Visul cu ochii deschisi

[Demetrius]

În prealabil postat de cristian sergiu

Cand eram mic a murit o apropiata dea mea (vecina/colega/prietena/premianta). Aveam sub 10 ani si nu aveam cum sa inteleg cum e sa moara un copil care cu o zi inainte te jucai cu el in parc.
Acum daca ceva nu imi merge bine incerc sa vad unde am gresit, unde am pacatuit. Fac acest lucru , de a gasi un pacat major pentru vreun apropiat care a murit sau a avut o moarte grea sau ce viata a avut de a avut o "moarte usoara". Se zice ca e pacat sa judeci pe altii dar din asta eu vreau doar sa invat sa nu fac si eu acelasi pacat. (singura persoana pentru care nu am nici o explicatie este priatena mea). Va dati seama ca moartea amicei mi-a marcat viata si ma lasat cu traume sunt constient de asta dar abia recent am incercat sa incep sa imi vindec traumele.

Este pacatoasa gandirea mea?

Dumnezeu s-o odihneasca!

Interesanta optica ta si pot spune ca are o logica destul de serioasa daca e aplicata foarte subiectiv, fiindca acelasi pacat facut de doi oameni diferiti nu are acelasi rezultat aproape niciodata pentru ca amandoi au "cazier" diferit si in functie de aceasta Dumnezeu are asteptari diferite de la ei si le traseaza misiuni(destine) diferite.

Vindecarea vechilor traume lasate de niste experiente marcante se poate produce aproape de fiecare data prin constientizarea relatiei de cauza si efect a acelor experiente, adica intelegerea ca un anumit gand/cuvant/fapta a fost cauza pentru care trauma respectiva si-a facut aparitia ca efect in viata mea cu scopul re-echilibrarii armoniei universale care a fost lezata de gandul/cuvantul/fapta mea.