Credeti in reincarnare?

[Petru7]

În prealabil postat de eusingur

eu nu am sustinut reincarnarea intr-o pisica ori broasca

Nici eu așa că prin asta ne aflam în unitate întro dreaptă credință

...si coma de grad "5" ce poate insemna in viziunea ta?

”Pacientul este in coma profunda, cu rigiditate de decerebrare, muribund, dacă aparatele ce întrețin viata sunt oprite pacientul moare” Asta spune neurochirurgia despre coma de grad5

moralistule, EI AU VRUT SA O FACA, dar fiul meu s-a opus cu vehementa...m-au tinut in neputrezaciune cu aparatele lor...eu, nu ma dau mare cu asta, nu pot sa o fac, doar ti-am zis ca in unele doar speculezi...nestiind NIMIC...

E normal ca un fiu să nu dorească moartea părinților în timp ce medicii se gândesc doar la bani și te sfătuiesc să renunți să crezi. Dumneata crezi că ai murit și ai înviat socotind asta ca un fel de reâncarnare dar nu erai mort decat adormit profund și din pricina atacului cerebral functiile vitale nu mai puteau fi întreținute de organism așa că ai fost conectat în timp util la aparate. Dacă ai fi fost deconectat de la aparate urma trecerea din somn profund în starea de moarte și odată constatată mortea veneau cei doi îngeri, unul la cap și altul la picioare care te purtau spre Cer. Nu speculez ci vorbesc din Credință, din interpretarea scripturilor. N-am cum să știu ca un om ce a trecut prin așa ceva. Alții care au trecut prin tunelul luminos și s-au reîntors pe pământ căci au trecut prin moarte, deci au trecut prin ceea ce urmează după comă profundă, unii au mărturisit că s-au întâlnit cu Hristos, alții că au fost duși în iad și niciunii nu au mărturisit că s-au reîncarnat în alți oameni. Teoria și logica asta amăgitoare, metampsihoza asta, este o teorie filozofică demonică, în astea cred budiștii, popoarele asiatice de parcă asta ar fi iubirea lui Dumnezeu și calea cea bună de a ajunge la desăvârșire, iluzia reîncarnărilor pentru ca să înveți din greșeli și din experiențele de viață până ajung în nirvana și nu mai e nevoie să se reîncarneze devenind liberi ca să reîncarneze sau să nu se reîncarneze în mod liber. Aceste amăgiri sunt croite de demoni ca să amăgească pe oameni că nu e nevoie de Dumnezeu, de Domnul Hristos, că nu e nevoie de nimeni ci doar de o mulțime de greșeli din care învățând în viețile tale să ajungi să nu mai suferi, să eviți suferința, să nu mai greșești ajungând în suferință. Dacă nu ai o Credință în Dumnezeul cel Adevărat și în Învățătura Lui, ca om astăzi spui că ceva îți provoacă suferință și că e o greșală să faci acel lucru dar mâine spui invers, că acel lucru te face fericit și că invers era greșit. Dacă le combini ajungi la ideea că pe o cale mergi în suferină dar și pe calea contrară ajungi tot în suferință, lafel cu căile laterale, strâmb în stânga e greșit, strâmb în dreapta e greșit deci o să alegi calea ”aurită” de mijloc care firește că e ispita supremă, fie stai pe loc fie mergi între cele două căi așa că o să mergi în cea mai mare ispită. Cumulând deci învățătura asta ”echilibrată”, ”cumpătată”, ”înfrânată” pe care o deprinzi nu prin ascultare și Credință de la Tatăl Ceresc sau de la sfinții părinți ci de la eusingur și de la duhurile demonice ajungi la concluzia deprimantă că greșești pe orice cale și vrei să nu te mai miști și apoi înțelegi că și așa e greșit, a sta și a nu mai merge pe nicio cale. Deci învățătura ta care se aplică inclusiv, credinței, iubirii, ascultării este de a fi un om de mijloc deoarece extreismul e socotit ca un rău, adică un om mediocru, un om cu normă, cu rație, adică un om normal și rațional, adică un om ce face toate păcatele și merge pe toate căile însă cu moderație, cu socoteală, și astfel devine un om extrem de păcătos și de desfrânat și în același timp mediocru în sfințenie. iubire, credință ascultare pe baza acestei învățături pe care o practică nu de la Tatăl care a poruncit înfrânarea ci împreună cu eusingur sau demonii căci nu e nevoie de niemni decât de multe reîncarnări ca să ajungi la concluzia statului pe loc sau a mergerii înainte și înapoi sau în părți puțin câte puțin nepricepând că așa ajungi cel mai defrânat și cel mai păcătos și cel mai nedesăvârit. Deci iată că ăn teoria lor la finalul tuturor reîncarnărlor tale, învățînd din greșelile tale ca să eviți suferința o să ajungi cel mai păcătos, desfrânat și rău care nu a făcut nimic bun cu sufletul său căci și l-a băgsat în necredință. Acest căldicel lipsit de credință este scuipat afară de Domnul Hristos din gura sa căci ăsta este omul nou comunis cu față umană care nu are credință și nici curaj ci este închis în infernul măsurii și raționalității, în infernul căii de mijloc și al cumpătării căci starea asta lipsită de greșeli și de suferință, căreia ăși supune viața și mintea și-a lucrat-o eusingurul ca un om singur deci în lipsa lui Dumnezeu iar asta e dezbinare și îndoială căci pui greșala și suferința ca un dumnezeu-idol mai sus și mai mare decât Calea-Hristos ce duce la împăcarea cu Dumnezeu, nepricepând că dezbinarea de IUBIRE e adevărata suferință și greșală.

