Am ganduri de hula ingrozitoare

[Moroco]

În prealabil postat de gpalama

Sandibel ce esti.

Citeste-ti postul ca nu ai zis nimiv decat generalitati care nu au legatura cu ce zice.

Si il incurci in loc sa il ajuti.

Tu nu ai intrles nici problrma nici solutia. Esti asa.. pe langa total, cam prin plop. Esti inafara subievtului ca de obicei. Iti dai cu parerea pe langa ca unhabarnist

Unul are cancer si tu vorbesti deboli general

Tu te bagi ca musca-n fundul calului, direct in centru, ca un cui stramb al lui Pepelea in miezul problemei. Nu asa se rezolva lucrurile, bagandu-te in mijlocul haznalei-pacatului pana peste cap ci veghind sa nu-ti murdaresti hainuta ortodoxa!

În prealabil postat de matador

Nu prea le am cu forumul sa dau “Quote” asa ca o sa raspund pe rand
@Demetrius

Asa este, sunt nemultumit si obsedat sa plece gandirea asta care ma perturba in viata duhovniceasca .
Nu vad cum as putea trai duhovniceste cu aceeste ganduri… 1 an si vreo 8 luni am fost ca un prunc dupa ce am pus inceput bun, nu mai aveam nicio dorinta sa injur, sa desfranez, nu mai voiam sa stau in flecareli si barfe, vedeam toata viata pamanteasca ca un “meaningless” nu mi doream decat sa citesc Sfintii Parinti si sa sporesc duhovniceste ( rugaciune, lectura, slujbe) unii ziceau ca m-am tampit.

Mentionez ca toate aceastea le stiam si dinainte dar nu le faceam, acum efectiv simteam sa nu le mai fac si scarba pentru ele. Dupa ce au inceput gandurile in decembrie 2019 parca s-a intors iadul ! Capul mi s-a umplut de mizerii, practic tot ce am trait la nivel de vorba si fapta s-a intors.
Mental doar, desi pornirile au revenit si trupeste, dar nu sunt tampit sa ma intorc iar in mocirla.
Singura chestie e ca eu fiind coleric si iute de mic, acum cu aceasta situatie, gestionez f greu mania, este una din patimile de capatai pe care o am de mic.. restul se petrec mental doar.
Ce ma doare cel mai tare este ca simt ca parca m-am indepartat de Dumnezeu, ca si-a intors fata de la mine, desi dorinta de a sluji LUI si a trai crestineste exista, doar ca e perturbata de aceste ganduri si senzatii pe care nu le vreau dar care par atat de reale si ca fiind ale mele .

Este adevarat ca am desfranat si cu vorba si cu fapta dar nu aveau nicio treaba cu cele sfinte, ba chiar mai citeam despre acest subiect sau auzeam de la altii si mi se parea f absurd efectiv, nu inteleg de ce se leaga acum de ce ce am mai de prêt in viata . Practic sunt 2 in 1 si trebuie sa-l “omor” pe celalalt neaparat. Sa coexist e imposibil

@gpalama
Parintele nu mi-a dat canon dupa aceasta pb, mi-a dat d-a lungul timpului, post , acatistul Mantuitorului, Sf. Liturghie obligatoriu, pe langa astea am mai adaugat eu , psaltire( cu binecuvantarea lui) citit Sfanta Scriptura, Doamne Iisuse…Prea Sfanta Nascatoare etc… Paraclisul….
Am mai fost la alti preoti si au zis sa fac ascultare de duhovnicul meu si ca s de la diavol si sa nu le bag in seama.
E drept ca n-am cerut dezlegare de la duhovnic sa caut altul, mi-e sa nu fac vreo greseala.

La mine cuvantul duhovnicului( la sfanta spovedanie) este cuvantul lui Dumnezeu. Adica asa am citit la Sfintii parinti, de la Dorotei din Gaza si pana la Pr Sofronie Saharov / Rafail Noica. Nu m-am gandit niciodata sa evaluez un duhovnic. Am mai citit despre schimbarea duhovnicului dar mi-e sa nu fie doar parerea mea si din mandrie sa cad din ascultare. Chiar nu ma simt in stare sa decid eu daca trebuie sa ma duc la altul .

Am cartea de care zici scrisa de pr Efrem din Arizona, am citit si marturii din viata monahala a lui Gheron Iosif, efectiv treaba asta cu neluatu in seama nu pot s-o aplic. Ca si cum te legi de mana de unu care injura continuu si tu sa ti vezi de tb in continuare si ala sa l lasi sa latre non stop si sa nu iei in seama.
Plus ca de multe ori nici nu mai stiu daca sunt ganduri trimise sau sunt emanate de mintea mea. Mai degraba tind sa cred ca e varianta 2 .

