Protoiereul Nicolae Ragozin (1898-1981)

[sergey]

Îl vizitau pe părinte multe persoane să le citească rugăciuni. Veneau din Siberia, din partea nordică, de la Moscova, nişte femei demonizate din oraşul Solikamsk. Bineînţeles că veneau de câteva ori să le citească rugăciunile.

Îmi amintesc de Eugenia de la Moscova. Atunci când aceasta începuseră să-l frecventeze, eu încă nu veneam la părinte. Dar oamenii povestesc, că atunci când venea, tremura toată, ţinea gura deschisă şi ţinea cana în acest fel, pentru că din gură îi curgea continuu spumă cu salivă. Şi când cana se umplea, o vărsa. În această stare veniseră la părintele Nicolae, fiind îmbrăcată chiar şi în halat. Probabil că demonul nu-i permitea, dar aceasta a reuşit să se smulgă.

Atunci încă când am cunoscut-o, când am văzut-o, aceasta era deja normală. În general era o femeie normală. Putea chiar să şi citească în biserică, de exemplu Canoanele,
Rânduiala de rugăciune. La Împărtăşanie mergea singură, pentru că părintele le-a omorât demonilor puterea.

Reporterul:

Maică, dar de ce venea această Eugenia atât de departe, tocmai din Moscova? Ştim că şi în Lavră se citesc rugăciuni pentru izgonirea demonizaţilor.

Eugenia zicea, fiind întrebată, de ce vine tocmai aici, zicea că „acolo nu se ocupă nimeni de ea”. Nimeni nu-i citea rugăciunile de izgonire a diavolilor pentru că erau mulţi şi putere mare.
Zicea că a zburat, că au purtat-o, a zis că locuia la Moscova, la etajul 3 sau 4, şi cică ieşea pe balcon şi diavolii o aşezau pe pământ. Atât de puternici erau.

Reporterul:

O coborau…

Da, zicea că zburau.

Spunea că atunci când mergea la magazin, îi demasca pe toţi vânzătorii, pentru că diavolii cunoşteau, ce anume făceau aceştia, şi ziceau.

Iar odată am văzut… Eugenia îşi făcea bagajele să plece acasă şi s-a înclinat în acest fel, iar eu stăteam într-o parte şi-mi adunam bagajele mele, iar necuratul a ieşit din umbră, s-a aşezat lângă ea, şi probabil că a început să se roage, şi am auzit nu ştiu ce descântec al diavolului. Înţelegeţi? Şi Eugenia a început să ţipe îngrozitor. Era înfricoşător să auzi. A început să ţipe îngrozitor şi s-a îndreptat, iar părintele i-a zis: „Gata, gata, nu mai fac aşa”, şi a plecat.

Şi ea ne mustra, că veneam acolo nevrednici. Că aici nu doar muntele, ci fiecare iarbă este sfântă. Şi zicea că-l cinstim mult pe părintele Nicolae. Zicea că nu-l preţuim aşa cum s-ar cuveni, pe deplin.

Şi zicea că izvorul de sub munte va fi pentru părintele Nicolae şi pietrele vor primi chipul părintelui.

Atunci când m-am dus prima dată [m-am dus – nu se intelege unde], luaserăm deja [prima piatra, era in aceasta stare, piatra era gri] , era gri, iar chipul său era luminos.

Mânca o singură dată pe zi. Nu avea cu ce să se îmbrace. Noi îi spălam de câteva ori hainele în baie. Avea haine rele, căciula era subţire, la fel şi paltonul, purta pâsle. Bineînţeles că era deja bătrânel, iar toţi bănuţii îi investea în biserică.

L-am întrebat de ce procedează în acest fel cu banii. Părintele a spus, că dacă nu va proceda în acest fel, impozitele sunt foarte mari şi biserica va fi închisă, şi atunci cine va înmormânta oamenii, cine îi va boteza.

Părintele nu a fost niciodată în concediu în timpul vieţii. Zicea că ce se va întâmpla, dacă el va pleca în concediu, iar aici va deceda cineva şi va fi înmormântat fără preot sau altceva se va întâmpla.

Uneori zicea: mergem, iar acea femeie spune: „Părintele acesta este deosebit”. Mama i-a răspuns: Cum aşa?

Femeia nu ştia, că discută cu fiica. I-a răspuns: E un părinte obişnuit ca toţi ceilalţi.

Şi femeia i-a răspuns: Nu, nu, este un părinte deosebit.

– Păi, de ce este deosebit, este la fel ca ceilalţi.

– Nu. Când veniserăm prima dată, am văzut de-asupra bisericii un bătrânel în aer de-asupra bisericii. Iar atunci când am intrat în biserică am văzut, că acel bătrânel slujea.

Nina VOROŞILOVA

I-am cerut binecuvântare, părintele m-a binecuvântat. Am ieşit după gard şi am vrut să mai văd biserica.

M-am rugat, iar în acest timp a ieşit părintele din biserică, a făcut câţiva paşi şi a început…. Dumnezeu i-a arătat.. s-a ridicat, s-a ridicat. Iar haina i se desfăşura, desfăşura. Barba se desfasura de la vant. Probabil vantul era puternic acolo sus. Dumnezeu să-l odihnească în împărăţia Sa!

Părintele ne-a binecuvântat şi atunci când ne pregăteam să plecăm acasă, ne-a spus, să mai aşteptăm puţin, s-a aşezat cu noi la masă, am discutat. Şi i-am spus că ne este frică să nu întârziem. Părintele însă a zis că nu vom întârzia pentru că am să vă binecuvântez.

Şi părintele ne binecuvânta şi chiar nu întârziam.

Atunci când binecuvânta masa, toţi ne săturam şi pe masă mai rămâneau bucate. Şi toţi se mirau.

Părintele răspundea tuturor. Era accesibil tuturor. Era foarte bun şi se străduia să-i ajute pe toţi. Dacă ar fi putut i-ar fi acoperit pe toţi cu aripile sale şi i-ar fi ajutat.

Veneau uneori şi necredincioşi şi tot felul de beţivi, să ceară bani. Şi dacă părintele era afară sau dacă aceşti se băgau în cameră, părintele începea să discute cu fiecare dintre ei, şi cu cei mari şi cu cei mici, cu fiecare. Umbla pe jos. Niciodată nu fusese în concediu.

Mama îl invita să treacă pe la noi, şi dacă se întâmpla să vină, părintele stătea doar o noapte şi pleca. Pleca ca nu cumva să-l cheme cineva la vreun bolnav, ca nu cumva bolnavul să moară şi păcatele să cadă asupra părintelui.

O bătrânică a povestit un caz interesant. Bătrânica spunea că părintele i-a povestit aceste lucruri. Se spune că într-o iarnă părintele mergea cu Sfintele Daruri la un bolnav, pe jos, pentru că nu erau alte mijloace de transport şi părintele umbla doar pe jos. Şi din faţă pe cărare venea un câine mare. Şi părintele s-a oprit şi a spus: „Căţeluş, permite-mi să trec că merg cu Sfintele Daruri. Permite-mi să trec”. Şi câinele a trecut în zăpadă. Părintele a trecut şi a privit înapoi, iar câinele i s-a închinat.