reinvierea mortilor, nu poate fi numita "reincarnare"?...te intreb asa retoric...

Nu este totuna și nu poate fi numită reîncarnare deoarece învierea presupune să te întorci acasă ca fiul risipitor, să revii în firea divino-umană, să fii în unitate cu Iubirea Tatălui și a Duhului lucrând ascultarea cu sfințenie prin Hristos, prin Credință, prin urmare pe Cale, pe când reîncarnarea presupune o stare de lipsă de iubire, lipsă de unitate, lipsă de sfințenie și mai ales lipsă de Credință în Dumnezeu, în Adevăr, în Iubire, lipsa lui Hristos-Calea cea dreaptă a Credinței.

Si ce, eu am zis ca e rau ca tu crezi in IIsus Hristos???!

N-am spus că ai zis că e răi ci am mărturisit eu că nu mai cred în reîncarnare și în budism sau în teoriile lume-eurilor asiatice cu religiile lor ci în Domnul Iisus Hristos (Unsul și Trimisul Domnului și în unșii și trimișii Lui)

Problema ta, e mandria, te falesti cu asta, crezi ca esti singurul care "crede", ei bine surpriza, MAI SUNT SI ALTII...nestiuti de tine...ori pur si simplu necunosscuti de tine..."si ii veti cunoaste, dupa roadele lor..."

Așa este, ai mare dreptate, mândria și fala feței palide care-și lucrează toată ziua turnul babilonic al fețelor, de parcă n-ar avea față, cer, sau credință, de parcă nu le-ar da Dumnezeu dacă cer, e nenorocirea cu care păcălesc fetele ca să slujească la idoli. Mereu mă întristează această neputință și muncă în deșert, lucrarea luxiferică a comunismului cu față tot mai umană folosindu-se de Legea și de Biserica Domnului jucând defapt dreptatea și iubirea ca actorii, ca istericii, fără seriozitatea Credinței și Adevărului ascunzându-se undeva în euri. Acest balaur care se joacă inclusiv cu joaca înșelând și păcălind și amăgind IUBIREA te face să ți să pară că ar avea-o, că ar fi iubire însă e amăgire, vrea să te facă să crezi că luptă în numele dreptății divine și că e o dragoste plină de Credință, că face roade pocăinței când defapt e doar un Smith al unui Matrix, o inteligență artificială a unui joc de scenă ce lucrează din eurile din sinele său egoist omul nou și fața comunisului ateist al lumeurilor raționale ce se depărtează și se rup de Dumnezeu prin ”reîncarnarea” pe care o practică prin aruncarea vinei pe fata-sfântă pe care, ca să scape de sexismul pe care și-l provoacă prinvd la ea, găsesc ca toată lumea soluția de a o arunca la BaBel ca săa aibă noroc și împreună cu balaurul o devorează cu prietenii asezonând-o cu o sticlă de tărie în Barul cu bordelatorie fără părinți savurându-și unii altora fețele iar apoi fiind fericiți și fermecați de plăcerea reîncarnării căci și-au umplut burțiel cu carnea ei albă și cu oasele ei moi și dulci hăituiesc și hărșuiesc și atacă și copilașul fetei sfinte de parte bărbătească ca să-l mânce și pe el.

