Conștiința universală - Hristosul cosmic - Iubirea divină necondiționată

[Moroco]

Constinta universala face parte din FORTA asa ca in Razboiul Stelelor, forta silnica fiind o existenta a sufletului intro energie a focului strain necredincios fata de Dumnezeu, acolo unde se lupta pentru o dreptate desfranata a trufiei. Dumnezeirea se afla intro existenta sufleteasca numita CREDINTA iar acolo dreptatea deriva din sfintenie, din credinta, din iubire, din adevarata iubire credincioasa care se smereste pe sine umilindu-se si luand vina asupra sa.

Lumea te atrage asa ca in filme intro lupta intre sitzi si jedai, intre treziti si matrixul condus de roboti, intre comunistii internationalisti si neomarxistii capitalisti, intre infractorii drogati si politistii corupti, intre pieile rosii si fetele palide, intre negrii voodooisti si albii kukuxclani, intre vrajitorii de pe pamant si spiridusii si zanele "bune" din iad adica defapt in toate luptele slujitorii celui rau se impart indoua sau mai multe armate, in smintiti si in mishei vorba poetului erijindu-se dupa victorie ca sa fie luati de buni, de puternici, de tari, de viteji. Oricare dintre armate castigand lupta falsei dreptati vor cere bir si slava de la oameni impunand prin FORTA accederea la putere la functiile de conducere de unde vor de legile dreptatii lor.

Ambele armate, invinsii si victoriosii fac parte din forta, din constiinta universala, din puterea de stapanire care lupta pentru putere fiind defapt formata din luptatori ai constiintei iubirii de sine, iubire care este defapt nu o iubire propriuzisa ci un egoism si o necredinta, o trufie adica o stare mentalo-sufleteasca contrara iubirii divine si care cauta privilegiile si puterea discretionara fara a mai da socoteala si raspundere lui Dumnezeu desi multi se erijeaza ca ar lupta in numele Lui.

Oamenii nepricepand ce inseamna iubirea de sine aflata in iubirea divina ca lege suprema scrisa "..si pe aproapele tau ca pe tine insuti" inteleg sa se iubeasca si pe ei insisi cu egoism. Dar cum s-ar putea pricepe iubirea de sine corect, ca o iubire veritabila si nu ca un egoism caci iubirea prin definitie e iubirea de altcineva? Pai asa ar trebui sa se priceapa: omul prin iubirea de sine sa iubeasca defapt pe altcineva pe care il are eventual in sine, in suflet si in inima ca iubire unde il pastreaza ca intro casa impartasndu-l cu toate cele bune ale sale, cu cinste, respect, mangaiere, alint, empatie, etc, deci tot pe altul sau pe altii ar fi sa-i iubeasca dar aflati in interiorul sau. Astfel aplicand corect legea suprema a iubirii pricepem ca "...si pe apropele tau ca pe tine insuti" inseamna a respecta si a nu gresi celor din sufletul aproapelui tau iar asta ne fereste de barfa care raneste inimia aproapelui care are si el in sine, in inima lui pe altii cu care este in relatie de comuniune si de iubire si apreciere.

Daca suntem in Credinta atunci prin iubirea de sine in sens de iubire si nu de egoism ne straduim sa nu gresim celor aflati in sinele nostru, in templu precum si celor ce se afla in templul din sinele aproapelui nostru si astfel se iese din barfa si egoism aplicand corect legea Credintei in Dumnezeu prin care iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru ca pe sine insusi. Cum in sinele aproapelui ne aflam si noi asa nu ne vom face rau nici noua din iubire si nu din iubire egoista de sine insusi aflati in singuri in noi insine.

O intrpretare gresita ne trimite in egoism, in iubirea egoista de sine care duce la forta si la constiinta universala a trufiei si ne ispiteste sa intram in razboiul dreptatii trufiei dintre cei dornici sa stapaneasca pe altii pentru iubirea lor de sine acolo unde nu se afla decat persoana lui, singura si mandra.

Daca gresim si facem pe altul prost sau nebun ca si cum el ar fi gresit aducand jertfe pacatului de hula si razbunare pe gresitor ca sa iesim din ghinion, sa nu mai gresim si sa nu se mai repete greseala atunci suntem vrednici de judecata sau de hula sau de focul trufiei si batjocurii ca orice prost si nebun confuziv adica acolo unde arde gunoiul, in gheena.

Trebuie sa fim foarte atenti ca sa nu gresim caci de la repetarea greselilor hulim iar apoi aruncam repetarea pacatelor sau a greselilor pe Dumnezeu sustinand ca e rea repetarea binelui divin, a numelui divinitati sau a vederii chipurior sfintior sau a Cuvantului si ascultarilor din Credinta.

Repetarea raului, pacatelor sau greselilor e un rau si noi suntem vrednici de hula si batjocura, nu altii iar repetarea ascultarii in Credinta si a binelui e vrednica de slava, de cinste, de iubire.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Constinta universala face parte din FORTA ... (am citit cuprins de suspans, am citit tot ce ai scris ca din Har) ....

Trebuie sa fim foarte atenti ca sa nu gresim caci de la repetarea greselilor hulim ....

Repetarea raului, pacatelor sau greselilor e un rau si noi suntem vrednici de hula si batjocura, nu altii iar repetarea ascultarii in Credinta si a binelui e vrednica de slava, de cinste, de iubire.

