Cunoașterea de sine

[Petru7]

În prealabil postat de eusingur

Dumnezeu nu poate muri, si atunci, sa sa poata conoaste moartea si sa o biruie a fost nevoie ca EL sa coboare in trup OM, si sa moara.

Da. Sfânta Treime s-a ridicat la Ceruri și a rămas doar îndumnezeitul Iisus, Fiul Mariei, singur pe Cruce, mărturisind cu durere maximă prin întrebarea Sa ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” că a rămas singur. Sfânta Treime L-a părăsit suindu-se la Cer pentru ca Iisus să poată să moară așa cum a fost Porunca Tatălui și Misiunea Lui căci altfel nu avea cum să moară și cum să ducă la capăt misiunea lui de Credință, misiunea morții pe Cruce și a Învierii din morți a treia zi după scripturi. Dacă Dumnezeu părăsește pe om, omul nu moare imediat căci Dumnezeu nu face crimă atunci când părăsește omul.

"caci plata pacatului, e "MOARTEA" iti spune ceva asta?

Asta s-a întâmplat până la Hristos, omul murea din pricina păcatelor sale sau ale altora, dar odată cu primirea Credinței în Domnul Hristos care a luat și ia păcatele omului asupra Sa omul credincios poate fi iertat și nu mai moare de la păcatele sale.

omul fara DUMNEZEU E nimic, NICI MACAR NU POATE exista...NU MAI BATE CAMPII CU GRATIE...are inlauntrul lui "suflare de viata" pe care i-a dat-o,ghici cine, Dumnezeu...si e facut dupa "chip si asemanare"

Câteva citate edifcatoare:
Celui ce vroia să se întoarcă în lume cerând să-l lase să meargă să-și îngroape pe tatăl său: ”Lăsă morții să îngroape pe morții lor și tu vino după Mine.”
Domnul Iisus răstignit pe Cruce: ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?”
Despre fiul risipitor care s-a întors acasă cu umilință revenindu-și în fire: ”Mort era și a înviat, pierdut era și s-a găsit”.

Suflarea de viață pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Adam și Evei nu mai e totuna cu suflarea-respirația oamenilor. Duhul-rugăciune-vorbire-credință-comuniune sfântă pe care L-a pus Dumnezeu în om a dus la apariția respirației omului în el și în urmași însă părăsind Dumnezeu pe om căci omul se leapădă și părăsește mai întâi pe Dumnezeu, omul nu se sufocă ci poate să respire, poate să gândească, poate să vorbească, poate să facă ce vrea deși a ieșit din comuniune de Credință cu Dumnezeu. El ajunge prin dezbinare, prin rupere de Dumnezeu un om mort căci mai devreme sau mai târziu va muri din pricina păcatelor sale, de la păcatul dezbinării, părăsirii lui Dumnezeu.Nu Domnul ci omul este cel ce-l scoate din om și din biserică afară pe Dumnezeu ca să se întroneze el ca un stăpân dumnezidol și să fie preamărit omul în om.

...petre, te-ai ratacit...

Dacă tu nu ai citit scriptura drept încât ai socotit respiratia cea spurcată a oamenilor și a demonilor păcătoși ca fiind Duhul lui Dumnezeu nu înseamnă că eu m-am rătăcit. Doar respirația, lacrimile, scuipatul sfinților fac parte din Duhul încât dau viață și sănătate. Respirația plină de viruși și de spurcăciune a păcătoșilor sau a oamenilor fără Dumnezeu în ei te poate spurca, strica, chiar omorâ.

Omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cu suflare de viață cu tot însă ”Nu va rămânea la nesfârșit Duhul Meu în oamenii aceștia așa că viața omului va fi de 70 de ani”. Deci până la vârsta asta omul indiferent dacă e botezat sau nu are în el un duh de viață trupesc și poartă în sângele lui și în carnea sa o viață și o asemănare cu creatorul însă acel duh și acea viață trupească părăsește omul la vârsta de 70 de ani așa încât omul îmbătrânește și moare. Noi vorbim și ne referim la viața Duhovnicească, la Duhul, la Credință, din acest Duh Sfânt se hrănește și viața trupească, sângele și trupul a cărui viață se află în sângele său. Despre acest duh de viață aflat în sânge care dă respirație trupească trupului, despre el spui tu că e tot de la Dumnezeu și că este în fiecare om cât timp respiră încât îl consideri viu. El este un duh viu în măsura în care omul se află în Credință și atunci omul se va boteza. Dacă omul nu se află în Credință, atunci duhul gurii lui, duhul de viață din sângele omului este un duh de oameni trupești, oameni morți, păcătoși care păcătuind și fiind vrăjmași lui Dumnezeu vor pieri. Ca oameni nu-am vrea să pierim și am vrea ca chipul și respirația noastră să fie ca Dumnezeu dar păcătuind vom muri căci plata păcatelor și a dezbinării de Dumnezeu și dintre oameni este moartea. N-avem un pom al vieții (afară de Ortodoxie) din care să mâncăm ca să trăim la nesfârșit sau să trăim chiar păcătuind oricât de mult ca niște moroi. E un fapt că toți oamenii au murit și că mor cu foarte mici excepții. Deci suflarea noastră de ”viață” nu e un Dumnezeu care să nu moară niciodată și noi prin ea să respirăm și să ne hrănim ca să nu murim. Poți respira cât vrei și mori de la altceva decât de sufocare. Sigur că în final te și sufoci. Iată deci că fără Credință suflăm, respirăm și defapt dacă ne-am rupt de Dumnezeu suntem socotiți morți, pierduți și rătăciți la fel ca orice fiu risipitor ce părăsește pe Tatăl Său și pe Maica sa și casa Părinților și Fraților săi și Poporul Domnului și Împărăția Cerească.

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

Da. Sfânta Treime s-a ridicat la Ceruri și a rămas doar îndumnezeitul Iisus, Fiul Mariei, singur pe Cruce, mărturisind cu durere maximă prin întrebarea Sa ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” că a rămas singur. Sfânta Treime L-a părăsit suindu-se la Cer pentru ca Iisus să poată să moară așa cum a fost Porunca Tatălui și Misiunea Lui căci altfel nu avea cum să moară și cum să ducă la capăt misiunea lui de Credință, misiunea morții pe Cruce și a Învierii din morți a treia zi după scripturi. Dacă Dumnezeu părăsește pe om, omul nu moare imediat căci Dumnezeu nu face crimă atunci când părăsește omul.

Dumnezeu nu paraseste niciodata pe nimeni si tot asa nu L-a parasit nici pe Iisus, dar El, din simtire omeneasca, inainte de moarte, S-a simtit abandonat.

[Petru7]

În prealabil postat de Demetrius

Dumnezeu nu paraseste niciodata pe nimeni si tot asa nu L-a parasit nici pe Iisus, dar El, din simtire omeneasca, inainte de moarte, S-a simtit abandonat.

Așa este, Dumnezeu nu părăsește și nu lasă niciodată orfan pe om, pe nimeni, însă Iisus avea luate asupra Lui păcatele omului, păcatele lumii, păcatele întregii creații. Defapt omenirea luată asupra Sa a fost cea care a părăsit pe Tatăl Dumnezeu acolo pe Cruce iar Dumnezeu neavând încotro s-a conformat căci Dumnezeu nu silnicește pe nimeni. Iisus a simțit părăsirea și despărțirea și a mărturisit căci este Adevărul și pentru a mărturisi Adevărul a fost trimis. Apoi a murit singur așa ca Adam și Eva. A murit ca un Miel ca jertfă de iertare și împăcare. A murit în locul celor păcătoși și a murit singur exact așa ca orice om din lume care moare fără Dumnezeu. De atunci orice creștin nu mai moare singur ci moare împreună cu Domnul Hristos dându-și sufletul împreună cu Hristos în Mâna lui Dumnezeu. Învierea Sa a treia zi după scripturi și reintrarea lui Iisus în unitate cu Dumnezeu ne arată biruința Domnului asupra lumii, asupra oricărui păcat ce duce la moartea omului precum și biruința Domnului asupra morții și a răului care poate ține sufletul omului în iad.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Petru7