Deci n-aș vrea să mă mândresc cu roadele pământului bun în care a aruncat Semănătorul sămânța Credinței ci să-mi recunosc jocul ”iubirii” și lucrul infernal la fața palidă de om și atât, de fiu al păcatului pentru ca să pot să ies din minciună și să reintru în Duhul Adevărului și acolo să pot să iubesc așa cum ne-a învățat Tatăl prin trimișii și unșii Săi.

[Moroco]

În prealabil postat de Petru7

Dacă le combini ajungi la ideea că pe o cale mergi în suferină dar și pe calea contrară ajungi tot în suferință, la fel cu căile laterale, strâmb în stânga e greșit, strâmb în dreapta e greșit deci o să alegi calea ”aurită” de mijloc care firește că e ispita supremă, fie stai pe loc fie mergi între cele două căi așa că o să mergi în cea mai mare ispită. Cumulând deci învățătura asta ”echilibrată”, ”cumpătată”, ”înfrânată” pe care o deprinzi nu prin ascultare și Credință de la Tatăl Ceresc sau de la sfinții părinți ci de la eusingur și de la duhurile demonice ajungi la concluzia deprimantă că greșești pe orice cale și vrei să nu te mai miști și apoi înțelegi că și așa e greșit, a sta și a nu mai merge pe nicio cale. Deci învățătura ta care se aplică inclusiv, credinței, iubirii, ascultării este de a fi un om de mijloc deoarece extreismul e socotit ca un rău, adică un om mediocru, un om cu normă, cu rație, adică un om normal și rațional, adică un om ce face toate păcatele și merge pe toate căile însă cu moderație, cu socoteală, și astfel devine un om extrem de păcătos și de desfrânat și în același timp mediocru în sfințenie, iubire, credință ascultare pe baza acestei învățături pe care o practică nu de la Tatăl care a poruncit înfrânarea ci împreună cu eusingur sau demonii căci nu e nevoie de niemni decât de multe reîncarnări ca să ajungi la concluzia statului pe loc sau a mergerii înainte și înapoi sau în părți puțin câte puțin nepricepând că așa ajungi cel mai defrânat și cel mai păcătos și cel mai nedesăvârit. Deci iată că ăn teoria lor la finalul tuturor reîncarnărlor tale, învățînd din greșelile tale ca să eviți suferința o să ajungi cel mai păcătos, desfrânat și rău care nu a făcut nimic bun cu sufletul său căci și l-a băgsat în necredință. Acest căldicel lipsit de credință este scuipat afară de Domnul Hristos din gura sa căci ăsta este omul nou comunis cu față umană care nu are credință și nici curaj ci este închis în infernul măsurii și raționalității, în infernul căii de mijloc și al cumpătării căci starea asta lipsită de greșeli și de suferință, căreia ăși supune viața și mintea și-a lucrat-o eusingurul ca un om singur deci în lipsa lui Dumnezeu iar asta e dezbinare și îndoială căci pui greșala și suferința ca un dumnezeu-idol mai sus și mai mare decât Calea-Hristos ce duce la împăcarea cu Dumnezeu, nepricepând că dezbinarea de IUBIRE e adevărata suferință și greșală.



Nu este totuna și nu poate fi numită reîncarnare deoarece învierea presupune să te întorci acasă ca fiul risipitor, să revii în firea divino-umană, să fii în unitate cu Iubirea Tatălui și a Duhului lucrând ascultarea cu sfințenie prin Hristos, prin Credință, prin urmare pe Cale, pe când reîncarnarea presupune o stare de lipsă de iubire, lipsă de unitate, lipsă de sfințenie și mai ales lipsă de Credință în Dumnezeu, în Adevăr, în Iubire, lipsa lui Hristos-Calea cea dreaptă a Credinței.