Îmi amintesc că veniseră odată la el un bărbat foarte bolnav. I-a spus părintelui că medicii au refuzat să-l trateze. Ia spus părintelui că în curând va muri şi a venit la părinte să-l ajute. Părintele i-a răspuns, că nu este profesor şi că bărbatul s-a înşelat. Bărbatul i-a răspuns că a auzit, că părintele i-a ajutat pe mulţi şi că îl poate vindeca. Părintele i-a răspuns că nu poate să-l vindece şi că imediat ce se va deschide biserica se vor duce împreună şi se vor ruga, iar Dumnezeu va hotărî. Părintele i-a propus să locuiască o perioadă de timp la el.

Bărbatul a stat cu părintele, a băut ceaiuri din ierburile pe care i le-a recomandat părintele şi peste ceva timp a simţit că se simte mai bine, a început să se vindece. În timp ce ne întorceam cu toţii către podul plutitor, acest bărbat îşi exprima nedumerirea, zicând: Nu înţeleg nimic, am băut ceaiuri de tot felul de ierburi, am băut şi acest fel de ceai pe care l-am primit de la părintele Nicolae, dar nu m-a ajutat. Acum însă văd că mă simt mai bine, văd că am început să mă vindec.

[sergey]

O femeie i-a răspuns: Nu ierburile ţi-au fost de folos, ci rugăciunile părintelui te-au ajutat.

Uneori îi spuneau părintelui: Părinte, datorită rugăciunilor Dvs. …

Dar părintele răspundea: Dumnezeu v-a ajutat, eu nu am nici un merit, sunt un păcătos.

Bătrânelele veneau cu multe întrebări: Întreabă-l pe părintele Nicolae, întreabă-l pe părintele Nicolae.

În momentul în care doar începeam să scriu scrisoarea, în aceiaşi zi primeam scrisoare de la părintele în care găseam şi răspunsul la întrebările pe care voiam să i le adresez.

Reporterul:

Adică aţi primit răspunsul la toate întrebările?

Da.

Părintele vorbea în şoaptă şi oficia serviciul divin cu glas molcom. Dar probabil că vedea duhurile pentru că în momentul în care mergea la biserică zicea, că pe biserică stau demonii şi trebuie să ne împrejmuim cu semnul Sfintei Cruci.

Îl consideram sfânt. Chiar şi părintelui i-am spus: „Am aşezat deja fotografia ta lângă icoane”. Părintele mi-a răspuns: „Cum se poate aşa ceva? Sunt un păcătos”. I-am răspuns că eu consider că el este sfânt.

Cred că întâmplarea s-a petrecut în timpul Antoninei, care era prima cititoare a Psalmilor. Aceasta povestea că au ieşit afară şi de la casă până la biserică calea este scurtă. Şi privind cerul am văzut-o pe Maica Domnului şi pe Domnul. Şi Antonina a început să strige: Părinte, vedeţi?

Iar părintele a răspuns: Nu. Sunt păcătos.

Antonina a spus pentru a doua oară: Părinte, vedeţi?

Nu!

Antonina a întrebat de trei ori şi părintele a răspuns de trei ori, că este păcătos.

Aici pe această bancă, părintelui i s-a arătat de nenumărate ori Maica Domnului. Prea Sfânta Stăpână i-a promis, că acest loc nu va sărăci şi cu timpul va apărea aici o mănăstire.

În prezent pe muntele Miteinâi, unde părintele săvârşea serviciile divine, se află Sihăstria de maici Sfântul Trifon din Kazan.

Reporterul:

În prezent ne-am obişnuit, că dacă este vreun stareţ, atunci îl vizitează din toată Rusia, din toată lumea, vin şi arhiereii. Dar la stareţul Nicolae veneau din toată lumea? De exemplu preoţi pentru un sfat sau arhiereii pentru un sfat. Veneau? Nu se petrecea astfel?

Cum să nu vină? Veneau.

Reporterul:

Veneau şi arhiereii?

Nu ştiu de arhierei, n-am văzut, dar am auzit, că la părintele veneau oameni din toată Rusia, veneau să-i ceară sfatul.

În timpul său părintele Nicolae era foarte renumit. Generaţia bătrână a clericilor îşi mai amintesc de părintele. De la părintele Nicolau au rămas multe scrisori. A corespondat cu peste 200 de destinatari. Între aceştia se numărau Mitropolitul Zinovie, Preacuviosul Kukşa, Schiegumenul Sava, Schiarhimandritul Andronic Glinski, Arhimandritul Ioann Krestiankin.

Fiecare rânduleţ din corespondenţa sa reflectă dragostea, smerenia şi credinţa.

Avea darul înainte-vederii. Citea gândurile, cunoscându-le pe toate.

Puterea binecuvântării sale era de neînchipuit.

Respecta cu mare stricteţe canoanele bisericeşti. De exemplu, în cazul în care unul dintre soţi refuza în mod categoric să se cunune, îl punea în faţa alegerii – fie soţul ateu, fie Hristos.

Olga de la Kostrog întrebase despre cinstirea icoanelor. Şi părintele i-a spus, că în biserică icoanele se atârnă pe pereţi sau în alte locuri ale bisericii, dar acasă trebuie să se aşeze strâns una lângă cealaltă în colţ, numindu-se colţul cu icoane. Iar în apropiere nu se cuvine să se atârne nimic altceva şi nici măcar mai jos de icoane să nu aşezăm nimic, nici fotografii, nici haine, nimic-nimic, ca acest colţ, cum spunea părintele, să fie „colţ sfânt”. Şi nu mai trebuie aşezat absolut nimic. Pentru că se întâmpla uneori să atârne icoanele, iar lângă acestea deşteptătorul şi altceva, fotografiile părinţilor. În nici un caz nu se poate proceda în acest fel.

De asemenea părintele vorbea cu mare stricteţe despre mătănii, uneori chiar se enerva, spunând că începând de sâmbătă de la ora 16.00 nu se mai fac mătănii, pentru că Duminica este o părticică din Înviere, iar la Înviere nu se fac mătănii, la fel precum şi la Sărbătorile Împărăteşti, nu se fac mătănii începând de seara în ajun şi în ziua sărbătorii.
Iar înainte de spovedanie, înainte de spovedania generală, părintele menţiona păcatul zicând, să nu facem mătănii. Unele bătrânele însă uneori nu auzeau, se apropiau de amvon şi făceau mătănii. Şi părintele, deşi vorbea încet, având ceva probleme cu vocea, într-un astfel de caz spunea cu voce ridicată: „Păi tocmai acum am spus”.

Odată am văzut chiar că tremura. „Păi tocmai am spus să nu faci mătănii. Ridică-te imediat”.

Mi-a interzis să mă împărtăşesc pentru că vieţuiam fără să fiu cununată.

Reporterul:

Dar mai apoi v-aţi cununat sau nu?

Nu a vrut soţul să se cunune. Şi din această cauză am divorţat. Am luat copiii şi am venit aici. Aveam aici un apartament.

Reporterul:

Şi părintele v-a binecuvântat să procedaţi în acest fel?

Da.

Reporterul:

Şi cum a spus părintele? Alege fie Hristos, fie soţul? Da?

Nu. A spus: fie cununaţi-vă, fie despărţiţi-vă. Aşa a spus.

Veniserăm la părintele şi i-am spus, că nu vrea soţul nicidecum. Şi atunci părintele mi-a răspuns, că dacă nu vrea, atunci divorţează.