Aș completa ce ai scris cu ceva. Greșind omul se simte neajutorat și handicapat, în vorbire, în manifestarile de pe scenă , în reproducerea din amintiri a poeziilor, a cuvintelor, încât uitând replicile se lasă ajutat de sufleur, în temele de casă se lasă ajutat de părinți sau prieteni, la școală vrea să i se șoptească răspunsurile sau copiază etc. Lăsându-se omul sub slabiciuni învață calea cea ușoară ca mereu să fie ajutat, păpușat de cineva lăsându-se în mâna aceluia ca un sclav fericit de parcă s-ar lăsa în mâna Domnului. Omul infidel mereu ajutat ajunge să fie ca o piele de șarpe, ca o mănușe, ca un ciorap, ca o marionetă în care și-a băgat mâna satana, lumea, necredincioșii, desfrâții, răii, duhurile rele și simțindu-se bine, ajutat, scăpat de probleme se lasă tot mai mult ajutat crezându-se un bine, un slujitor, un sclav fericit, un nevinovat închipuindu-și că orice rău face, dacă e păpușat atunci nu el e vinovat ci păușarul. Nu Dumnezeu e păpușarul ci lumea, sau satana (sau Forța cum spui dumneata cu atât de mult talent), conștiința universală a iubirii de sine. Omul odată păpușat de satana ca și Kermit broscoiul sau ca și purcelușa Pegy după ce se deprinde și învață să curvească, să mintă și să fure ca să se distreze reușește să se păpușeze și singur așa ca din conștiință sau din poftă. Îi place și continuă să stea în starea aia de încredere în minciună și în ajutorul desfrânat ce vine de la duhurile rele sau de la sine însuși și ar vrea mereu mai mult să fie ajutat și să stea în comuniunea de ajutor reciporc și iată așa, pic cu pic, trădează pe Dumnezeu, se leapădă și trece în subordinea păpușarului șef, marele desfrânator al lumii. Îi convine omului să fie sub propria lui voire ca să nu asculte de nimeni sau a păpușarului-șef ca să nu răspundă.

Practic omul ca un handicapat neputincios se lasă în mâna satanismului exact acolo unde nu poate, acolo unde nu crede și acolo unde ar vrea să fie ajutat, ar vrea să poată crede, ar vrea să poată asculta. Acolo primește imboldurile și mângâierile desfrânate ale satanei, în suflet, în trup, în credință ca un ajutor și o comuniune. Așa a ajutat-o satana pe Eva, așa s-a luptat pe trupul lui Moise, așa l-a ispitit pe Domnul în pustiul Carantanei, așa l-a luat pe Iuda Iscarioteanul și așa face cu orice credincios vrând să-l amăgească și să îl ia pe om din Dumnezeu ca să devină credinciosul un prooroc mincinos, o unealtă a răutății, așa ca un ciorap, ca un Kermit care vorbește și lucrează și trăiește în Forță.

Dacă ajungi de te lași amăgit de duhurile rele crezând că vei fi ajutat, ele vor desfrâna cu tine și te vor face să nu te simți singur și să ți se pară că ești ajutat și vei ceda vrând comuniunea cu ele așa ca în bordel și vei lepăda comuniunea cu Dumnezeu căci în Dreapta Credință nu te ajută nimeni (să furi) decât credința ta (să asculți) și doar așa vei putea să împlinești voia lui Dumnezeu fără pile și fără niciun ajutor viclean. Sigur că în Credință te ajută Hristos împreună lucrător cu tine în toate neputințele tale însă ajutorul divin e altfel decât desfrânarea iubirii de sine.

Credința și focul ei e altfel decât Forța și decât focul străin al trufiei șarpelui în care îți pui încrederea pentru privilegii, ajutor și pile ca să te simți puternic în rele și nevinovat ca un ”sclav”.

”Nu poți te ajutăm, nu știi te învățăm, nu vrei te obligăm”. Asta era formula în epoca comunistă și toți se conformau în armată fără să se poată opune crezând că așa ajung bărbați adevărați apărând sistemul totalitar.

Deci acolo în tine (în om mă refer nu la domnia ta), acolo unde ești handicapat și slab și necredincios și fricos și trebuie a fi ajutat ca să poți face ceva acolo cedezi și acolo primești pe satana ca să te ajute să poți și tu și acolo ca un fraier curvești cu duhurile rele având încredere ca într-o forță și devi proorocul mincinos și sluga lor oarbă și nebună crezând că ai Credință, crezând că ai conștință universală, că te-ai integrat în divin când defapt e o stare de Forță și nu de Credință. În Credință asculți de Dumnezeu pe când în Forță ascuți de alții sau de tine însuți. Primind comuniunea cu duhurile rele și lăsându-te ajutat răul, desfrânarea și iubirea de sine pune stăpânire pe tine și-ți poruncește ce să faci și te ajută să poți face orice neascultare și orice rău ai vrea de parcă nu tu ai fi vinovat. Te ajută să crezi că lucrările tale rele sunt bune și vrednice și te lauzi cu ele de parcă tu ai putut prin forțele proprii face ”dreptatea” și ”binele” altruist nerecunoscând că în prădarea și risipirea asta tu ai fost singurul beneficiar al ”comorii”, defapt al răului care va veni și în care te-ai legat cu cătușe de fier ca să fii chinuit de parcă te-ai fi dezlegat.

În cazul nostru, satana cu îngerii lui căzuți bârâie ca o muscă, îți vorbește cu trufie și forță silnicindu-te, violându-te ca să intre în tine să desfrânezi cu el și să crezi că te ajută și să te lași în mâna lui preschimbându-te în prooroc mincinos, în proorocul răutăților lui, într-un sclav neputincios și nevinovat, întro păpușe ce trebuie ajutată și căreia îi place să fie ajutată și desfrânată și învățată și pilită și întreținută mereu și omului iată îi place această stare de amăgire neștiind că în ea e în cădere liberă și nu așa cum i se pare lui că urcă sau că zboară.

Acest virus terorist, satana, de aia și terorizează credincioșii ținându-i în silnicie și amenințare, pentru ca fără să-și dea seama omul să-și pună nădejdea în duhul cel rău foarte ”puternic” care cică te ajută și te va ajuta să nu fi singur, să nu aighinion, să nu te simți singur și să poți să te descurci în viață încât omul se face că nu pricepe și că nu mai știe și că nu înțelege că e păpușat de satana, de duhul cel rău care îl preia și-l ține în stăpânire pe om întorcându-l împotriva Cuvântului și al lui Dumnezeu și trimișilor Lui. Așa îl desfrânează și-l mândrește și-l amăgește încât în sine omului îi vine să vrea să fie ca satana, cu satana, să dorească ca pe-o dulceață ajutorul și desfrânarea și se reîntoarce în lume și leapădă pe Dumnezeu și Cuvântul Lui devenind un potrivnic, un antihrist.