N-am spus că ai zis că e răi ci am mărturisit eu că nu mai cred în reîncarnare și în budism sau în teoriile lume-eurilor asiatice cu religiile lor ci în Domnul Iisus Hristos (Unsul și Trimisul Domnului și în unșii și trimișii Lui)



Așa este, ai mare dreptate, mândria și fala feței palide care-și lucrează toată ziua turnul babilonic al fețelor, de parcă n-ar avea față, cer, sau credință, de parcă nu le-ar da Dumnezeu dacă cer, e nenorocirea cu care păcălesc fetele ca să slujească la idoli.

Deci n-aș vrea să mă mândresc cu roadele pământului bun în care a aruncat Semănătorul sămânța Credinței ci să-mi recunosc jocul ”iubirii” și lucrul infernal la fața palidă de om și atât, de fiu al păcatului pentru ca să pot să ies din minciună și să reintru în Duhul Adevărului și acolo să pot să iubesc așa cum ne-a învățat Tatăl prin trimișii și unșii Săi.

Ai mare dreptate in ce ai scris domnule Petru7, bine ca am reusit sa citesc, tot. N-a fost chiar la maximul numarului de caractere admisibile dar pe aproape.

Asa este, Antihristeul-lumeuUul arunca vina pe fata, pe fatza, pe pamant parand ca cica pamantul e vinovat ca cica el nu da rod asa ca lui Cain cel blestemat prin pacatul razbunarii lui pe fratele sau Abel aruncand prin asta defapt vina pe Dumnezeu care cica El nu te iarta, pe Creatorul care a facut si a randuit Cerul si Pamantul nevrand sa mai citeasca si sa creada in Cuvantul lui Dumnezeu de la sfarsit de timp, de frica superstitioasa si de frica ghinionului lansand tot felul de duhuri de broasca vrand sa adune in armaghedon pe imparatii pamantului ca sa se razboiasca cu fata, cu mielul, cu pruncul de parte barbateasca al Noului Ierusalim.

Apocalipsa e in desfasurare domnilor asa ca in loc de reincarnarea metempsihotica mai bine am citi din Cuvant ca sa auzim ce ne spune Dumnezeu si ce vrea de la noi.

[eusingur]

În prealabil postat de Moroco

Ai mare dreptate in ce ai scris domnule Petru7, bine ca am reusit sa citesc, tot. N-a fost chiar la maximul numarului de caractere admisibile dar pe aproape.

Asa este, Antihristeul-lumeuUul arunca vina pe fata, pe fatza, pe pamant parand ca cica pamantul e vinovat ca cica el nu da rod asa ca lui Cain cel blestemat prin pacatul razbunarii lui pe fratele sau Abel aruncand prin asta defapt vina pe Dumnezeu care cica El nu te iarta, pe Creatorul care a facut si a randuit Cerul si Pamantul nevrand sa mai citeasca si sa creada in Cuvantul lui Dumnezeu de la sfarsit de timp, de frica superstitioasa si de frica ghinionului lansand tot felul de duhuri de broasca vrand sa adune in armaghedon pe imparatii pamantului ca sa se razboiasca cu fata, cu mielul, cu pruncul de parte barbateasca al Noului Ierusalim.

Apocalipsa e in desfasurare domnilor asa ca in loc de reincarnarea metempsihotica mai bine am citi din Cuvant ca sa auzim ce ne spune Dumnezeu si ce vrea de la noi.

asa, si cine crezi ca te va auzi? poti "urla" cat vrei cu Apocalipsa ta...toti sun preocupati de cat de "parunsi" sunt ei,plini de sine ii invata pe altii,nu au timp de apocalipsa ta...iar altii pur si simplu e ocupati cu mescedesu...cum sa-l faca. Asa ca ia-ti apocalipsa si cara-te,nimeni nu are timp de asta, bine?