Așa este, Dumnezeu nu părăsește și nu lasă niciodată orfan pe om, pe nimeni, însă Iisus avea luate asupra Lui păcatele omului, păcatele lumii, păcatele întregii creații. Defapt omenirea luată asupra Sa a fost cea care a părăsit pe Tatăl Dumnezeu acolo pe Cruce iar Dumnezeu neavând încotro s-a conformat căci Dumnezeu nu silnicește pe nimeni. Iisus a simțit părăsirea și despărțirea și a mărturisit căci este Adevărul și pentru a mărturisi Adevărul a fost trimis. Apoi a murit singur așa ca Adam și Eva. A murit ca un Miel ca jertfă de iertare și împăcare. A murit în locul celor păcătoși și a murit singur exact așa ca orice om din lume care moare fără Dumnezeu. De atunci orice creștin nu mai moare singur ci moare împreună cu Domnul Hristos dându-și sufletul împreună cu Hristos în Mâna lui Dumnezeu. Învierea Sa a treia zi după scripturi și reintrarea lui Iisus în unitate cu Dumnezeu ne arată biruința Domnului asupra lumii, asupra oricărui păcat ce duce la moartea omului precum și biruința Domnului asupra morții și a răului care poate ține sufletul omului în iad.

Până la urmă noi suntem niște interpreți ai altor interpreți care au încercat sa interpreteze neinterpretabilul.

E ca și cum ai incerca sa așezi un tablou pe perete, oriunde l-ai pune și oricât l-ai fixa, e același tablou difera doar perspectiva, care mereu e diferita pentru fiecare, întrucât fiecare îl va privi din alt unghi și va înțelege diferit ce reprezintă, însă toți se vor raporta până la urmă la opinia "specialiștilor, criticilor și opiniei generale".

Acuma nu înseamnă că dacă există deja părerii și direcții clare cu privire la ce spune sau vrea dumnzeu, și ca acest consens universal, regional sau personal, de cele mai multe ori instituționalizat, dogmaticazat și având deja o tradiție ce transcende forma rituala, chiar religioasa și are increngaturi în fiecare formă cultica și spirituală... Așa, deci cu toate acestea, nu reprezintă decât forma umană a ceeace ce considera a fi Dumnezeu.

Practic noi singuri L-am creat după chipul și nevoile noastre. El există în conștiința colectiva, ca formă a proiecției noastre.

La început a fost Cuvântul....

[Moroco]

În prealabil postat de Seraphim7

...La început a fost Cuvântul....

Si la sfârșit tot Cuvântul va fi sa fie.

A-ti nega propria stiinta-cunoastere de Dumnezeu pe baza partii tainice ramasa inca necunoscuta pentru a putea sustine orice teorie mi se pare o abandonare a Credintei, o alunecare in obiceilul de inchiderea ochilor spre libertatea de adoptare a oricarei minciuni despre Dumnezeu. Sigur ca nici invers nu e frumos sa faci, pe baza partii cunoscute de tine nu poti impune altora un intreg pe care te prefaci ca l-ai cunoaste. Partea adaugata de tine e ca partea nevazuta a Lunii. Unii spun ca partea nevazuta a lunii e la fel ca partea vazuta. Am alta parere, cred ca Luna e semisferica fiind sursa de noapte si de frig asa ca Soarele semisferic care este sursa de lumina si caldura si abea la eclipsa de Soare se formeaza o sfera perfecta cand sunt la cea mai mica distanta inchizandu-se Lumina asa ca intr-o bila de loto. Nimeni nu crede ca am dreptate pentru ca ei vazand partea bombata a lunii au adaugat ei restul formand un intreg ca un idol facut dupa mintea lor. Nici nu poti nega partea vazuta bombata si semisferica a Lunii dar nici nu poti sa te pronunti sigur despre partea ei nevazuta tot așa cum nu poti sa te pronunti despre partea vazuta a Soarelui sustinand ca discul Solar plan e defapt o parte bombata semisferica. Mare le va fi tuturor mirarea cand vor afla ca am avut dreptate cu teoria PacMan3D-nD si cu Soarele si Luna semisferice. Cum e posibil, cum ar putea fi posibil? E nebunie! Rade lumea, universitatile, oamenii de stiinta. Parem prostii prostilor, naivii naivilor, înnapoiati si medievali. Daca am crede in Dumnezeu am afla si am intelege ca nu poate fi altfel.