Acolo în suflet, în sân, în coastă, acolo în mintea unde nu crezi și nu poți, acolo intră și te ”ajută” așa ca pe un copil handicapat și acolo te ia sau te învârtoșează și ajungi să stai și tu pe scaunul lui antihristic împreună cu lumea păpușându-te singur sau împreună cu satana ”stăpânind” cu toată puterea Forței, silniciei, trufiei, lepădând puterea Credinței.

Așa cumva TE IA ca pe o femeie ușuratică și necredincioasă de pe trotuar și te bagă în tir făcându-te apoi mamonă, pește ce păpușează la rândul lui alte femei păpuși. Nu-și dă omul seama de starea asta și se lasă păpușat de tot felul de păpușari și ei păpușați de alți păpusari așa ca întro masonerie a creierelor pe diferite loji de stăpânire, ca întro piesă sinistră de teatru ipocrit, ca întro ierarhie piramidală, unde se ajută unii pe alții ca să poată nu ceea ce a poruncit Domnul ci ceea ce vrea lumea și omul și satana care a căzut din cer: pile, privilegii, ajutor (să poată face ispita, fura și face orice fel de rele).

Lucrarea satanismului este de a disturge sămânța curată a Cuvântului divinității vrând să sădească în tine ca întrun pământ sămânța lui de buruiană sau de a converti Cuvântul Domnului la sensuri greșite eretice ca în loc de grâu să iasă neghină, spini și pălămidă, fiare turbate și buruian.

Trebuie să luptăm dacă suntem în Credință, cei aflați în Cuvânt, contra la toți cei aflați în Forță fără să ne lăsăm ajutați de satana care TE IA și te desfrânează și te convertește la satanism vrând să slujești Forței. Lupta cea bună trebuie să o ducem care nu e împotriva trupurilor și persoanelor ci împotriva programelor virale, a virușilor pe care ni-i instalează satana pe sistem prin învățătura inoculată și virusarea apare când îi accepți ajutorul și desfrânarea, când aplici diferite formule virale căzînd în ispită. În timp muștele satanice își cresc sămânța lor blestemată, plantele lor carnivore și ies din pământul tău buruieni, pui de șerpi și de balauri, scai și spini și apar roadele păcatului. Pentru ”bucuria” asta rea face orice așa ca un stăpân, ca un crescător de porci teroriști ce se întorc să calce sfintele mărgăritare vrând să ne rupă de Dumnezeu. Pentru producția asta se luptă ca un nebun neștiind pe cine să înghită mai întâi, ca un șarpe viclean terorist viclenește și ispitește insistând ca să cedezi și să-l lași să te ”ajute” susținând că dispune de toată înțelepciunea și știința omenirii și că-ți va fi bine în starea în care o să ajungi.

Pierzarea și amăgirea vine din tine, din cel care te lași din pricina handicapurilor și neputințelor tale, de frica greșelilor, a sărăciei, bolilor și morții, te lași în mâna satanismului lumii, de frică, nepăsându-ți și nevrând să-ți dai seama că te-ai dat nu Domnului ci lumii, că te-ai lăsat în seama șarpelui și ai ales să te lepezi de Dumnezeu și de Cuvântul Lui pentru a fi tare în Forță așa ca un răzbunător, ca un justițiar, ca un războinic al ”luminii” ce slujește lumii și conștiinței iubirii ei de sine.

Dumnezeu te ajută cu adevărat și altfel te ”ajută” (să furi) șarpele ca să TE IA din Dumnezeu sau să te învârtoșeze în sânul Lui.

[Moroco]

În prealabil postat de Petru7

Aș completa ce ai scris cu ceva.

Dumnezeu te ajută cu adevărat și altfel te ”ajută” (să furi) șarpele ca să TE IA din Dumnezeu sau să te învârtoșeze în sânul Lui.

Asa o completare lunga e vrednica de cartea recordurilor. Completarea e mai lunga decat textul propriuzis. Citind ce ai scris mi-am dat seama ca scriu prea mult si ca nimeni nu poate ciiti darmite sa mai si inteleaga. Asa ca am sa fiu cat se poate de scurt si de clar.

Nirvana, mai dulce ca orice, e starea in care o persoana e ascultata de alta persoana in contra lui Dumnezeu luand locul lui Dumnezeu. Satisfactia crimei, ca fraierul a acceptat sa nu mai asculte de Domnul ci de tine insuti, e mai placuta la nivel de orgoliu personal decat cea de orgasm sau de victorie in orice competitie.

Aceasta stare e amagirea atat pentru ascultator cat si pentru ascultat iar omul privind la femeie ca s-o pofteasca vrea sa iasa din starea lui amara ca sa intre in starea asta de amagire in care va fi el ascultat de ea si nu Dumnezeu. Asta e scanteia ispititoare care provoaca tot focul greselilor.

Mai bine ca femieia nu ajuta nimeni pe om asa cum cere Dumnezeu si de aceea satanele si ingerii cazuti pismuind femeia sfanta vor sa ajute ei pe om dar nu cum cere Dumnezeu ci asa cum vor ei spre starea de nirvana si de aceea vor sa fi asculltati si sa asculte ei de om dar in contra lui Dumnezeu, luand locul lui Dumnezeu. Asta i-a cerut satana lui Iisus ispitindu-l cu starea asta de nirvana atunci cand a fost in pustiu ca sa fie ispitit si Domnul i-a raspuns ca doar Domnului este scris sa i te inchini si sa slujesti.