[Petru7]

În prealabil postat de eusingur

asa, si cine crezi ca te va auzi? poti "urla" cat vrei cu Apocalipsa ta...toti sun preocupati de cat de "parunsi" sunt ei,plini de sine ii invata pe altii,nu au timp de apocalipsa ta...iar altii pur si simplu e ocupati cu mescedesu...cum sa-l faca. Asa ca ia-ti apocalipsa si cara-te,nimeni nu are timp de asta, bine?

Că ignoră pe Dumnezeu și că nu au timp pentru Apocalipsă nu înseamnă că nu vor fi afectați de necredința și preocupările lor lumești.

Degeaba cred ei în credințele desfrânate păgâne care și-au pus temple pe munți ca să-i crezi că ar fi spiritualitate și de la Dumnezeu când ei defapt vorbesc cu morții din iad și cu duhurile rele cu îngerii căzuți. Te uiți în sus la templele asiatice puse pe munți și la idolii lor și crezi că evvorba de Dumnezeu și de spiritualitate. Ei defapt sunt niște oameni banali care vorbesc cu satanele și cu morții și fac tot felul de experiențe morbide, experiențe din iad și din desfrânare. Așa s-a păcălit toată lumea și toate religiile lumii și oamrenii au crezut pentru că sunt puse pe munți și în înălțimi așa cum și-au ”pus” americanii și musulmanii steagul pe lună ca să crezi că e vorba de Dumnezeu și de sfinți sau de îngeri crezând omul ca fraierul că au ei dreptate și că spun Adevărul.

Citește în Apocalipsă și vei vedea că Domnul va birui tot satanismul și antihtrismul și toată minciuna și vei pricepe că vremurile Apocaliptice sunt în derulare chiar dacă unii ortodocșii ar vrea să le tăgăduiască. Toată lumea va fi prinsă, nu vor putea să se ascundă sau să evite ignorând la nesfârșit Adevărul.

[eusingur]

În prealabil postat de Petru7

Că ignoră pe Dumnezeu și că nu au timp pentru Apocalipsă nu înseamnă că nu vor fi afectați de necredința și preocupările lor lumești.

Degeaba cred ei în credințele desfrânate păgâne care și-au pus temple pe munți ca să-i crezi că ar fi spiritualitate și de la Dumnezeu când ei defapt vorbesc cu morții din iad și cu duhurile rele cu îngerii căzuți. Te uiți în sus la templele asiatice puse pe munți și la idolii lor și crezi că evvorba de Dumnezeu și de spiritualitate. Ei defapt sunt niște oameni banali care vorbesc cu satanele și cu morții și fac tot felul de experiențe morbide, experiențe din iad și din desfrânare. Așa s-a păcălit toată lumea și toate religiile lumii și oamrenii au crezut pentru că sunt puse pe munți și în înălțimi așa cum și-au ”pus” americanii și musulmanii steagul pe lună ca să crezi că e vorba de Dumnezeu și de sfinți sau de îngeri crezând omul ca fraierul că au ei dreptate și că spun Adevărul.

Citește în Apocalipsă și vei vedea că Domnul va birui tot satanismul și antihtrismul și toată minciuna și vei pricepe că vremurile Apocaliptice sunt în derulare chiar dacă unii ortodocșii ar vrea să le tăgăduiască. Toată lumea va fi prinsă, nu vor putea să se ascundă sau să evite ignorând la nesfârșit Adevărul.

petre, petre, eu stiu...da multi,nu...asa ca mai bine lasa vorbaria multa si sterila, si incepe prin ai convinge

[Moroco]

În prealabil postat de eusingur

petre, petre, eu stiu...da multi,nu...asa ca mai bine lasa vorbaria multa si sterila, si incepe prin ai convinge