E posibil si sa fi facut si greseli, am analizat aceste ganduri in ideea ca le voi birui, le voi “rezolva” cumva.

Domnule, nu-ti fa probleme ca te rezolv cat ai clipi. Ma rog Domnului si te va ajuta, toate hulele inchipuite-gandite-vorbite-visate vor trece ca prin minune.

Din ce scrii pare ca incet incet tu ai inceput sa te crezi smintisor, ai inceput sa ti se para ce esti nepacatos, smerit, bun, credincios un foarte mare crestin, un sfant in toata regula.

Ei bine de aici a inceput raul, te mandresti, te incanti cu tine insuti, te vezi intelept, smerit, te vezi sus de tot, te lauzi, te vezi in lumina, te crezi mare, te crezi bun....

Ce sa faca Dumnezeu atunci daca tu nu mai ai nevoie de Mantuitor, de Ortodoxie si te crezi tot mai mare incat confunzi trufia-stiintifica a lumii cu sfintenia? Ce sa faca Dumnezeu daca simte ca in tine creste un sarpe ce se inalta pe sine incantandu-se cu cat e de grozav si de intelept?

Te lasa putin in visele-inchipuirile-iutimile-furiile-poftele tale pamantesti, lumesti ca sa-ti dai seama ca chiar esti un pacatos. Dumnezeu nu uraste pacatosii ci ii iubeste mult si ii cheama la vindecare, la mantuire.

Daca te infurii inseamna ca judeci ca acuzi si te dezvinovatesti asa ca fariseii smintisori si nu poti opri razbunarea asta mentala si nadajduind in superstitia hulei care te "scapa" de ghinion atunci injuri si te descarci-racoresti adica executi infractorii, executi pacatosii pentru ca tu vrei altceva si daca tu vrei ceea ce vrei atunci e musai binele (visezi!).

Te sfatiesc deci sa te infranezi de la vrerile tale, de la judecati, acuzari, invinovatiri-dezvinovatiri, sperante-desarte scapare de ghinion si sa te linistesi stand cu umilinta sub vina, considerandu-te pacatos si acceptandu-ti situatia ca din inima, sufletul, mintea ta ies astfel de hule groaznice care defapt sunt blesteme.

Hula e o pedepasa-blestem pe care o dai tu celui care sta in calea voirilor tale!

Nu te mai socoti judecator, procuror, avocat, mare luptator caci nu stii diferenta dintre lupta cea buna si lupta lumeasca.

Boala ta se cheam LUME si luptand gresit vezi ca esti atacat, te crezi atacat, atunci te crezi victima agresata si vrei sa te aperi asa ca in lupta stiind ca esti lovit si ca daca vrei sa supravietuiesti trebe sa lovesti asa ca intr-o lupta lumeasca.

Vrei sa lupti cu gandurile si ele te lovesc lumeste si tu ripostezi lumeste si nu mai poti iesi din lupta, din razboi.

Treabuie sa duci lupa cea buna ca sa scapi de lucrurile urate si porcoase fara victime colaterale, fara sa lovesti si in Dumnezeu, in sfinti, in organe, in neuroni, in inimas, in tine. Nu ai voie sa vrei sa-l omori pe celalat din tine cu fire rea ci sa incerci sa-l mantui impreuna cu Dumnezeu.

Deci te sfatiesc sa nu intri in razboi cu gandurile hulitoare caci lupti ca lumea incercand sa provoci moarte si lovituri cauzatoare de moarte gandurilor.

Nu trebuie sa lupti decat cu gandul hulitor care se repeta pe termen lung! Da-ti seama din stolul de hule care e hula repetitiva care zilnic nu-ti da pace si cu aia te lupta prin infranare. Intelege-ti boala-visul-dorinta-sentinta cu care blestemi-executi si incearca sa nu mai repeti, incearca sa lupti cu ea, incearca sa eviti, fa ceea ce poti face, instantaneu te rogi Domnului sa te ierte si iata ai facut tot ce ai putut si gata, e treaba Lui, tu ai facut tot ce ai putut. Daca iar te biruie hula respectiva iar te rogi sa te ierte si gata.

Restul stolului de hule sunt asa ca pasarile, vin si pleaca, n-are rost sa te deznadajduiesti pentru ele, nu te condamna nimeni daca ai stoluri. Patima e hula care se repeta pe termen lung, zile, luni, ani, zeci de ani aceiasi hula. Cu aia e bine sa incerci sa lupti fara victime colaterale rugand pe Iisus s-o biruie ca sa nu te omoare sau sa nu omoare pe altii!