De asta ajutorul lor ispititor pare atat de dulce si imposibil de respins incat simti in suflet sau in san ca te ia si ca vrei sa te ia si sa te duca acolo in nirvana din Forta, din cauza dulcetii si din cauza betiei iubirii de sine cedezi si te lasi dus afara din Credinta si din Dumnezeu si afara din Calea cea dreapta incat umblii pe cai straine sau pe cai pagane.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Asa o completare lunga e vrednica de cartea recordurilor. Completarea e mai lunga decat textul propriuzis. Citind ce ai scris mi-am dat seama ca scriu prea mult si ca nimeni nu poate ciiti darmite sa mai si inteleaga. Asa ca am sa fiu cat se poate de scurt si de clar.

Nirvana, mai dulce ca orice, e starea in care o persoana e ascultata de alta persoana in contra lui Dumnezeu luand locul lui Dumnezeu. Satisfactia crimei, ca fraierul a acceptat sa nu mai asculte de Domnul ci de tine insuti, e mai placuta la nivel de orgoliu personal decat cea de orgasm sau de victorie in orice competitie.

Aceasta stare e amagirea atat pentru ascultator cat si pentru ascultat iar omul privind la femeie ca s-o pofteasca vrea sa iasa din starea lui amara ca sa intre in starea asta de amagire in care va fi el ascultat de ea si nu Dumnezeu. Asta e scanteia ispititoare care provoaca tot focul greselilor.

Mai bine ca femieia nu ajuta nimeni pe om asa cum cere Dumnezeu si de aceea satanele si ingerii cazuti pismuind femeia sfanta vor sa ajute ei pe om dar nu cum cere Dumnezeu ci asa cum vor ei spre starea de nirvana si de aceea vor sa fi asculltati si sa asculte ei de om dar in contra lui Dumnezeu, luand locul lui Dumnezeu. Asta i-a cerut satana lui Iisus ispitindu-l cu starea asta de nirvana atunci cand a fost in pustiu ca sa fie ispitit si Domnul i-a raspuns ca doar Domnului este scris sa i te inchini si sa slujesti.

De asta ajutorul lor ispititor pare atat de dulce si imposibil de respins incat simti in suflet sau in san ca te ia si ca vrei sa te ia si sa te duca acolo in nirvana din Forta, din cauza dulcetii si din cauza betiei iubirii de sine cedezi si te lasi dus afara din Credinta si din Dumnezeu si afara din Calea cea dreapta incat umblii pe cai straine sau pe cai pagane.

Superb, păcat că nu folosești diacritice, aș fi înțeles mai ușor și mai bine.
O completare dacă nu te superi, mai scurtă:

În suflet, în inimă, în poftă în vrere când e vorba de vedere, de percepție, se produce înșelarea, atunci nu sesizezi că minți, că te minți susținând exact invers față de realitate, de Adevăr: de exemplu că fata (sfântă, bună, nevinovată) e rea părându-ți-se că-ți face rele și minți că desfrânarea cu ea e bună dar ea e rea, minți în același timp că musca-satana-nirvana-răutatea e dulce și bună pentru că vă ascultați și vă credeți uneltind în contra Domnului făcând preteșug și comunis și te crezi mai bun primind colaborarea, ajutorul cu musca de gunoi ce se bagă peste tot ca să te ”ajute” acolo unde ești handicapat în ciuda faptului că ști că așa pieri, că e inversare, că e lepădare, trădare și că mergând pe calea asta a credinței în minciuni te rupi de Dumnezeu.

Sau de exemplu credinciosul alunecând în nemulțumire, revoltă, furie, judecată, acolo unde cârâie omul și se plânge de ce i se întâmplă, de repetarea relelor, se minte în percepție fără să poată să-și dea seama că e minciună căci crede că mărturisește adevărul, acolo în durere, în frustrare, acolo în orbire, acolo se minte afirmând că fata e rea, că iar i-a făcut sau că-i face rău, o identifică cu fapta rea și vrea să scape de ea (sfânta) în loc să scape de desfrnarea cu ea din închipuire și o hulește, o lovește, vrea s-o jertfească la Bel ca să scape de ghinion deși ea nu are nicio vină văzută și nu aduce ghinion sau repetarea relelor ci binecuvântare prin rugăciunie sale și nu realizeazează omul că e doar o superstiție satanică nebunia asta deochiată ca un fel de vrajă. (O afirmație superstițioasă fără temei și o deducție logică greșită că e rea (sfânta)! O ispită cusută cu ață albă, o ”soluție” de ieșire egoist convenabilă din situația de frustrare după o cântărire favorabilă a intereselor și o greșeală neobservabilă în logică și de aia pare ea vinovată, greșită în timp ce muștele hulicioase ce-ți smintesc sufletul în credința minții din tine par bune și de aia pare bună starea de sata-nirvana ascultărilor neascultărilor, ascultări de femeia ta sau de satane-îngeri-căzuți-oamenimari-lumești sau de ipocrisme ca între farisei. Acolo în orbire se lucrează amăgirea, acolo în colaborarea și preteșigurile viclene ce le fac și le țin ”unii” nu dăm nume întărindu-se cu jurăminte și atitudini subversive de Forță și amenințare în contra lui Dumnezeu, ca o dreptate, ca o cale de urmat, pe baza minciunii luată ca adevăr.)

Pe scurt omul nu poate să vadă în orbire, în nemulțumirea oarbă că se minte în percepțiile din închipuirile-realitățile-poveștile-basmele sale și apoi se minte în percepțiile din plângere și apoi crede orbește în minciunile astea nedeslușite, neobservate și vrea fără putința de opoziție să scape de Fata-Morgana Ileana Cosânzeana și nu vrea să se scape de musca-rea-zmeul care-i bâzâie pe placul dorințelor și credințelor în minciună a nirvana, a ”înțelepciunea” ascultărilor și credințelor în contra lui Dumnezeu ispitind mereu aceste muște ce te mângâie pe zahărul din tine ca să te crezi dulce în loc să fi și tu dulce ca zahărul, ca Adevărul, ca Hristos, te amăgesc să te închipui și să te crezi dulce fără să fii, doar confundându-te cu zahărul din tine ca avere prin mângâierile egoiste viclene și așa accepți și dai dreptate superstițiilor fără temei și iei și tu ca tot omul atitudini de Forță în contra Adevărului și dreptății și în contra Credinței și lucrărilor Domnului, tăgăduind.