I-am spus si eu ca vorba lunga e saracia omului. Unii cred ca multimea rugaciunilor si faptelor bune e un fel de habotnicism, un fel de gresala. E gresala daca ipocrit fiind ai impresia ca pentru multimea vorbelor si rugaciunilor tale facute inainte altora ca sa fi vazut si barfit de ei vrand sa te ia ei de Dumnezeu ai avea impresia ca pentru asta vei fi mai ascultat si mai miluit de Dumnezeire. Nu pentru multimea nesfarsita a vorbelor si faptelor si rugaciunilor (ipocrite-eretice) vei fi ascultat dar daca multimea rugaciunilor si lucrarilor tale sunt drepte, bune, curate, frumoase, atunci un tot mai mult si mai mare bine adus tuturor si tie face mult mai mult bine decat un bine mult mai putin. Mult si bine nu contravine la putin si bine ci la putin si prost si la mai mult si prost, reu, gresit, lipsit de continut. Deci decat mult si prost mai bine putin si bine dar si mai bine ar fi un mai mult si mai bine sau un foarte mult si foarte bine. Pentru acest ideal al perfectiunii nu inseamna sa ajungi sa te crezi asa un "dumnezeu" pentru faptul ca faci o munca infernala de corector, asa ca un gramatic, ca un profesor care nu poate scrie sau sa vorbeasca decat foarte corect, altfel nu suporta si nu rabda si nici sa se roage nu poate pentru ca sa nu produca erori. Nu e o treaba nici daca te tot corectezi mereu la fiecare minut exagerand. Daca totusi o faci atunci nu e bine sa te vezi mai mare ca altii si dumnezeu caci nu esti decat un fel de program corector care face ceea ce era dator sa faca, sa vorbeasca si sa scrie frumos si curat si fara greseli cu semenii. Un text lug, curat si fara greseli nu e dovada de mandrie si laudarosenie ci de respect la adresa cititorilor si al lui Dumnezeu care a vorbit si a scris impecabil. Problema este insa ca nu sta nimeni sa-ti citeasca texte lungi si atunci trebuie sa ai capacitatea ortodoxa de a sintetiza ceea ce e important in cat mai putine vorbe insa suficient de multe pentru a te face inteles. Dumnezeu nu are nevoie caci el stie vorbele si sentimentele din inima ta ci tu ai nevoie pentru a creste frumos si drept in Credinta, in Cuvant.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

I-am spus si eu ca vorba lunga e saracia omului. Unii cred ca multimea rugaciunilor si faptelor bune e un fel de habotnicism, un fel de gresala. E gresala daca ipocrit fiind ai impresia ca pentru multimea vorbelor si rugaciunilor tale facute inainte altora ca sa fi vazut si barfit de ei vrand sa te ia ei de Dumnezeu ai avea impresia ca pentru asta vei fi mai ascultat si mai miluit de Dumnezeire. Nu pentru multimea nesfarsita a vorbelor si faptelor si rugaciunilor (ipocrite-eretice) vei fi ascultat dar daca multimea rugaciunilor si lucrarilor tale sunt drepte, bune, curate, frumoase, atunci un tot mai mult si mai mare bine adus tuturor si tie face mult mai mult bine decat un bine mult mai putin. Mult si bine nu contravine la putin si bine ci la putin si prost si la mai mult si prost, reu, gresit, lipsit de continut. Deci decat mult si prost mai bine putin si bine dar si mai bine ar fi un mai mult si mai bine sau un foarte mult si foarte bine. Pentru acest ideal al perfectiunii nu inseamna sa ajungi sa te crezi asa un "dumnezeu" pentru faptul ca faci o munca infernala de corector, asa ca un gramatic, ca un profesor care nu poate scrie sau sa vorbeasca decat foarte corect, altfel nu suporta si nu rabda si nici sa se roage nu poate pentru ca sa nu produca erori. Nu e o treaba nici daca te tot corectezi mereu la fiecare minut exagerand. Daca totusi o faci atunci nu e bine sa te vezi mai mare ca altii si dumnezeu caci nu esti decat un fel de program corector care face ceea ce era dator sa faca, sa vorbeasca si sa scrie frumos si curat si fara greseli cu semenii. Un text lug, curat si fara greseli nu e dovada de mandrie si laudarosenie ci de respect la adresa cititorilor si al lui Dumnezeu care a vorbit si a scris impecabil. Problema este insa ca nu sta nimeni sa-ti citeasca texte lungi si atunci trebuie sa ai capacitatea ortodoxa de a sintetiza ceea ce e important in cat mai putine vorbe insa suficient de multe pentru a te face inteles. Dumnezeu nu are nevoie caci el stie vorbele si sentimentele din inima ta ci tu ai nevoie pentru a creste frumos si drept in Credinta, in Cuvant.