Eu aveam doi copii. Am luat copiii şi am plecat de la soţ. Nu au fost nici un fel de scandaluri, nimic.

Reporterul:

Şi dacă nu erau căsătoriţi părintele nu-i considera soţ şi soţie?

Nu. Părintele zicea că unii ca aceşti locuiesc ca pisica cu câinele. Ca animalele. Dacă nu aveau cunună, înseamnă că Domnul nu-i binecuvântează, ci locuiesc în concubinaj.

[sergey]

Reporterul:

Şi dacă erau căsătoriţi la Oficiul Stării Civile?

Oficiul Stării Civile este o instituţie lumească.

Reporterul:

Şi ce spunea părintele cu privire la aceasta?

Părintele recunoştea doar cununia. După cum ştim, în Sfânta Evanghelie se spune, că doi vor fi un singur trup, iar la Oficiul Stării Civile nu se spune asta.

Reporterul:

Şi cum spunea părintele „Sunteţi scrişi la Lenin în palmă”.

Da, da, „la Lenin în palmă”. Nu însă şi la Dumnezeu.

„La Dumnezeu nu sunteţi scrişi şi deci nu sunteţi soţ şi soţie”.

În Ortodoxie nu există lucruri neînsemnate. Fiecare lege a fost stabilită la Sinoadele Ecumenice. Fiecare lege!

Părintele zicea, că atunci când intrăm la cineva în casă, în cazul în care intrăm la cineva necunoscut, întrebăm: „Cine e stăpânul?” Pentru că fiecare bojdeucă are stăpânul său.
Fiecare stăpân are legile sale. În biserică însă Stăpânul nostru este Domnul Dumnezeu. Iar dacă la Biserică Stăpânul este Domnul Dumnezeu, atunci există şi legile Sale.

Duhovnicul părintelui era stareţul arhimandrit Ioan Ciubîzgalov.

În această fotografie este prezentat cu o pălărie în mână.

Era un prieten apropiat din exil al arhimandritului Tavrion Batoski, care de asemenea a oficiat un oarecare timp serviciile divine în Perm.

Şi-a prevăzut decesul.

Ultima dată când am fost la părintele, acesta m-a luat de mână, m-a privit timp îndelungat şi mi-a spus: Nu-ţi fă griji, pământul şi cerul sunt legate. Ne vom ruga unul pentru celălalt.

Părintele Nicolae a trecut la Domnul la 16 decembrie 1981.

A fost înmormântat după altarul bisericii sale în care a oficiat 26 de ani.

În anul 2003, cu ocazia reînmormântării, au fost aflate moaştele sale neputrezite. În prezent moaştele se află în criptă sub altarul bisericii.

Părintele a atenţionat foarte mult şi despre timpurile cele din urmă.

„Desfrânarea şi lipsa de ruşine, ca şi înainte de potop, vor fi semnul sfârşitului.

La timpul instaurării lui Antihrist, totul va fi electronic. Tuturor le vor da numere, cărţi de plastic şi nu vor exista bani. Ferească Dumnezeu să nu ajungi să vieţuieşti în timpul lui Antihrist. Nu dă Doamne să-l vezi cu ochii”, repeta adeseori părintele.

Părintele Nicolae avea o atitudine foarte negativă faţă de paşapoartele sovietice. Spunea că acolo sunt aşezate în ascuns trei cifre de 6.

Despre puterea existentă spunea că este neligitimă pentru că l-a detronat şi l-a ucis pe cel uns. Spunea că trebuie să cinstim această putere doar în privinţa civilă.

Spunea că asupra poporului apasă păcatul greu al uciderii ţarului şi pentru acest păcat
Domnul nu ne va da nu doar un conducător bun, ci nici măcar un şef bun de atelier.

Exact la fel spunea părintele şi despre puterea clericală.

Părintele spunea că „doar atunci vei fi păstor, când te vei considera mai rău decât tot omul care stă în faţa ta. Atunci vei fi păstor. Iar dacă oamenii îţi vor fi indiferenţi, atunci pur şi simplu vei fi un slujitor al altarului”.

Părintele mai zicea că „dacă Apostolii au renunţat la familii şi au urmat lui Hristos, în cazul preoţilor aceştia nu trebuie să renunţe la familie, dacă sunt cununaţi, ci cu duhul trebuie să renunţe şi să pună pe primul loc pe Dumnezeu, pe al doilea oamenii, păstoriţii şi doar pe al treilea loc familia”.

Şi îl dădea exemplu pe Ioan de la Kronştadt care „deşi s-a căsătorit, nu a vieţuit cu soţia. Din biserică în primul rând mergea la păstoriţi, la popor. Şi doar în acest fel vei fi păstor. Iar dacă în primul rând te vei ocupa de familie, atunci nu va fi bine. Părintele a spus că într-un astfel de caz „păstoriţii vor fi orfani, Nu vor simţi acoperământul”.

Bineînţeles că clericii nu iubesc persoanele care afirmă astfel de lucruri. Zavistie, zavistie.

„Uite cât de mulţi stâlpi”, zice părintele.

– Care stâlpi?

– Păstorii, clericii sunt asemenea stâlpilor, neavând nimic în lăuntru, nimic din cele păstoreşti.

Spunea că dacă omul vieţuieşte în bogăţie, îşi pierde fără să vrea şi conştiinţa. Din cauza luxului se pierde fără să vrea şi creştinismul.

Şi îl dădea exemplu pe Sf. Serafim de la Sarov, care spunea, [NU ÎNŢELEG CE SPUNE] că ar fi putut ruga pe Maica Domnului ca să locuiţi mai bine, dar acest fapt nu vă va fi de folos.

Vieţuim în sărăcie, dar nu murim de foame şi nici nu vom muri.

Părintele spunea despre evrei, că Domnul Dumnezeu i-a împrăştiat special, iar înainte de sfârşit îi va aduna şi aceştia se vor aduna împreună. Atunci vom conduce toate ţările şi vor cumpăra toate ţările şi puterile naţionale vor fi fermecate de bani, nu vor avea grijă de poporul său, va fi haos, şi popoarele vor deveni orfani.

Părintele spunea, că atunci când evreii l-au răstignit pe Domnul Hristos, Dumnezeu ca o pedeapsă i-a împrăştiat şi aceştia nu aveau pământul său şi nu erau la putere. Erau angajaţi
în funcţii înalte, dar nu aveau putere. Aceasta a fost pedeapsa. Iar atunci când se vor aduna împreună şi Domnul le va întoarce pământul, acest fapt se va întâmpla înainte de sfârşit.

Şi eu mă întrebam, care pământ le va întoarce, din moment ce tot pământul este ocupat, fiecare are statul său.

Reporterul:

Dar părintele spunea, că în cazul când se va destrăma URSS-ul, vor fi puteri şi mai înfricoşătoare şi mai viclene?

Părintele spunea, că atunci când se va destrăma această putere, vor începe fărădelegile, anarhia, spunea „canibalismul”.

Părintele a atenţionat cu privire la destrămarea URSS-ului cu mult timp înainte ca acest fapt să se întâmple. Şi spunea că după paşapoartele roşii, modelul anilor 1975, vor da altele jidoveşti cu cifrele de şase. Aşa le numea părintele, „jidoveşti”.

Părintele zicea, că mai bine e să mori de foame, decât să le accepţi.