Apoi ca după o ”dreaptă” judecată în care singurul argument al vinovăției fetei rămâne superstiția că ea ar aduce ghinionul repetării greșelilor și păcatelor cu ea omul se încruntă cu ură și se încoardă cu răutate exclusivistă vrând să scape de ea din închipuire și din viața lui în loc să scape de desfrânarea lui cu ea și așa vremi și jumătăți de vremi stă așa învârtoșat în inimă, smintit vrându-le răul celor buni aliindu-se și dialogând cu muștele-demonii, hăituind fata vrând să-i omoare pruncul de parte bărbătească dăruit de Dumnezeu cu dreaptă credință.

[Moroco]

În prealabil postat de Petru7

Superb, păcat că nu folosești diacritice, aș fi înțeles mai ușor și mai bine.
O completare dacă nu te superi, mai scurtă:

În suflet, în inimă, în poftă în vrere când e vorba de vedere, de percepție, se produce înșelarea, atunci nu sesizezi că minți, că te minți susținând exact invers față de realitate, de Adevăr: de exemplu că fata (sfântă, bună, nevinovată) e rea părându-ți-se că-ți face rele și minți că desfrânarea cu ea e bună dar ea e rea, minți în același timp că musca-satana-nirvana-răutatea e dulce și bună pentru că vă ascultați și vă credeți uneltind în contra Domnului făcând preteșug și comunis și te crezi mai bun primind colaborarea, ajutorul cu musca de gunoi ce se bagă peste tot ca să te ”ajute” acolo unde ești handicapat în ciuda faptului că ști că așa pieri, că e inversare, că e lepădare, trădare și că mergând pe calea asta a credinței în minciuni te rupi de Dumnezeu.

Sau de exemplu credinciosul alunecând în nemulțumire, revoltă, furie, judecată, acolo unde cârâie omul și se plânge de ce i se întâmplă, de repetarea relelor, se minte în percepție fără să poată să-și dea seama că e minciună căci crede că mărturisește adevărul, acolo în durere, în frustrare, acolo în orbire, acolo se minte afirmând că fata e rea, că iar i-a făcut sau că-i face rău, o identifică cu fapta rea și vrea să scape de ea (sfânta) în loc să scape de desfrnarea cu ea din închipuire și o hulește, o lovește, vrea s-o jertfească la Bel ca să scape de ghinion deși ea nu are nicio vină văzută și nu aduce ghinion sau repetarea relelor ci binecuvântare prin rugăciunie sale și nu realizeazează omul că e doar o superstiție satanică nebunia asta deochiată ca un fel de vrajă. (O afirmație superstițioasă fără temei și o deducție logică greșită că e rea (sfânta)! O ispită cusută cu ață albă, o ”soluție” de ieșire egoist convenabilă din situația de frustrare după o cântărire favorabilă a intereselor și o greșeală neobservabilă în logică și de aia pare ea vinovată, greșită în timp ce muștele hulicioase ce-ți smintesc sufletul în credința minții din tine par bune și de aia pare bună starea de sata-nirvana ascultărilor neascultărilor, ascultări de femeia ta sau de satane-îngeri-căzuți-oamenimari-lumești sau de ipocrisme ca între farisei. Acolo în orbire se lucrează amăgirea, acolo în colaborarea și preteșigurile viclene ce le fac și le țin ”unii” nu dăm nume întărindu-se cu jurăminte și atitudini subversive de Forță și amenințare în contra lui Dumnezeu, ca o dreptate, ca o cale de urmat, pe baza minciunii luată ca adevăr.)

Pe scurt omul nu poate să vadă în orbire, în nemulțumirea oarbă că se minte în percepțiile din închipuirile-realitățile-poveștile-basmele sale și apoi se minte în percepțiile din plângere și apoi crede orbește în minciunile astea nedeslușite, neobservate și vrea fără putința de opoziție să scape de Fata-Morgana Ileana Cosânzeana și nu vrea să se scape de musca-rea-zmeul care-i bâzâie pe placul dorințelor și credințelor în minciună a nirvana, a ”înțelepciunea” ascultărilor și credințelor în contra lui Dumnezeu ispitind mereu aceste muște ce te mângâie pe zahărul din tine ca să te crezi dulce în loc să fi și tu dulce ca zahărul, ca Adevărul, ca Hristos, te amăgesc să te închipui și să te crezi dulce fără să fii, doar confundându-te cu zahărul din tine ca avere prin mângâierile egoiste viclene și așa accepți și dai dreptate superstițiilor fără temei și iei și tu ca tot omul atitudini de Forță în contra Adevărului și dreptății și în contra Credinței și lucrărilor Domnului, tăgăduind.

Apoi ca după o ”dreaptă” judecată în care singurul argument al vinovăției fetei rămâne superstiția că ea ar aduce ghinionul repetării greșelilor și păcatelor cu ea omul se încruntă cu ură și se încoardă cu răutate exclusivistă vrând să scape de ea din închipuire și din viața lui în loc să scape de desfrânarea lui cu ea și așa vremi și jumătăți de vremi stă așa învârtoșat în inimă, smintit vrându-le răul celor buni aliindu-se și dialogând cu muștele-demonii, hăituind fata vrând să-i omoare pruncul de parte bărbătească dăruit de Dumnezeu cu dreaptă credință.

Foarte scurta completarea n-am ce zice. Vorbim scriem dar nu stim despre ce.

Vorbim de satana-nirvana dar nu stim ce e numele si starea si lucrarea desi insusi literele din numele lor spune ceva prin care ar trebui sa intelegem ca e rau daca facem la fel.

