Am lansat site-ul Condoleante

[Moroco]

În prealabil postat de Dalian

Daca sunt eterne nu dispar.
Daca dispar nu-s eterne.

Nu vrei sa indreptatesti decat logica ta bazata pe definitia cuvintelor regret-etern.

Credinta e altfel. Despartire de cei dragi produce un regret etern in cei ce iubesc deoarece daca regretul despartirii nu e etern, daca cu timpul se sterge atunci regretul n-a fost cu adevarat un regret. Dorul bun al iubirii curate e etern.

Daca o durere a despartirii nu mai ramane pana la sfarsit un regret inseamna ca nu a fost iubire. Regretul etern al despartirii se stinge doar prin refacerea conditiior initiale, adica prin restabilirea comuniunii, a unitatii. Abea atunci se stinge un regret care nu poate fi altfel decat etern in vechile conditii.

Daca nu-i inveti pe oameni din vreme, daca nu le spui adevarul despre viata vesnica si despre revederea celor dragi, atunci cand sunt in durere ei vor spune ce i-au invatat altii: "aiciea-i iadul, aiciea-i iadul", "nu te voi mai vedea niciodata" si altele asemenea.
Iar tu, citind corect in inima si-n sufletul lor n-ai schimba nimic.
Dar eu as schimba ceva si as cauta sa aduc nadejde celui in durere.

Pentru scopul nostru nu este doar de a incuraja omul indiferent ce-ar spune, ci si unul didactic.

Ai dreptate ca omul deznadajduit trebuie ajutat si invatat sa creada. Dar trebuie sa-i spui omului adevarul cu mangaiere. Sigur ca "aicea-i iadul" si sigur ca s-ar putea sa nu-si mai vada niciodata pe cel trecut la cele vesnice. Pentru restauratia fericirii omul trebuie sa se pocaiasaca si sa asculte si sa creada daca vrea sa ajunga sa-i reintalneasca pe cei dragi. O despartire poate sa devina eterna daca unul din ei e greu pacatos iar o reintalnire in iad, intro suferinta comuna, e mai rea ca o despartire in care macar unul din ei se afla in fericire. Nu poti ajuta un suflet prin artificii lingvistice, prin evitarea unor logici ale limbajului, nu-l poti ajuta pacalindu-l pe om ca suferinta nu e eterna. Domnul intotdeauna a vorbit de chinurile vesnice. Daca omul nu se schimba, nu primeste pe Dumnezeu, durerile nu trec doar asa cu timpul. Sigur ca se poate ruga Biserica sau apropiatii pentru tine si poti beneficia de mila fara ca tu sa te schimbi. Vei simti o imbunatatire, iti vor lucra altii schimbarea dar tu ar trebui macar sa te umilesti sa poti sa primesti.

Trebuie sa-i dai oricui o nadejde insa ea trebuie sa fie una cinstita.

"Sunt alaturi de suferinta ta si regretam etern impreuna pe cine am pierdut dar nadajduim ca nu vom reintalni in rai daca nu cedam si mergem pe calea cea buna pana la sfarsit."

Degeaba o spui din buze daca in inima nu ai pe Dumnezeu si iubirea-credinta, compasiunea, mila, prietenia, durerea. Vorbele ajuta doar daca sunt pline de Duhul si de traire, de Credinta, altfel provoaca dezamagire si suferinta candva caci tot ceea ce e ascuns-fatarnic va veni la lumina si se va vedea cata valoare au avut niste vorbe frumoase-false, goale si desarte.

Fiecare suflet bun ce are parte de regrete eterne de la cei ramasi jos,
va locui impreuna cu Dumnezeu in Rai luminand peste viata lor ca o stea de pe Cer.