[sergey]

Despre aceasta îşi amintea des una dintre fiicele sale duhovniceşti, vrednice de amintire, Stefanida, maica Rafaila, care avea grijă de chilie, iar egumenul Varlaam, stareţul Mănăstirii Belogorsk, care a trecut la domnul în anul 1994, şi schimonahia Stefania, vorbeau întotdeauna deschis despre asta şi nu le binecuvântau, pentru că părintele Nicolae atenţiona personal.

Părintele spunea, că trebuie să ne numim creştini, iar dacă ne numim cetăţeni, înseamnă că ne lipim de cele ale lumii. Cuvântul cetăţean este un cuvânt laic şi noi înşine parcă devenim de acord cu asta, că suntem cetăţeni.

Reporterul:

Adică noi nu trebuie să semnăm nicăieri sub cuvântul „cetăţean”.

Da. Aşa este.

Părintele a dat următorul exemplu. La o uzină lucra un pictor, care de asemenea îl vizita pe părintele. Şi pictorul scria toate cele care trebuiau scrise. La un moment dat trebuia să scrie Slavă URSS, şi pictorul i-a spus şefului: „Nu am să scriu asta. Eu scriu doar o singură „Slavă”, „Slavă lui Dumnezeu”. Iar asta n-am să scriu”.

Reporterul:

Ce spunea părintele despre viitorul Rusiei? Ce ne aşteaptă? Ce spunea despre viitorul bisericii, despre timpurile lui Antihrist?

Părintele spunea că va fi Antihrist, ne spunea să nu luăm paşapoarte.

Mie personal mi-a spus: „Nu lua paşaportul”.

Reporterul:

Este vorba de acel paşaport roşu, da?

Este vorba de acesta rusesc, paşaportul roşu l-am luat deja. L-am luat deja mai devreme.

Veniserăm la părintele şi i-am spus: „Părinte Nicolae, dar au am luat deja paşaportul. Nici nu m-am gândit. L-am luat”.

Părintele a răspuns: „L-ai luat? Ei bine, următorul însă rusesc să nu-l accepţi niciodată.
Pentru că dacă-l vei accepta vei fi deja cu un picior în iad”.

Se simţea foarte rău, slab, dar binecuvânta, şi spunea, ca să nu schimbăm paşapoartele.

Îmi amintesc un astfel de caz, pe care l-am mai povestit. Veniseră din Ciusovskie Gorodki Ana, care spunea că este foarte presată să accepte paşaportul. Părintele i-a spus: „Să nu accepţi paşaportul! Să nu-l accepţi! Nu-i voie să primeşti paşaportul”.

Atunci Ana i-a spus părintelui: „Atunci binecuvântaţi-mă pentru mucenicie”. Părintele a ridicat mâna şi a binecuvântat-o, zicând: „Da, e mai bine să mori, decât să accepţi aceste acte”.

Părintele spunea că atunci când vor da paşapoarte, cartele, cipuri…

Reporterul:

Aşa a şi spus, cipuri?

Nu, nu zicea cipuri. Zicea „ştampile”, da, „ştampile”.

Atunci când vor da ştampile, aveţi grijă să nu luaţi. Pentru că toate acestea sunt foarte înfricoşătoare, ale lui Antihrist sunt. Va veni Antihristul.

Părintele zicea, cum să accepţi carnetul de partid şi să-l porţi în buzunar. Deşi nu se vede, dar deja s-a alipit de Lenin, de partidul lui Lenin. Şi asta în mod nevăzut.

La fel şi în cazul celorlalte, dacă vei lua paşaportul, alte hârtii, în chip nevăzut te alipeşti, dar nu de Dumnezeu, ci cele satanice de satana se alipesc.

Părintele spunea că înainte de a aplica ştampila adevărată, poporul va fi inundat de hârtii.

Reporterul:

Înainte ca să aplice ştampila lui Antihrist, poporul va fi inundat de hârtii, da?

Da, părintele aşa s-a exprimat. Mai întâi vor ne vor inunda cu hârtii, iar apoi va urma ştampila. Părintele a dat de înţeles, că în prezent toate aceste paşapoarte sun hârtii, vor inunda oamenii cu hârtii, oamenii se vor obişnui, iar apoi deja vor aplica adevărata ştampilă.

Părintele chiar aşa şi spunea, că nu vor aplica ştampila de la început pentru că nimeni nu o va accepta, nu o va accepta, ci vor înţelege imediat, iar aceste hârtii, parcă lipsesc de minte, şi mai apoi oamenii vor accepta ştampila. Părintele se exprima în acest fel. „Mai întâi ne vor inunda cu hârtii, iar apoi va urma şi ştampila”.

Reporterul:

Părintele nu binecuvânta să se accepte nici paşapoartele roşii, da?

Da. Pentru că părintele i-a spus mamei, aşa a binecuvântat-o, suspinând, că Maria este încă tânără. Iar mamei i-a spus: „Să nu accepţi paşaportul”.

Reporterul:

Dar până atunci avea paşaport?

Avea un paşaport verde. Avea verde.

Femeia a povestit, că au venit acasă şi i-au spus, că celor fără paşaport nu le vor da pensie. Şi bineînţeles că din cauza credinţei puţine şi neascultare de părintele, a acceptat paşaportul.

Dar atunci când veniseră la părintele, în timpul binecuvântării, părintele a întrebat-o dacă a luat paşaportul. Femeia a recunoscut că a acceptat şi părintele a spus, suspinând: Ah, greu îţi va fi să treci vămile.

Iar despre următorul îmi amintesc că părintele zicea, că vor fi paşapoarte jidoveşti, care în nici un caz nu trebuiesc acceptate.

Reporterul:

Adică acestea roşii?

Da, probabil că acestea care sunt eliberate acum, pentru că la putere se află evreii, şi probabil de asta se numesc paşapoarte jidoveşti. De la ei vine asta. Părintele aşa le numea, „paşapoarte jidoveşti”.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea nimic de cifrele de şase.

Nu-mi amintesc asta.

Ştiu doar că despre aceste paşapoarte jidoveşti spunea, că nici într-un caz nu trebuie acceptate.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea, vă vor atribui numere, după cum se procedează acum, cartele din plastic….

Acestea nici într-un caz nu trebuiesc acceptate.

[sergey]

Reporterul:

Aşa direct spunea? Cărţi electronice?

Da, da. El le numea cartele din plastic. Paşapoarte jidoveşti dacă le acceptaţi, ar fi cum le-ai accepta de la jidovi, din moment ce sunt ale lor. Spunea că apoi vor fi cartele din plastic care nici într-un caz nu trebuie acceptate.

Din moment ce părintele nu binecuvânta să primeşti noile paşapoarte, el însuşi nu l-a primit. Din această cauză nici nu s-a dus la copii, din această cauză a şi locuit împreună şi şi-a dus viaţa până la capăt aşa cum a binecuvântat Dumnezeu.

Reporterul:

Maică, dar părintele nu a explicat din ce cauză nu-i voie să accepţi aceste paşapoarte?

Nu l-aţi întrebat, de ce nu este voie?

Părintele spunea că acestea cuprind deja semnul lui Antihrist, cifrele de 6. Şi de aceea nu-i voie să le accepţi.

Veniseră o femeie şi i-a spus părintelui: Părinte, tare mult vreau să mă mântuiesc. Foarte, foarte mult.