Pai ata din satana e invers fata de tat deci e un duh asa ca Dumnezeu vorbitor cu oamenii insa satana e un duh "sfant" nonparinte, antiparinte, care iti daruie, asa ca fata care zice masculului sunt-a-ta-na-tine-ma-ia-ma, pe scurt s a ta na. De acolo vine si termenul de ateu de la ata citit din ambele parti, romaneste si evreiste, adica at-at deci nu tata care e repetarea lui ta asa ca mama ca repetarea lui ma. Asa cum ata e rau asa si ama e rau caci presupune o relatie de iubire desfranata nonparinteasca, deci o iubire de neascultare si de sine at-eu. Spunea Domnul ca satana e tatal minciunii nu al cuiva deci el creste in om minciuna, eul ca iad, minciuna si inselarea, ca tensiune-forta U a lacomiei derivata din O si a hranei spucacioase a curentului-energiei E derivata din C cu curentul ---- ca un buric adica C cu cordon ombilical pe mijloc, derivare si integrare magica mamoniacala ca in matematica, operator derivator-distructiv si reconstructiv-integrator prin neascultare si cadere in rupere de Dumnezeu repectiv prin invartosare in Dumnezeu.

Nirvana are si ea un inteles. Ni vine de la priveste, uite, ni, ir vine de la starea de iritare, de nemultumire, de revolta, de furie, de manie, de dorinta de razbunare care este specifica omului neascultator de sfintii parinti si foarte patimas care si-a lasat sa-i fie crescut eul ca un fiu pilos sef-subaltern privilegiat al "sfantului" ata desfatat in neascultari fata de sfantul tata cel bun si adevarat. Deci cu ajutorul iubirii de sine si gonflarii mandriei eului si supra eului ca un zeu-zmeu faci omul sa ajunga intro stare in care omul nu mai asculta de Dumnezeu si apoi il ispitiest ca sa se irite si stai si astepti ca sa faca rele, sa dea pacate de notat cu care sa-l poti tine legat si santajat in iad ca sclav al tau si al rautatii caci il poti spune, para-piri la Dumnezeu si Domnul daca vede ca omul e pacatos si vrea sa fie singur il lasa liber caci nu-l silniceste cu ascutarea si devine omul credincios un cazut, un suflet pierdut, devine al tau adica al dracului paracios sau al comunisului deci poti face comert cu el si cu sufletul lui sau sa-l folosesti ca sclav bagandu-l in munci...vesnice. Ni-ir-va-na adica priveste iritarea caci va da sigur ceva de scris, va da pacate bune de notat si de parat adica bucuria dracilor.

Iar constiinta-stresul-grija asta universala a lumii e exact lucrarea dracilor de a-si spori armatele si sclavii asa ca faraon al egiptului sau ca idolul Alexandru macedon inscaunat ca imparat si rege al babilonului sau ca uslamistii si papalicii ce fac din celelate neamuri si tzari un pashalic.

La fel e cu regele gog si magog, mon si mamon, eres si maieres, termene de final ce reprezinta invartosarea inimii spre egoism si minciuna si spre rautate caci sunt final de sinagoga, final de biserica, final de solomon, final de Dumnezeu deci zeu adica invartosare in Dumnezeu, in biserica, in sinagoga, in intelepciune, deci un fariseu, un ipocrit, un lup imbracat in haina de oaie, un nor fara apa, un "drept" plin de desfranare, un "credincios" infidel, o "iubire" egoista, o "sfintenie" a cunostintei binelui si raului prin neascultare si pacatuire, un om-lume vesnic pieritor ce se reincarneaza la nesfarsit etc. adica un mincinos care nu crede in Dumnezeu.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Foarte scurta completarea n-am ce zice. Vorbim scriem dar nu stim despre ce.

Vorbim de satana-nirvana dar nu stim ce e numele si starea si lucrarea desi insusi literele din numele lor spune ceva prin care ar trebui sa intelegem ca e rau daca facem la fel.

Pai ata din satana e invers fata de tat deci e un duh asa ca Dumnezeu vorbitor cu oamenii insa satana e un duh "sfant" nonparinte, antiparinte, care iti daruie, asa ca fata care zice masculului sunt-a-ta-na-tine-ma-ia-ma, pe scurt s a ta na. De acolo vine si termenul de ateu de la ata citit din ambele parti, romaneste si evreiste, adica at-at deci nu tata care e repetarea lui ta asa ca mama ca repetarea lui ma. Asa cum ata e rau asa si ama e rau caci presupune o relatie de iubire desfranata nonparinteasca, deci o iubire de neascultare si de sine at-eu. Spunea Domnul ca satana e tatal minciunii nu al cuiva deci el creste in om minciuna, eul ca iad, minciuna si inselarea, ca tensiune-forta U a lacomiei derivata din O si a hranei spucacioase a curentului-energiei E derivata din C cu curentul ---- ca un buric adica C cu cordon ombilical pe mijloc, derivare si integrare magica mamoniacala ca in matematica, operator derivator-distructiv si reconstructiv-integrator prin neascultare si cadere in rupere de Dumnezeu repectiv prin invartosare in Dumnezeu.

Nirvana are si ea un inteles. Ni vine de la priveste, uite, ni, ir vine de la starea de iritare, de nemultumire, de revolta, de furie, de manie, de dorinta de razbunare care este specifica omului neascultator de sfintii parinti si foarte patimas care si-a lasat sa-i fie crescut eul ca un fiu pilos sef-subaltern privilegiat al "sfantului" ata desfatat in neascultari fata de sfantul tata cel bun si adevarat. Deci cu ajutorul iubirii de sine si gonflarii mandriei eului si supra eului ca un zeu-zmeu faci omul sa ajunga intro stare in care omul nu mai asculta de Dumnezeu si apoi il ispitiest ca sa se irite si stai si astepti ca sa faca rele, sa dea pacate de notat cu care sa-l poti tine legat si santajat in iad ca sclav al tau si al rautatii caci il poti spune, para-piri la Dumnezeu si Domnul daca vede ca omul e pacatos si vrea sa fie singur il lasa liber caci nu-l silniceste cu ascutarea si devine omul credincios un cazut, un suflet pierdut, devine al tau adica al dracului paracios sau al comunisului deci poti face comert cu el si cu sufletul lui sau sa-l folosesti ca sclav bagandu-l in munci...vesnice. Ni-ir-va-na adica priveste iritarea caci va da sigur ceva de scris, va da pacate bune de notat si de parat adica bucuria dracilor.