”Mustrarea învinge dar nu convige”, ”Nici abuzul, nici refuzul” parintele prooroc Arsenie Boca.

Rencarnarea, adică ideea că imediat după ce mori o să alegi să te naști in alt copil uitând și neștiind că tu ai mai fost în alta viață anterioară pare un fel de posesie demonică inconștientă. Despre evoluția cui ar putea fi vorba și despre ce evoluție vorbim dacă tu ai uitat tot și practic nu mai ai nicio învățătura de urmat în minte din moment ce nu mai știi nimic din viața anterioară? Dacă ar fi așa atunci nu ar fi vorba de evoluția ta ci a unei vieți trupești păcătoase care se tot perpetuează folosindu-se de tine căci tu de fiecare dată uiți și nu mai știi nimic luând-o de la capăt. E ca și cum ar evolua o haină a vieții trupești în care reintri mereu în timp ce conținutul ei este de fiecare dată resetat și omul trebuie să o ia de la zero. Reîncarnarea e ca o haină a păcatului pe care o tot dai jos și o reîmbraci și care ”evoluează” ea folosindu-se de tine păcătosul uituc spre ”perfecțiunea” de a se crede ea și ea și tu Dumnezeu dar și ca să te amăgească și să te facă să uiți de haina sfântă pe care o primești prin botez creștin ortodox de la Domnul Hristos. E o minciuna demonica de turnatori ai pacatului căci atât haina vieții trupești cât și omul care reintră mereu în altă haină sunt văzuți ca niște spirite malefice care posedă ceva ce nu e a lor pentru ca să dăinuie.

Minciuna asta pe care o crezi e o sursă de desfrânare și ispitire pe care o pot folosi demonii turnători încărcători-descărcători ca să te poată stăpâni și folosi așa cum vor ei și la ce vor ei folosindu-se de iubirea de sine și de păcatele desfrânării pe care le introduc în oameni ca mită ca să-i crezi și să li te supui și pentru ca să-i vezi ca pe Dumnezeu. Iubirea și nirvana de care vorbesc ei e iubirea de sine și de a face rău Adevăratului Dumnezeu și e bucuria răzbunării și pissmei lor pe care caută să o împlinească în contra oricărui bine iar treptele spre ”desăvârșire” sunt defapt treptele prin care ajungi în chinurile iadului încă de aici căci ăsta e iadul: iubirea contrară iubirii divine ca un fel de femeie desăvârșită ce șade pe munți, pe limbi, pe împărați, femeie rea, plină de duhul desfrânării ce bântuie și amăgește ortodoxia și creștinismul cu dramaturgia și ”dreptatea” desfrânărilor ei egoiste și mândre dându-se ea, egoista, soția cea desăvârșită, bună și credincioasă a Mielului când ea defapt desfrânează cu demonii turnători, cu slugile necredinței.

Plină e lumea veche de idoli, de oameni și de desfrânate zeificați și de statui și de demoni vicleni care se dădeau dumnezei și oamenii credeau în ei, le aduceau jertfe crezând că o să-i scape de ghinion. Naivii și astăzi cred din pricina că erau puși pe munți, în boscheți, în texte și legi, în steaguri, în locuri de închinare și de rugăciuni și iată multe filme avem azi pline cu ”eroi” de legendă, cu razbunători, cu roboți gigannți și de oameni mari și puternici, bătăuși care vorbesc gros și sunt in mod inconștient luați de spectatori ca un fel de zei-dumnezei. Nu sunt decât niște oameni și mulți dintre ei sunt răi și păcătoși deci nici pe departe nu e vorba de Dumnezeire acolo. Decât niște amăgiți amăgitori sunt toți ăștia iar cei ce îi cred ajung niște fraieri desfrânați, niște proști, niște pui de vipere care lovesc în sfinți și în adevăratul Dumnezeu slăvind niște gozile, king-kongi și tot felul de gladiatori sau de razboinici teroriști prădători .