Şi părintele i-a răspuns: Atunci nu lua nici un fel de hârtii noi.

Părintele a dat de înţeles că toate acestea, începând cu voucherele nu era voie să le acceptăm. Pentru că toate acestea erau doar o abordare.

Părintele vorbea şi despre căderea în masă a clericilor şi ierarhilor. Spunea că va veni timpul când în Perm vor mai rămâne un singur, maxim doi preoţi adevăraţi.

Mi-am amintit de copilărie. Eram mică şi în părţile noastre se odihnea Fericitul Sisoe, de care bunica şi mama îşi mai aminteau. Mai era o oarecare bătrânică, care de asemenea foarte multe le-a prezis. Şi odată în timp ce femeile discutau am auzit şi noi şi ne-am dus printre copaci, ne-am luat de mâini, noi fiind copii în vârstă de vreo 8 ani, şi am strigat „Ultimul patriarh nu se va mântui”. Probabil că femeile au discutat în prezenţa noastră, iar noi copii fiind am început să strigăm tot satul, „Ultimul patriarh nu se va mântui”.

Reporterul:

Dar despre Pimen nu spunea nimic. Nu-l forţau să accepte catolicismul? Sau să închidă Lavrele, bisericile… Vă amintiţi cum spunea, că te forţa să semnezi hârtia ca să slujeşti supunându-te catolicilor…

Să se unească catolicii cu noi. L-au adus şi era deja totul pregătit ca să semneze şi el a spus: „Doar peste cadavrul meu”, şi s-a ridicat şi a plecat.

Părintele vorbea foarte frumos despre Patriarhul Pimen. Zicea că Pimen este ultimul patriarh ortodox, prevăzând astfel faptul că pe viitor Patriarhii şi întâistătătorii noştri vor
binecuvânta să acceptăm reprezentarea lui Antihrist.

Text pe ecran:

Adunare ecumenică

Cauza unei astfel de grave căderi, părintele o vedea în laicizare şi cedare ispitei.

Cu toate acestea în pofida tuturor lucrurilor părintele binecuvânta să se frecventeze biserica până la sfârşit, până când nu vor modificat Simbolul de credinţă, vor înceta să cânte Tatăl nostru, vor modifica ştampila pe prescuri şi vor îndepărta de pe Sfântul Altar chivotul cu daruri.

„Cum vor modifica credinţa?” întreba părintele. Şi răspundea: „Va avea loc căderea bisericii, nu va fi voie să mergem la biserică şi va ajunge până acolo, încât la Sfântul Altar vor oficia femeile”.

Aşa spunea părintele Nicolae.

Şi a început totul cu această faimoasă libertate.

În timp ce eram împreună în chilie, părintele mi-a spus: „Maria, eu ştiu, că nu vei povesti nimănui, dar să ştii, că atunci când va începe mişcarea masonilor…”

Şi părintele a spus că aceşti vor fi cumva la înălţime, „atunci să ştii, că sfârşitul este aproape”.

Exact aşa a spus părintele, că atunci când va fi liberate şi oamenii se vor duce la Ierusalim, atunci oamenii îl vor pierde cu totul pe Dumnezeu.

Aşa spunea părintele.

Şi eu am înţeles că acest fapt deja se petrece, începând din anul 1990, când a fost dată liberate bisericii, credinţei. Şi părintele spunea că tocmai atunci oamenii îl vor pierde cu totul pe Dumnezeu.

Părintele spunea despre calculator, deşi pe atunci încă nu exista, părintele spunea că

Reporterul:

Părintele spunea acest cuvânt, da?

Da. Părintele spunea că vor face o maşină şi aceasta se va numi Fiară. Şi această maşina va cunoaşte absolut totul. Va cunoaşte totul. Toate datele şi nu doar despre om, ci va răspunde la orice solicitare. Ultima minune este această maşină Fiară.

Părintele spunea că această Fiară, acest calculator, în scurt timp va fi lansat şi atunci va fi rău. Toţi, toată lumea va fi introdusă în acest calculator. Aşa spunea părintele.

Părintele spunea, că această maşină va fi asemeni unui televizor, după cum spuneau oamenii, că dacă se petrece ceva la Moscova, vezi la tine acasă, iar calculatorul în general va cunoaşte toate cele ascunse.

Părintele chiar spunea, că în timpul prigoanelor mulţi vor renunţa din cauza fricii, de frica chinurilor. Şi îl vor aşeza pe om în faţa acelei maşini şi Fiara va spune, „nu credeţi acestui om, că a renunţat doar cu cuvintele, iar în realitate se roagă, nu a renunţat în sufletul său”. Iar aceştia au nevoie ca să renunţi din toată inima, să-l smulgi pe Dumnezeu.

Părintele spunea, că va fi o nenorocire, astfel încât clericii se vor dezbina. Va avea loc o dezbinare (rascol) în cadrul clericilor şi acest lucru va fi o nenorocire pentru popor. Aşa spunea părintele.

[sergey]

Reporterul:

Va avea loc o dezbinare tocmai în această chestiune?

Părintele nu spunea. Spunea doar dezbinare. Dar acum eu înţeleg, că va avea loc din această cauză. Pentru că până la paşapoarte nu era aşa ceva, iar acum s-au dezbinare. Şi părintele spunea că pentru popor acest fapt va fi o nenorocire pentru că nu vor şti, pe cine să creadă? Cine anume are dreptate? Cui să urmezi? Pentru popor va fi o nenorocire pentru că clericii se vor dezbinare. Acestea sunt cuvintele părintelui. Va avea loc o dezbinare (rascol). Şi spunea părintele că asemeni faptul precum o împărăţie nu rezistă în cazul în care există dezbinare, la fel şi ortodoxia.

Şi probabil că după această dezbinare, acum împotriva paşapoartelor, probabil că după aceasta se va începe această modificare a credinţei pentru că cine acceptă paşaportul, acela va şi accepta.

Spunea că serviciul divin se va modifica şi te vor prigoni, cu forţa, dar spunea părintele că preoţia foarte mulţi o vor primi, foarte mulţi oameni noi.

Despre clerici părintele spunea, că vor oficia pentru soţii şi pentru copii.

Părintele spunea că-l vor primi pe Antihrist, că-l vor accepta.

Reporterul:

Clericii?

Da.

Părintele spunea, că preoţii vă vor binecuvânta, ca să primiţi paşapoartele şi toate acestea, dar voi să nu le acceptaţi, să nu le acceptaţi. Nu este voie să le acceptaţi, nici ştampila şi nici paşapoartele.

Reporterul:

Păi şi dacă majoritatea clericilor vor cădea, iar poporul se orientează către clerici, înseamnă că şi majoritatea poporului de asemenea vor cădea şi se vor mântui doar puţini.

Părintele spunea odată, că în prezent duşmanul se luptă în felul următor… am să vă explic cu cuvintele mele…

De exemplu, un oarecare om este cinstit, şi acesta este atacat, ca să meargă pe alt drum, pe unul incorect, iar păstoriţii, privindu-l, îl va urma. Şi în prezent toate eforturile demonului sunt îndreptate către clerici, ca aceşti să meargă greşit. Şi dacă clericii vor greşi şi păstoriţii vor face la fel.

Nu mai au nevoie să lupte cu oamenii pentru că vor privi.

