuget. Doar că nu mai are puterea de a se opune egoismului și egocentrismului înrădăcinat în el. Inerțial omul împlinește pornirile firii pervertite, dar cu mintea transcende și ajunge să își renege aceste fapte care rămân în acest caz doar cu statutul de slăbiciuni, neputințe, vicii/dependențe Cum spune și Pavel in Romani 7:

19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?
Faptele deci nu oglindesc si intentiile sau încredințările reale ci poate doar rezultatul unei înrobiri.
Și cum se poate dovedi asta, că este nevoie de probă juridică și în acest sens, nu? Satan cere "dreptate".
Așa este trimis noul Adam, cel desăvârșit în har de această dată, ispitibil ca și primul însă capabil de a discerne între opțiunea de a rămâne în ascultare animat de Duhul Dragostei sau a trece de partea egoismului, a dragostei de sine și a celui care o alimentează. Rămâne ascultător, fără de păcat dar pe nedrept înghițit de moarte a cărui stăpân este Diavolul. Dar tocmai această nedreptate, rupe lanțul. Moartea nu mai este justificată în dreptul celor ce mărturisesc și cred în Etalonul Iisus Hristos. Ei nu au facut ce au vrut păcătuind. Vina acestora rămâne deci, deasupra capului țapului din pustie, a lui Azazel.

Concluzia mea deci:
Hristos a dovedit juridic că:
1. faptele omului nu oglindesc încredințarea acestuia.
2. omul iluminat (poate) alege Calea lui Dumnezeu deci nu toți aprobă si se identifica in cuget cu alegerea lui Adam si a Evei.
3. Moartea nu este îndreptățită peste toate sufletele pe care le-a înghițit și care o locuiesc, atât timp cât, credința multora dintre aceste suflete au renegat principiile lui satan și păcatele obținute de duhul acestuia prin ele.
4. Pomul Tămăduirii va reabilita firea omului în baza alegerii acestuia de a se hrăni din el pentru a se curăți și sfinți doar cu Duhul Dragostei ce lucrează în Casa Tatalui.
5. Vina rămâne asupra uzurpatorului și aliatilor lui care, au ales constient și benevol să lucreze și să indemne spre calea nedreaptă și aducatoare de suferință.

[Demetrius]

În prealabil postat de FlorinT

...
Cunoastem ca Dumnezeu e Dragoste desavarsita si ca este un Judecator Drept si Milos. Atunci de ce nu ne iarta pur si simplu? De ce trebuie sa moara Fiul preaiubit ca sa fim considerati rascumparati? ...

Nu ne iarta pur si simplu pentru ca El doreste sa nu aiba ce sa ierte, adica El doreste sa nu gresim.
Pentru aceasta, L-a trimis pe Fiul Sau sa ne invete, prin exemplul Lui, sa nu gresim.

[Petru7]

Jertfa Domnului a fost necesară pentra a-i scăpa pe ucenici si pe credinciosi de prigoană. Nu a făcut ca păstorii plătiț›i ce sunt din lume ci El si-a dat viaț›a pe Cruce din cea mai mare iubire, căci nu este iubire mai mare de Dunezeu decât să-si dea cineva viaț›a pentru ucenicii, prietenii si apropiați Săi, pentru ca ei să devină liberi în credinț›a lor, în iubirea lor.

Prin această jertfă a Fiului Omului a fost răscumpărat Adam si Eva din moarte si din iad împăcându-se ei cu Dumnezeu.

Nu a fost o jertfă atât de tristă deoarece Domnul Iisus, fiul Mariei a treia zi a înviat din morți după cum era scris în Scripturi si asa precum a mărturisit mai înainte... reintrând în slava Tatălui.

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

Jertfa Domnului a fost necesară pentra a-i scăpa pe ucenici si pe credinciosi de prigoană...

In realiate e tocmai invers decat spui tu(si nu e prima oara):
12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.(2Tim3)

În prealabil postat de Petru7

Nu a făcut ca păstorii plătiț›i ce sunt din lume ci El si-a dat viaț›a pe Cruce din cea mai mare iubire, căci nu este iubire mai mare de Dunezeu decât să-si dea cineva viaț›a pentru ucenicii, prietenii si apropiați Săi, pentru ca ei să devină liberi în credinț›a lor, în iubirea lor.

Iar ai dat cu "bâta-n balta" si cu "stangu-n dreptu'. "
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.(Mt5,46-48)

Iisus S-a jertfit pentru toti, mai ales pentru cei care L-au ratignit si pentru pacatosi, nu pentru ucenici (cei apropiati Lui) ca aceia nu aveau nevoie; pe acestia i-a invatat.

În prealabil postat de Petru7

Prin această jertfă a Fiului Omului a fost răscumpărat Adam si Eva din moarte si din iad împăcându-se ei cu Dumnezeu.

Asa vi s-a spus la "convocarea din ultima zi"(a 7-a) ca veti fi si voi rasumparati?
In care verset este specificata aceasta rascumparare?

În prealabil postat de Petru7

Nu a fost o jertfă atât de tristă deoarece Domnul Iisus, fiul Mariei a treia zi a înviat din morți după cum era scris în Scripturi si asa precum a mărturisit mai înainte... reintrând în slava Tatălui.

Iisus nu e "fiul" Marie, chiar daca S-a nascut din ea, ci este Fiul Tatalui, in slava Caruia nu putea "re-intra" fiindca niciodata n-a iesit.