Nu pot scapa de deznadejde!

[Moroco]

În prealabil postat de viorelll

Ultimul capitoul al Dogmaticii, care se studiaza la Facultatea de Teologie, se termina cu chinurile vesnice ale pacatosilor.

Chiar si Dogmatica Parintelui Staniloaie are aceiasi abordare, doar ca incearca sa explice. Sufletul care a comis pacate si greseli multe si grave, care a actionat exclusiv egoist, nu a avut urma de umanitate, a lasat urmari negative in omenire (a smintit) si nu s-a cait / pocait se va chinui cumplit, inimaginabil, etern, fara sfarsit si fara posibilitatea sau speranta de a mai putea indrepta ceva. Nu se mai poate intoarce la Dumnezeu pentru ca a pierdut aceasta capacitate vesnic. Este o sentinta eterna la Judecata de Apoi.

In Pateric si tot ce tine de Patristica, Filocalie cei mai desavarsiti pustinici in virtuti si mari Sfinti se vedeau ca fiind cei mai mari pacatosi si vrednici de chinurile insuportabile si vesnice ale iadului. Era un fel de scoala. Pentru a se putea smeri si a nu mai pacatui. Isi pomeneau mereu pacatele si aveau in fata ochilor mereu moartea si Judecata sufletului.

Am incercat acest exercitiu mental. Nu il recomand nimanui. Nici macar celor cu nervii foarte tari si sanatate robusta.

Pe mine m-a bagat initial in frica, apoi frica irationala, spaime, panica, atacuri de panica, obsesii, disperare si deznadejde cumplita.M-am simtit parasit definitiv de Dumnezeu. Simteam ca nu mai pot respira fizic efectiv. Ganduri negative si emotii distructive.

Practic am trait o adevarata trauma psihica.

Dupa toata aceasta perioada (de luni de zile) am ramas epuizat psihic si cu oboseala cronica. Nu mai am energie, putere sa fac nimic.

Iau tratamente pentru re-echilibrare a sistemului nervos.

Acum ma rog foarte putin, incerc sa am doar ganduri pozitive despre Dumnezeu, nu mai citesc si incerc sa ma bucur de viata. De familie, copil, profesie.

Am ramas cu anumite traume: frica de moarte, de apropierea mortii (cand vin duhurile rele sa ia sufetul pentru greseli si pacate facute in timpul vietii), de vamile vazduhului, de Judecata Particulara si de Judecata de Apoi.

Nu stiu daca (si cand) voi scapa de aceste obsesii. Unele frici sunt de-a dreptul irationale, dar sunt intense.

Domnule Viorelll,

Vorbești/scrii de parcă ai fi apărut ieri aicea jos prin cădere din lună.

Păi toate filmele de pe TV sunt pline de păcate și răutăți, de viclenii și desfrânări, de crime, de draci, de duhuri rele, de patimi, de justițiari, de răzbunări, de judecată, de procese, de avocați, de închisori, de războaie, de chinuitori și de chinuiți. De toate astea nu ți-a fost frică? Văzând astea nu te-a cuprins depresia, panica? Sunt multe filme și documentare făcute după poftele și faptele reale ale lumii.

Dacă acești oameni nu se vor pocăi, așa va arăta iadul vieții lor veșnice. Iadului lor se va adăuga iadul celorlalți oameni care au murit de la întemeierea lumii precum și iadul demonilor (îngerilor căzuți) dacă vor ajunge la comun așa cum este și aici pe pământ de la căderea oamenilor și a îngerilor. De acest lucru nu te îngrozești? Va fi și în iad precum este acum pe pământ la care se adaugă ce a fost și ce va fi pe pământ.

Dar oricui i se adresează chemarea la pocăință, îndreptarea, iertarea lui Dumnezeu.

Dacă ți-e frică de altceva decât de Dumnezeu așa ca de un părinte foarte bun și iubitor care te îndrumă spre fericire atunci te stresezi și te deprimi și-ți faci griji inutile.

Ca să ieși din frica și din stresul ăsta ucigător de viață gândește-te că nu va trebui să înveți să minți pentru ascunderea păcatelor tale pentru ziua când vei fi dus la judecată. Bazează-te pe faptul că vei scăpa mai ușor doar dacă vei mărturisi acum și mereu adevărul și numai adevărul adevărat despre orice. Dacă nu crezi că ai să poți să nu minți și te temi și de neputință, atunci nu te mai teme căci Duhul Adevărului te va ajuta să spui adevărul când vei fi întrebat și astfel, după viața poftelor și faptelor tale vei ajunge practic exact acolo unde meriți de drept și unde îți este locul tău pentru a-ți petrece veșnicia. Cine vrea să petreacă veșnicia tot mai sus se va îngriji să asculte mereu de Domnul Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu purtând cât este pe pământ o iubire serioasă și împlinind practic poruncile.

În viitor nu va fi altceva rău decât se va face dreptate iar iubirea adevărată se bucură și se va bucura de dreptate.

De ce să fii deznădăjduit sau speriat sau disperat sau rămas cu tot felul de traume dacă în cărțile bisericești citite de tine se nădăjduiește că se va face dreptate nu de la oameni sau de la îngeri ci de la Dumnezeu?

O mai mare dreptate nu are cum să existe! De ce te temi de ea?

Poate că te temi de faptul că după moarte nu-ți mai poți adăuga fapte bune și ai vrea a doua și a treia șansă ca să-ți petreci veșnicia undeva mai sus.

Sufletele trecute la viața veșnică sau la chinul veșnic mai pot fi ridicate și îndreptate prin rugăciunile celor de pe pământ. Poate că și pentru cei care nu au pe nimeni pe pământ se roagă totuși cineva din porunca lui Dumnezeu și astfel se vor ridica mai sus din chinurile iadului prin rugăciunile celor ce se roagă pentru ei.

Oricine se va putea ruga și după moarte și Dumnezeu milostivul și dreptul îi va deschide o cale de pocăință așa că nu vă pierdeți speranța dacă ați murit sau dacă v-ați lepădat de Dumnezeu și ați vrea să vă reîntoarceți la El. Adam a fost 4500 de ani în iad după 1000 de ani de lepădare de Dumnezeu petrecuți pe pământ și acum 2000 de ani a fost iertat prin jertfa Domnului Iisus Hristos și a fost ridicat de Dumnezeu de la iad la fericire.

E normal să te temi de necunoscut și de răul care va veni și de socoteala care ți se va cere pentru faptele tale rele însă decât să te temi ca prostul de tot felul de necazuri și să-ți faci tot felul de griji lumești sau personale nu crezi că mai bine te-ai teme de Dumnezeu ca să te ajute să nu mai păcătuișeti și să nu mai faci rele? Dar cum o să te poți teme de cea mai mare iubire și de cele mai altruiste și nesilnice persoane care practică micșorarea de sine? În Ceruri Dumnezeu e o sfântă pasăre mică, un porumbel al Duhului Sfânt. E foarte greu să te temi de iubire și de o persoană așa de mică cât un porumbel și să nu te temi de orice altceva sau altcineva mai mari și mai răi. Dar de ce te-ai teme de altceva și de altcineva decât de Dumnezeu care a făcut Cerul și Pământul și tot ce a fost și este și va fi bun și frumos? De ce te-ai teme de altceva, de altcineva care au doar putere să-ți facă rău? Rău poate face oricine: paianjenii, șerpii, scorpionii, leii, chiar unele plante otrăvitoare dacă le consumi în exces, unele gaze toxice, omul, virușii etc de ce te-ai teme de ei, de ele sau de tine?