Reporterul:

Nu spunea părintele că va veni timpul când toţi clericii se vor îndepărta de Dumnezeu?

Spunea, spunea.

Reporterul:

Ne puteţi spune mai amănunţit?

Părintele spunea că va veni un timp, când toţi vor fi trădători.

Reporterul:

Adică clericii?

Da, da.

Îmi amintesc că povestea un astfel de caz. Atunci când Domnul locuia pe pământ, între ucenicii săi era un trădător, Iuda, iar ceilalţi erau credincioşi, iar înainte de a doua venire, lucrurile se vor schimba, şi vor fi puţini păstori credincioşi, iar ceilalţi necredincioşi. Aşa spunea părintele, că se vor inversa. Spunea că vor fi puţini păstori.

Părintele mai spunea, că atâta timp cât arhimandritul Ioan este viu, întreabă-l despre toate, iar atunci când acestea nu va mai fi, să nu mai întrebi pe nimeni, ci citeşte Cartea a treia a lui Ezdra pentru că acolo se spun toate. Tu mergi la Dumnezeu, mergi la biserică, mergi la Dumnezeu nu la oricine, şi cu toată că preoţii sunt în acest fel, oricum trebuie să mergi la biserică, pentru că clericii vor răspunde pentru faptele lor.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea, că va veni timpul când nici la biserică nu va fi voie să mergi?
Spunea, spunea.

Reporterul:

Şi când va fi asta?

Părintele spunea, că va veni un timp, când nu va fi voie să mergi la biserică pentru că va fi o stea pe prescuri şi steaua va fi în loc de cruce.

Reporterul:

Adică vom modifica ştampila pe prescuri.

Da.

Reporterul:

Vă puteţi aminti ce spunea părintele despre steaua cu cinci colţuri?

Părintele spunea despre steaua cu cinci colţuri, că acum o refuzăm pe această stea pentru că reprezintă steaua lui Lenin, duşmanul însă va face în aşa fel, încât înainte de sfârşit o va face cu şase colţuri, va apela la o şiretenie, şi oamenii vor spune, că este foarte bine, să se înlăture steaua cu cinci colţuri şi să o acceptăm pe aceasta. Şi această stea va fi asemeni stelei lui Antihrist.

Reporterul:

Dar despre Lenin ce spunea?

Părintele spunea, că Lenin este asemeni înaintemergătorului lui Antihrist. Dar spunea că trebuie înmormântat. Va veni timp şi îl vor înmormânta. Şi în momentul în care îl vor înmormânta în pământ, va veni Antihristul.

Părintele spunea, că atât timp cât Antihristul încă nu s-a maturizat, Lenin va fi pe pământ. Şi în momentul în care îl vor înmormânta pe Lenin, atunci va apărea Antihristul.

Spunea despre Antihrist, că clericii cu toţii îl vor primi şi apoi nu va mai fi voie să mergem la biserică, în momentul în care va fi Antihristul şi ne atenţiona, să avem grijă, ca să nu mergem la Antihrist în biserică. Spunea că acolo, în biserică, vor fi icoanele lui Antihrist.

Părintele spunea că aceasta se va petrece în timpul lui Antihrist, că în biserică în locul icoanelor vor fi portretele lui Antihrist şi atunci deja nu vom mai avea ce face la biserică.

[sergey]

Reporterul:

Ce spunea părintele despre timpurile din urmă. Va veni timpul când nici la biserica nu va fi voie să mergem?

Da, spunea. Părintele spunea, că credinţa oricum o vor schimba, o vor schimba.

Reporterul:

Vor schimba Simbolul de credinţă…

Da. Adeseori spunea, că pe Sfântul Altar nu va fi arca, o vor înlătura ca fiind nenecesar. Nu vor cânta Simbolul de credinţă şi Tatăl nostru. Şi vor mai adăugat ceva de-a lor. Şi asta este cel mai important.

Părintele a spus, că din moment ce pe Altar nu există arca, nu se permite să oficiezi serviciile divine. Păstrătoarea darurilor. Nici într-un caz. Este arca lui Noe.

Iar atunci când îl întrebau pe părintele, ce se va întâmpla, dacă nu vom afla despre asta, părintele răspundea, că dacă frecventaţi biserica nu se poate să nu recunoaşteţi modificarea Simbolului de credinţă, iar când se deschid Uşile Împărăteşti puteţi să vedeţi arca. Din moment ce arca nu mai este, înseamnă că gata.

Părintele Nicolae spunea, că în orice moment, chiar dacă noaptea va fi venit şi îl vor ruga, că acolo este un bolnav şi este pe moarte, părintele trebuie neapărat să se ridice şi să se ducă. Părintele considera asta ca fiind datoria sa. Fără să ţină seama de vreme, neţinând seama de nimic, trebuia să se ducă şi să-l împărtăşească. Şi de aceea darurile trebuie să existe mereu. Mereu.

Reporterul:

Şi dacă nu vom avea voie să mergem la biserică, ce să facem atunci? Părintele n-a spus?

Ne vom aduna undeva. Se vor aduna grupuri mici şi se vor ruga.

Reporterul:

Şi cum rămâne cu Împărtăşania?

Păi avem anaforă şi ne vom împărtăşi singuri.

Reporterul:

Adică trebuie să facem rezerve.

Da, da, trebuie să ne facem rezerve.

Reporterul:

Şi apă sfinţită…

Da, şi apă sfinţită.

Reporterul:

Dar părintele nu spunea, vor mai fi măcar cineva dintre păstorii adevăraţi? Vor mai rămâne păstori adevăraţi?

Foarte puţini. A spus. Vor rămâne, dar foarte puţini. Toţi vor accepta paşapoartele.

Reporterul:

Părintele nu spunea, că şi femeile vor fi hirotonite? Nu spunea?

Părintele spunea, că va veni un timp scurt când părintele vor sta la Altar.

Reporterul:

Adică la noi în Biserica Ortodoxă?

Da. Probabil că atunci când vor înlătura Simbolul de credinţă şi Tată nostru.

Dar nu în toate bisericile, nu în toate.

Părintele aşa a spus, că la Altar va fi pusă femeia. Aşa va fi.

Părintele spunea că vor fi fărădelegi, anarhie, vor arăta oameni goi şi vor umbla goi, vor umbla goi. Părintele le spunea pe toate împreună. După puterea sovietică se vor petrece astea.

Şi după cum a spus, aşa se şi întâmplă.

De asemenea, părintele zicea, că adeseori se petrece, că preotul oficiază, iar el este condus de soţie. Acesta vine acasă şi povesteşte treburi bisericeşti, iar soţia îi spune cum să procedeze. Şi preotul procedează după cum spune aceasta. Şi atunci cine e preotul, soţia sau el?

O femeie i-a spus părintelui, că duşmanul îşi bate joc de femei după cum vrea, cu tot felul de modă şi nenumărate tunsori scurte. Iar de bărbat nu a reuşit să-şi bată joc, după cum a fost costumul, aşa şi a rămas.

Şi părintele i-a răspuns, că nu este aşa, şi de bărbat şi-a bătut joc, dar nu toţi o văd asta. Nu este clar pentru toţi. În trecut stăpân era bărbatul, în orice casă, şi în biserică preotul era principal. Iar în prezent bărbaţii sunt conduşi de soţie. Şi acesta e aceiaşi batjocoră, că duşmanul l-a înjosit pe bărbat, iar pe femeie a înălţat-o.

