Despre harul dumnezeiesc, liberul arbitru, predestinație și autonomie

[Demetrius]

În prealabil postat de gianni79

Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă faptul că există un singur fel de predestinare în Dumnezeu, "cea după fiintă", în sensul în care aducerea noastră la ființare / existență nu este rodul hazardului, ci face parte din planul Său veșnic. În acest sens, Dumnezeu ne predestinează să ne naștem într-un anumit spațiu, într-un anumit timp, ne înzestrează cu anumite daruri etc.

Intr-adevar, Dumnezeu ne destineaza hotarat ora si coordonatele locului(longitudine/latitudine) in care ne nastem, insa exact prin aceste detalii deloc nesemnificative, ni se prescrie si darurile de care putem beneficia daca facem voia Lui, astfel incat sa ne mantuim, dar si unele slabiciuni.
Cum ne sunt prescrise darurile?
Prin forta influentelor astrale asupra locului nasterii la ora nasterii. Aceste influente astrale sunt predestinate sa ne conduca "la ceruri" daca (repet) facem voia Lui.
Noi, insa, facem aproape toti voia noastra.

Maxim, respinge însă ideea predestinării "după vointă", în sensul în care El ar încălca voința noastră personală în luarea deciziilor. Dumnezeu preștie faptele noastre viitoare în virtutea libertății și voinței noastre, dar nu le predetermină.

Le predetermina, dar nu le determina, adica le prestabileste, dar nu le stabileste, lasandu-ne optiunea sa nu le facem(spre paguba noastra).
Altfel spus, asa cum o mama ii spune copilului ascultator ca e ora de culcare si el se duce la culcare; astazi insa copiii sunt neascultatori si isi fac voia lor(nu se duc la culcare).
Astfel, omul se sustrage binecuvantarii dumnezeiesti si intra fara voia lui(dar prin ignoranta lui) in nebuloasa "faradelegilor", care si ele sunt randuite gradual sa-l predetermine pe om(precum pe fiul ratacitor) sa constientizeze ratacirea sa si sa se intoarca prin voia lui la ascultarea de Dumnezeu.