Iar constiinta-stresul-grija asta universala a lumii e exact lucrarea dracilor de a-si spori armatele si sclavii asa ca faraon al egiptului sau ca idolul Alexandru macedon inscaunat ca imparat si rege al babilonului sau ca uslamistii si papalicii ce fac din celelate neamuri si tzari un pashalic.

La fel e cu regele gog si magog, mon si mamon, eres si maieres, termene de final ce reprezinta invartosarea inimii spre egoism si minciuna si spre rautate caci sunt final de sinagoga, final de biserica, final de solomon, final de Dumnezeu deci zeu adica invartosare in Dumnezeu, in biserica, in sinagoga, in intelepciune, deci un fariseu, un ipocrit, un lup imbracat in haina de oaie, un nor fara apa, un "drept" plin de desfranare, un "credincios" infidel, o "iubire" egoista, o "sfintenie" a cunostintei binelui si raului prin neascultare si pacatuire, un om-lume vesnic pieritor ce se reincarneaza la nesfarsit etc. adica un mincinos care nu crede in Dumnezeu.

Am înțeles ce spui tu Moroco, omul trage spre jos și spre în spate devenind un om în @ coadă de pește sau în coadă de maimuță, fiind josnic-îndărătnic și așa el mereu trage spre istorie, spre trecut, spre capetele din capetele cozilor, iar cu cozile lovește ca și dinozaurii, pognid ca din bici, ca din trăznet sau vatămă ca scorpionii violând prin împungere și inoculare de venin anesteziant și mortal ce te preschimbă în fiară reacționară sau scapă de luptă și de fața Domnului în cozile de gușter care se rup de trupul bisericii, de dreptate și de viitorul Cuvântului lui Dumnezeu, sau se gudură ca și cozile de câine care te AMĂGESC să te bucuri dacă poți să latri cât mai tare și mai gros crezând că atunci ai mai multă credință sau se lingușesc așa ca și cozile de pisică cu care furios și cu viclenie te gâdili la orgoliu ca să ceri de la stăpâni să ți se dea pile și privilegii, lăptic și cărniță de miel, de pește și de pui de pasăre, sau tot felul de bunătăți așa ca o coadă lungă de cârnaț ca un șarpe care nu se mai termină, salam de sibiu, cărnaț de pleșcoi, maioș, vereeș, tobă, jumeri, afumături, brânzeturi, prăjituri, torturi, plăcinți, rachiuri fine, beuturi tari și lungi și spumoase ca Nilul și ca Dunărea și cu debit mare ca Iordanul și Amazonul și apoi ca niște grei și mai lați așa ca fundul de mare roșie, neagră, ca oceanul atlantic, apoi ca fundul de ocean PACIFIC, acolo în groapa antimarianelor dar scrisă pe frunte și pe mâna dreaptă ca fiind groapa Marianelor, acolo la capătul comunisului, ca o pisică de mare electrică cu codiță fulgerătoare, o să te agiți ca să te scufunzi tot mai jos în abisuri râvnind la cea mai eficientă cruzime și la cea mai perfectă armă pentru ca să primești aprecieri în loja și-n epoletul tot mai medaliat de nimic.

Am înțeles răul idolizant format din ad-am ca feme-ia, ca un bărb-at răzbună-tor fără credin-ță și îl poți sinteti-za ca pe un z-meu de a-fară format din far-i-zeu-bel-mon-gog-erica-ona-at-ia-am-ța-eu-u-U-huuuuu-tor-aș... și apoi un muncitor intelectual la idealul comunisuUului și al epocii de aur și de balaur care va fi bhuUUUn și buhuhun.

Problema deci se poate sintetiza la lipia plină de lipici așa ca o pitza quatro fromajii asezonată cu prosciuto cu care te lipești de sclavia la faron-fanfaron adulând impostura și minciuna lui, pe care apoi o crezi cu superstiție în orbirea din ascuns și apoi devi nedrept și crud ispitior vrând la nesfrâșit un neo-neo-comunis cu fața tot mai (in)umană ca să îndrepți și tu lumea și s-o faci și tu tot mai înțeleaptă ca să dăinuie lumea uitând ADEVĂRUL și DREPTATEA că o lume îndreptată și înțeleaptă care dăinuie fiind plină de oameni nedrepți și proști care pier e o cumplită amăgire, un ideal absurd, o prostie maximă.

Așa că să ieșim din mărturisirea eului-nirvanic care se mărturisește mereu pe sine lăudându-se ca fiind un băiat mai bun, un om de bine al statului de atențiune, de drepti, de stânga împrejur, băgându-se și schimbând sensul Crezului și ieșind din minciună să ne îndreptăm din Credință așa după cum ne cere Domnul și dacă fiecare om va fi mai drept, mai înțelept, mai bun, mai credincios, abea atunci și lumea oamenilor va fi mai dreaptă și va dăinui mai mult nu prin ea însăși ci prin oamenii drepți și nepieritori din Credință, fiii și poporul Lui Dumnezeu care vor moșteni de la Dumnezeu veșnicia și fericirea. Nu justiția lumii cu idealul ei comunis desfrânat te va face să fi mai drept și nici morala lumii ci ascultarea ta de Domnul și îndreptarea ta prin liberă Credință și bunăvoire ca luând aminte periodic să-ți devină învățătura-Credință ca un fel de nouă Lege, ca un fel de Har nou, ca un fel de Cuvânt al Lui Dumnezeu pe care va fi bine să îl respecți ca pe Cuvântul lui Dumnezeu lepădând mereu cozile de topor și cozile de maimuță ale istoriei și ale Adevărului.

În concluzie nu e bine să vrem să ne răzbunăm pe nevinovați cu cozile.