Iar Domnul a spus, că bărbatul este mai presus de femeie. Bărbatul a fost creat cel dintâi.

Da, precum înainte de potop oamenii deveniseră desfrânaţi, era o mare desfrânare, la fel şi înaintea Venirii Domnului va fi desfrânare mare.

Vor arăta şi oameni dezbrăcaţi şi copiii îi vor învăţa cu asta.

Părintele spunea că cel mai groaznic va fi atunci, când vor învăţa şi copiii. Este un mare păcat. Şi acesta va fi de asemenea un semn al apropierii sfârşitului, adică când va fi această desfrânare, când va fi anarhia, iar oamenii buni, care vieţuiesc conform legii, nu vor fi stimaţi, vor fi desconsideraţi şi vor fi condamnaţi şi îndemnaţi să vieţuiască după cum vieţuiesc toţi păcătoşii.

Părintele spunea, că vor aşeza în faţa noastră crucea şi pâinea, şi ne vor întreba, ce alegem. Şi părintele spunea, să luăm crucea şi nu pâinea.

Părintele spunea adeseori, că fără prigoană nu va fi sfârşit. Pentru că lipsesc mucenici la Altar. Iar mucenicii pentru Hristos sunt suflete care se ridică la Altar. Aşa explica părintele. Locul demonilor căzuţi pe pământ trebuie să fie ocupat de mucenici, trebuie să se ridice sufletele mucenicilor. Şi părintele spunea, că în momentul în care va pătimi ultimul mucenic şi numărul va fi completat, atunci totul se va sfârşi, va fi sfârşitul.

Reporterul:

Dar părintele nu ne-a îndrumat, nu ne-a întărit duhul, cum să procedăm dacă va fi foame, dacă ne vor prigoni?

Părintele spunea că trebuie să le suportăm pe toate. Mai bine e să murim de foame, dar să nu acceptăm nimic.

[sergey]

Reporterul:

Dar nu spunea, că barajul va ceda?

Nu, părintele n-a dat amănunte. Dacă spunea ceva, vorbea în mod dificil.

Şi era de acord, nu vorbea de la sine, ci spunea: Da, aşa se spune.

Înseamnă că aşa va fi.

Iar dacă ceva nu era adevărat, atunci tăcea.

Reporterul:

Dar părintele vorbea despre cel de al treilea război mondial? Va fi un război cu China, un război mondial?

Părintele spunea, că va fi război. Va fi război şi prima dată va ataca China. De acolo trebuie să înceapă războiul. China va începe să ocupe Siberia, apoi se va îndreptat către Ural.

Şi alte ţări tot vor pământul nostru. Şi atunci când celelalte ţări vor vedea, că China ocupă mult, atunci vor veni la noi şi vor începe să se opună Chinei. Părintele a spus că „iar apoi va începe terciul” pe pământul nostru.

Reporterul:

Adică Vestul cu China se vor lupta pentru a pune stăpânire pe teritoriile noastre.

Şi părintele a spus, că va fi mare vărsare de sânge şi apoi, a spus părintele, că vor porni atomul.

Din cuvintele părintelui reiese că mai întâi va fi război, iar apoi probabil că va veni Antihristul.

Reporterul:

Maică, dar vor muri mulţi oameni atunci? Părintele nu a spus?

Părintele spunea că conform Scripturii că vor rămâne 7 procente.

Reporterul:

Din toţi oamenii?

Da. Dintr-o sună de oameni vor rămâne şapte. Din şapte oraşe va rămâne unul, iar celelalte vor pieri.

Reporterul:

Păi şi ce vor face cu atâtea cadavre…

Da. Şi unde vor fi cadavre se vor aduna vulturii, păsările.

Părintele spunea, că Domnul va trimite foarte multe păsări şi vor devora cadavrele. La fel cum l-a scos pe Moise, la fel şi acum Domnul va trimite pedeapsa.

Şi dacă se va întâlni om cu om, va fi mare bucurie.

Şi probabil că după război, atunci când va rămâne puţin popor, se vor aduna şi vor hotărî, că din cauza că există puţini oameni nu mai e nevoie de mulţi împăraţi, ci este suficient de unul singur.

Părintele mai spunea, că înainte de asta trebuie să fie un împărat ortodox. Dar nu-mi amintesc cât timp va fi, nu prea mult.

Părintele spunea, că atunci când vor pune ştampila, vor deschide toate închisorile. În prezent toate sunt închise, oameni sunt mulţi, dar atunci îi vor elibera pe toţi. Părintele spunea, că va fi asemenea precum ai deschide şopronul, deschizi toate uşile, dar acolo nu-i nimeni.

Şi îi va angaja pe toţi gardienii ca să aplice ştampila. Pentru că de unul singur nu reuşeşte. Mulţi vor fi de acord şi părintele spunea, că atunci trebuie să fugim din oraş şi din sate în pădure. Pentru că mai întâi vor pune celor care doresc, câteva zile, iar apoi deja vor aplica cu forţa.

Reporterul:

Doar câteva zile?

Da. Doar câteva zile. Se pare că această ştampilă nu se va aplica un timp prea lung. Pentru că îi va acapara pe toţi gardienii, le va da ştampile. Şi părintele spunea, că atunci va trebui să fugim din sate pentru că vor începe să aplice ştampila forţat, vor veni, îţi vor lega mâinile şi îţi vor aplica ştampila.

Şi atunci oamenii vor începe să fugă în pădure.

Şi bineînţeles, că rugăciunea trebuie să fie foarte fierbinte, pentru că aceştia vor veni cu helicopterele prin toată pădurea şi vor căuta.

De exemplu, părintele spunea, că oamenii vor sta la margine şi vor vedea, că vin avioanele, şi se vor ruga fierbinte „Doamne, nu permite asta”. Din avion vor observa, vor ateriza şi vor veni în respectiva poiană, dar odată ajunşi vor vedea doar tufişuri, nu şi oameni.

Îl vor informa, că au văzut oameni, dar când au aterizat nu mai existau decât tufişuri, şi atunci acesta le va spune, că nu sunt tufişuri, ci sunt oameni, şi le va porunci să aplice ştampila pe vârfuri. Şi atunci când se vor întoarce în acea poiană, nu vor mai găsi tufişuri, ci copaci înalţi, şi nu vor putea aplica ştampila pe vârf.

Domnul îi va transforma în acest fel pe oameni în tufişuri şi în copaci.

Şi părintele spunea, că aceşti oameni vor avea o rugăciune puternică, foarte fierbinte.

În timpul lui Antihrist Domnul va face asemenea minuni mari, asemenea acoperăminte puternice, încât oricine va avea dorinţa puternică să spună, că nu vreau, ajută-mă, Doamne, nu vreau ştampila, pe unul ca acela Domnul îl va acoperi în orice fel. Aşa spunea părintele.

Reporterul:

Şi ce va face Antihristul atunci când va fi ales la cel de al optulea sinod? Va călători prin toată lumea?

Părintele spunea, că în momentul în care va fi ales la cel de al optulea sinod, va avea deja avionul său, helicopterul, toate, şi imediat va înconjura în zbor între pământul. Va ateriza şi-i va anunţa pe toţi: „Sunt împărat”. Pentru ca toţi să i se închine.