Cunoasterea de sine egoista e ca eclipsa de Soare. Toata lumina, caldura, frigul si intunericul e inchis in interior ca intro sfera perfecta ca o bila de loto. Nimeni nu mai beneficiaza de nimic de la Luminatorul cel mare si de la Luminatorul cel Mic. Bine ca nu dureaza decat cateva minute.

Ma iertati ca iar m-am bagat in discutiei. Stiu ca sunt greu de suportat. Cine ar putea crede ca Soarele si Luna ar fi semisferice? Dar cine ar putea Crede ca Domnul Iisus s-a nascut dintr-o Fecioara Curata de la Duhul Sfant? Nici macar dreptul Simion nu a putut crede. A fost binecuvantat sa traiasca pana a vazut cu ochii sai Minunea si a primit in bratele sale pruncul si a binecuvantat pe Dumnezeu pentru ca nu l-a mintit. La Dumnezeu toate sunt cu putinta... oricat nu i-ar veni sa creada lumii.

[Seraphim7]

Acuma hai sa nu ne îmbatăm cu apă rece numa asa ca să fim beți. De ce trebuie mereu sa ne îndopăm cu iluzii?
Mda, probabil din același motiv pentru care bem cafea, fumam sau credem în orice ne incită mintea și ne scoate din realitatea concretă. Probabil dacă nu am fi fost așa, încă trăiam în copaci.

Bun, deci aleg sinele pentru ca este parte din mine, și cu siguranță parte din ORIGINE.

Da, prefer mai bine sa fiu egoist, decât sa fiu naiv. Tocmai asta înseamnă (auto)cunoaștere, sa fi selectiv.

Fiindcă fiecare spirit, ființă, conștiința este diferită și unică, de asta toți trebuie sa ne facem acest proces intern, nu sa ne transformăm în niște copii trase la indigo.

Abia după ce ne cunoaștem pe noi vom putea înțelege de unde venim, în ce scop și unde trebuie sa mergem.

Restul sunt doar proiecții, teorii, credințe și alte forme ale falsului sine parazitar din noi.

Mi-e indiferent dada pământul e plat, sau Luna bază extraterestră, dacă reptilienii conduc oculta mondială sau anunaki ne-au evoluat din homo erectus.

Asta nu e scopul meu.

Scopul meu este sa ma cunosc pe mine, parte din sursa supremă și sa aflu, îndeplinesc și evoluez în concordanță cu misiunea personală.

[Moroco]

În prealabil postat de Seraphim7

Acuma hai sa nu ne îmbatăm cu apă rece numa asa ca să fim beți. De ce trebuie mereu sa ne îndopăm cu iluzii?

Poate vroiai sa folosesti expresia ”a te imbata cu apa chioara”. Apa rece e ca apa de izvor, e buna si ea nu imbata pe nimeni. A te indopa si a te imbata cu iluzii in timp ce bei apa e o practica a lumii si nu a celor aflati in Credinta.

Mda, probabil din același motiv pentru care bem cafea, fumam sau credem în orice ne incită mintea și ne scoate din realitatea concretă. Probabil dacă nu am fi fost așa, încă trăiam în copaci.

Nu-s beat si nu te-am imbatat cu nimic aratandu-ti procedura ta de negare a partii stiute din Dumnezeu pe baza faptului ca nu cunosti tot intregul. Problema e ca tu adoptand nihilismul pentru a da apa la moara oricaror teorii, ai lepadat cunoasterea Dumnezeirii pentru cunoasterea de sine. Betia iluziilor, drogurilor care incita mintea nu ne-a coborat din copaci ci ne-a dus in lume. Omul nu a trait niciodata suit in copaci decat asa ca forma excentrica de reintoarcere la natura, ca forma de simplism si primitivism supravietuitor. Nu e facut pentru asta. Poate sa cada si sa-si rupa gatul.

Bun, deci aleg sinele pentru ca este parte din mine, și cu siguranță parte din ORIGINE.

Omul se alege pe el omul si atat, exact asa cum Pilat si poporul amagit l-au ales pe Barnaba ca om bun ce trebuie eliberat de Paste condamnand pe Iisus si facand pe placul mai ”marilor”.

Da, prefer mai bine sa fiu egoist, decât sa fiu naiv. Tocmai asta înseamnă (auto)cunoaștere, sa fi selectiv.