[Moroco]

În prealabil postat de Petru7

Am înțeles ce spui tu Moroco, omul trage spre jos și spre în spate devenind un om în @ coadă de pește sau în coadă de maimuță ...

Nu stiu cat ai inteles dar iti spun doar atat ca sa stii sa te aperi, sa te pazesti, priveghind, luptand:
1. Satana-ghinion lucreaza satanismul-ghinion si anticrismul adica te rupe de Dumnezeu ca sa te inroleze in armata lui de mistreți cu colți de arginți cu care vine impotriva oamenilor lui Dumnezeu, a bisericii ortodoxe sau a Cuvantului.
2. Daca nu te ia, nu te duce, nu te rupe atunci te invartoseaza acolo unde te afla, in chilie, in pat, in biserica, la lucru, la odihna, ca sa fi un fel de ipocrit, iscoada, spion, securist, militin, informator, pilos, parvenit, priviligeiat si folosindu-ti eul , e si u ca doua cetati capturate, ca doua computere virusate, lanseaza atacuri impotriva Dumnezeirii, lovind fara crutare cu programe virale sau cu lovituri dure si crude ce vin asa in suflet cu un fel de ”har” lumesc plin de formule de hula si spurcaciuni strecurate in comportamentul vorbirii si programarii tale sau a altora.
3. Dracii sunt un fel de scorpii-ghinion (desfrânati si ucigasi) care-ti vara otrava in urechi, in ochi, in credinta prin trufie si viol, prin vorbe și preteșuguri de tip lipis, împungere, amestec și baltire, te ajuta sa tradezi. Otrava inoculata consta din amagirea stresslumesc, stres justițiar-nirvana ascultarii de neascultatori-”fericire”-”pace”-”odihna” în care te bagă prin ni-iritare-frustrare-stress-nemutumire-furie-defrustrare-hula-fericire-nirvana.
4. Nu lucraza altceva decat lipisul. Te lipesc de ei sau de sexis-glumis-trufis cu fete sau femei si te dezlipesc (iubirea) de Dumnezeire, de biserica, de activitatile duhovnicesti, de rugăciune, de credință, de seriozitate.
5. Folosesc strategia minciunii in pîră, adica se pârâsc (laudă) pe ei și pe tine de bine iar pe Domnul și pe sfinți îi pîrăște de rău și te infurie prin repetarea insistentă, la nsefârșit a pârei ca să cedezi și să crezi minciuna, nedreptatea ca adevăr și dreptate și că ești bun sau mai bun dacă lași după ei sau că ești cel mai bun și mai puternic dacă faci comunis și lipis cu ei lovind și tu cu încruntare și cruzime in Dumnezeu.
6. Odată ce minți și tu și-ți place să te înfurii și să pîrăști la fel ca ei, în glumă sau furie și ironie, ție sau altora, devi un făcător de rele, un hulitor pecetluindu-te în nemulțumirile tale cu inversarea față de Adevăr și Dreptate.
7. Firea lor căzută, sclavă răutății este furia ucigase de credință, de trup, de unitate, de bine, de om duhovnicesc precum și înmulțismul sexis așa ca un inmulțism de scorpii, de șerpi, de bordel, beutură și de toate mâncărurile josnice ca o transformare, schimbare, comutare, strâmbare, basculare ca să te transformi din om, din credincios in fiară.

Ce trebuie să faci? Să-i cerți și să le spui să se târască și să mânce pământ așa cum le-a spus Dumnezeu căci ei mâncând pământul ca un mediu de înmulțire vor reduce înmulțismul sexisul, lipisul și bordelatoria.

Nu te lăsa lipis, comunis, sexis și nu te nemulțumi-frustra-pârâ-minți-răzbuna-lovi-ucide-huli căci asta e firea șerpilor cupidonici lipicioși ai lumii sexis, lipis, comunis, defrustrare, răzbunare, crimă și multă necredință adică deșertăciunea deșertăciunilor deșertificatoare. Văzând le piere credința și ca să nu moară se lăcomesc să mânce și să bea... femeia. Văzând că pier ei mâncă și bea mult peste măsură, cu ochii, cu pofta. Văzând că mâncă și beau și că refuză hrana duhovnicească din mândrie arătându-se vrednici. Văzând că pier în trufie și semeție se ”pociesc” ca lumea și mâncă și beau toate spurcăciunile păcatelor fără nicio opreliște. Iată deci necredința adică deșertăciuna deșertăciunilor ce se pocăiește în deșert.

Soluția e să crezi și să fi credincios, bineînțeles că mai înainte de toate Lui Dumnezeu pe care ar trebui să-L asculți, pe Hristos.

Problema cu capetele și cozile se vede la steagul dac așa ca un idol al groazei, cap de lup, coadă de șarpe de apă adâncă cu solzi. Purtat de vânt scoate sunetul hUUUUhUUUU ca o sirenă.

Cozile te face să vrei să mergi în față, în primplan, în cap și nu e bine căci faci și tu un cap de lup, de haită. Atunci te face să mergi în spate, în cozi și iar nu e bine că faci coadă de șarpe sau de gușter și atunci vrei să stai pe centru și acolo la mijloc în ”echilibru” e cel mai rău căci gura ta de mijloc vorbește din lipisul din comunis și scoate sunete iseheheheeee și hUuuuhuhuhuuuu ca trenul, ca șarpele de fier care te ia și te duce... la pierzare. Te ridici din adânc și mergi la pierzare ca să fi important, să fi luat în serios șde Hristos care a venit să-i scape pe fiii pierzării. Deci ca să fi luat în seamă vrei să devi un pieritor-pierzător însemnat și-ți permiți viclenia asta crezând că mergi pe drumul cel bun al căutării și găsirii lui Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu e la polul opus. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi și nu între fiii pierzării după care L-a trimis pe Mântuitor. Dacă vrei să capeți atenți fi sfios, smerit, modest, următor de porunci, cuminte, cinstit, drept, iubitor, harnic, etc.