![]() |
![]() |
|
#8
|
||||
|
||||
![]()
Pedepsirea unui vinovat de cel care a primit în mod legitim această misiune nu este imorală, ci este chiar o datorie. Pedeapsa este un aspect al dreptății, iar dreptatea este un lucru bun. Nicicând în istoria statelor creștine (și nu numai) funcția de judecător nu a fost considerată imorală. Nici funcția de executor judecătoresc, ba chiar de călău. Justiția este, alături de apărare și ordine, cea mai regaliană funcție a statului. Iar statul este o instituție perfectă. Sunt două instituții perfecte: Biserica și Statul.
Pe de altă parte, imorală este pedeapsa injust aplicată. Acesta e un păcat grav și un păcat strigător la cer. De aici, marea responsabilitate a celor care sunt miniștri în slujba dreptății. Deci, aici avem adevărata obiecție contra pedepsei cu moartea: posibilitatea erorii juridice. Care, în cazul pedepsei cu moartea, este ireparabilă. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatea instrumentării justiției. În trecut, oameni au fost condamnați la moarte în mod injust: unii din eroare, alții prin presiune politică sau prin presiunea ocupantului străin, iar acest lucru s-ar putea repeta. Prin urmare, problema pedepsei cu moartea nu este o problemă morală, ci o problemă prudențială. Citat:
Citat:
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
|