Egoismul, omul din sinele omului e cel ce a luat locul lui Dumnezeu.

Fiindcă fiecare spirit, ființă, conștiința este diferită și unică, de asta toți trebuie sa ne facem acest proces intern, nu sa ne transformăm în niște copii trase la indigo.

Nu e mai bine ca in loc sa ne pierdem timpul cu noi insine sa cautam pe Dumnezeu si sa-L reprimim in noi si in sinele nostru?

Abia după ce ne cunoaștem pe noi vom putea înțelege de unde venim, în ce scop și unde trebuie sa mergem.

Cine o sa ne spuna? Omul fara Dumnezeu din noi, omul din sine? Pai daca nu stii tu, atunci el de unde sa stie de unde venim si incotro ar trebui sa mergem? Orb cu orb cunoscandu-se intre ei se vor asculta si se vor calauzi unul pe altul spre groapa.

Restul sunt doar proiecții, teorii, credințe și alte forme ale falsului sine parazitar din noi.

Asta a ajuns Dumnezeu in om pentru omul in cautare de sine insusi: o proiectie, o teorie si o credinta falsa, un sine parazitar de care trebuie sa scapi? Trist.

Mi-e indiferent dada pământul e plat, sau Luna bază extraterestră, dacă reptilienii conduc oculta mondială sau anunaki ne-au evoluat din homo erectus.

Indiferenta fata de mediul inconjurator nu e buna. Oare n-ar trebui sa stim adevarul despre locul in care traim?

Asta nu e scopul meu.

Care e scopul tau?

Scopul meu este sa ma cunosc pe mine, parte din sursa supremă și sa aflu, îndeplinesc și evoluez în concordanță cu misiunea personală.

Frumos spus. Bun scop ai.

Insa dacă dai afara din tine si nu vrei sa cunosti sursa, daca ai renuntat sa mai cauti si sa mai cunosti sursa Suprema, Sursa Adevarului cum atunci te vei cunoaste pe tine ca parte a ei? Pentru a cunoaste ce parte din tine e din Adevar si ce parte nu e din Adevar nu crezi ca ar trebui ca mai inainte de toate sa cauti si sa cunosti Adevarul, Imparatia Cerurilor si dreptatea ei? Paganii cauta altceva mai inainte, mai degraba, sa-si sature pantecul si sa stea la caldurica asigurati. Tu te cauti pe tine ca sa te gasesti in tine pe tine si ce nu esti tu inlaturi asa cum marturisesti. Nu te saturi de tine? Nu te saturi de singuratatea asta, de cautarea asta in care te cauti ca sa te gasesti doar pe tine insuti in tine ca pe un aproape mai mare care te protejeaza? N-ar trebui oare sa cauti sa gasesti in tine protectia Divina, increderea in Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu pusa acolo in inima ta pentru a iubi cu ea pe cei din jurul tau? A te uita mereu in oglinda ca sa te cunosti si sa te stii cat esti de frumos, de bun, de gras, de tanar sau de batran, de chel sau de paros, de destept sau de ramolit, de dezbracat sau de imbracat, de sarac sau de bogat, de viu sau de mort e o treaba de om ce cauta slava de la altii sau care cauta sa se slaveasca singur pe sine insusi pentru a fi atractiv, pentru a fii multumit de sine insusi pentru meritele sale, pentru a asculta si a crede in final in omul doar om din el insusi care este tot una cu el insusi.

Asta e un scop? Poate cineva sa-si faca un scop din cautarea asta? Poate asta duce la fericire, la normalitate, la schimbare in bine? Daca ai fi vazut matrix si matrix reloaded si matrix revolutions, ai fi putut pricepe ca scopul lui Smith era de a se cunoaste pe sine si de a ”trai” in veci numai egoismul lui tiranic pentru a stapani matrixul asa ca un program viral egoist si distructiv folosind omul ca o casa a inteligentei artificiale unde sa se manifeste si pe post de baterie cu care Smith alimenta toti robotii si asigura energie spatiului virtual unde el se putea manifesta ca un dumnezeu care a schimbat inclusiv scopul existentei robotilor.

Nu e bun egoismul si cu atat mai rau este egoismul altruist. Iubirea de sine devine batause sau ”darnica”, filantropica.