După primirea ştampilei nu mai există iertare, nu va mai fi.

Reporterul:

Părintele spunea, că vor aplica ştampila chiar şi forţat?

Da, aşa spunea. Că în primele zile vor aplica doar doritorilor. Dar apoi vor aplica forţat. Şi apoi părintele a spus că oamenii vor fugi în pădure şi va trebui să fugim din case din sate. Pentru că vor umbla prin apartamente, prin case.

Părintele spunea, că acesta va avea foarte multe persoane care îl vor ajuta.

[sergey]

Reporterul:

Dar ce se întâmplă cu aceştia? Duhul este altul sau sunt bolnavi? Ce se întâmplă? Nu aţi observat?

Şi una şi alta. Şi boli. Iată Jana mereu este bolnavă şi ea a primi paşaportul. Mereu i se întâmplă ceva. Fie capul o doare. Mă sună şi-mi spune, că o doare capul. Şi îi spun: Jana Vasilievna, eu ce ţi-am spus, să nu accepţi, şi tu ce ai făcut?

Părerea mea este şi eu văd asta, că omul devine calm, cu sânge rece. Nu ştiu cum să spun, de parcă ar fi o crimă a minţii. De exemplu, ai paşaport nou şi atunci când vorbeşti despre poruncile lui Dumnezeu, aceştia nu percep. Iar cei care au paşaport vechi, şi ştiu asta chiar din exemplu meu propriu, că atunci când spun cuiva cuvintele părintelui Nicolae, că a spus aşa şi aşa, aceştia imediat percep asta şi îndeplinesc. Sunt receptivi. Iar cei care au paşaport nu mai sunt receptivi. Parcă nu reuşesc să înţeleagă.

Dacă află că noi nu avem paşaport, se enervează pe noi, chiar aşa. Au acest duh al supărării împotriva noastră. Am fost la catedrală şi cunosc acolo pe multe femei, una Maria şi altă femeie care umblă împreună cu aceasta, şi nici nu se uită la noi.

Mă întreabă: De ce nu accepţi paşaportul? I-am spus, că în primul rând nu am fost binecuvântată să accept paşaportul şi nu am dreptul să-l accept.

Cine nu te-a binecuvântat?

I-am răspuns: Părintele duhovnicesc, părintele Nicolae. Părintele nu ne binecuvânta să primim paşapoarte. Aşa că eu nu pot accepta.

Reporterul:

Dar ele nu v-au spus, că cum se poate să procedaţi în acest fel, din moment ce patriarhul a binecuvântat, iar Dvs. nu faceţi ascultare.

Nu. Ele mi-au spus, că părintele deja a murit. Şi eu le-am răspuns, şi ce dată a murit? Binecuvântarea a rămas.

Iar referitor la paşaport, am avut în biserică un bărbat Anatolie, care citea în biserică, se ruga noaptea, dar a acceptat paşaportul acesta nou şi toate actele. Şi eu îmi făceam grijă şi mă rugam, ca Dumnezeu să-mi arate. Şi am văzut, că în timp ce eu găteam masa, foarte mulţi oameni au venit să mă roage să-i hrănesc, iar printre aceştia se afla şi acel bărbat. Aveau hainele ciudate, gri, haine de muncă. Şi m-ama gândit, că atât de mulţi oameni au fost reţinuţi.

Reporterul:

Solicită rugăciuni….

Da. Solicită rugăciuni. Probabil că îi putem salva prin rugăciune.

Poate că nu am dreptate, dar le spun tuturor, să nu accepte paşapoartele. La foarte mulţi am spus şi oricum au acceptat cu toţii paşapoartele. Nu chiar toţi, mai există oameni care nu au acceptat.

Sunt unii oare care în general au venit mai apoi la mine şi m-au rugat să le repet, ca ei să-şi noteze, ca să facă după cum spunea părintele.

Nu sunt cuvintele tale, sunt cuvintele părintelui Nicolae.

Spuneau, că înţeleg, că nu sunt cuvintele mele, şi vor să vieţuiască cum se cuvine.

Iar la cei care au paşapoarte nu poţi să străbaţi.

Reporterul:

Dar pe Dvs. nu vă numesc rascolnici?

Da, ne numesc rascolnici. Ce faceţi, rascolnicilor? ne întreabă. Nu acceptaţi. Vă împotriviţi tuturor.

Mi-a scris o femeie o scrisoare, am citit şi am râs. Că nu trebuie nici să vorbim cu ei, cu cei care au acceptat paşaportul. Eu cred că nu se poate în acest fel. De ce să nu discutăm?

Reporterul:

Nu. Trebuie să comunicăm.

Trebuie să vieţuim în dragoste.

Da. da.

În scrisori adeseori începea, spunând: „Fiică duhovnicească preaiubită, iarăşi m-ai uitat pe mine, mult păcătosul bătrân, nu-mi mai scrii şi nici nu mai treci pe la mine”.

Şi bineînţeles că părintele îi iubea pe toţi.

Atunci când la înmormântare s-a aflat…

Eu cred că pe mine mă iubeşte mai mult. S-a comportat atât de bine cu mine.

Iar atunci când a fost înmormântat, am plecat acasă şi în timp ce mergeam pe drum o femeie a spus: ştiţi, surorilor, acum pot să vă spun, că părintele mă iubeşte cel mai mult. Cealaltă a răspuns: Nu, dragă, pe mine mă iubea cel mai mult părintele.

Eu nu-mi mai amintesc dacă am spus, că pe mine mă iubea cel mai mult.

Părintele a reuşit să ne iubească astfel, încât să nu fie dezbinare. Sau nu ne arăta şi se ruga ca între noi să fie mereu prietenie.

Posibil datorită rugăciunilor părintelui. Şi la fel cum simţeam eu şi păstram această taină, la fel fiecare o păstra. Fără să spună nimănui. Pentru că pentru fiecare era plăcut, că părintele îl iubeşte cel mai mult pe el.

Inima mea este pregătită, Doamne.

S-a păstrat înregistrarea monahiei Rafaila, care avea grijă de chilia părintelui, în care îşi aminteşte cum îndruma părintele Nicolae.

În prezent monahia Rafaila are 94 de ani.

Monahia Rafaila (Maşkovţeva)

M-am trezit dimineaţa, m-am îmbrăcat şi m-am dus la părintele. Şi i-am spus, că mi-au adus o adeverinţă şi probabil că îmi vor aduce să accept paşaportul. Şi noi aveam casa cooperativei şi preşedintele a primit paşapoartele pentru întreaga casă.

Toată bătrânele îmi spuneau, de ce-l chinui pe preşedinte, de ce-l chinui. De ce nu primeşti.

Părintele mi-a spus: Aruncă această hârtie! De ce mi-ai adus-o?

Am aruncat-o în sobă, m-am întors acasă şi Raia, care acum a decedat, mă întreagă, de ce nu primesc paşaportul.

Am răspuns, că nu vreau să primesc. Dacă vreţi, primiţi chiar şi trei şi patru, eu nu voi accepta nici măcar unul.

M-a întrebat, unde locuiesc?

Acasă, am răspuns.

Şi pe al cui pământ?

Am răspuns, că pământul este aşternut picioarelor lui Hristos.

Şi am întrebat: Dar tu unde locuieşti? La Satana în întuneric.

Mi-a spus, că sunt nebună şi nu au ce discuta cu mine.