Trăiesc că sa mănânc.Mananc pe fond emoțional.

[Petru7]

În prealabil postat de Demetrius

.....cel ce posteste incearca sa se jertfeasca prin post asemenea lui Hristos, iar bucuria acestei asemanari covarseste simtamintele trupesti.
Foamea si setea nu apar, ci apare bucuria si satisfactia jertfei;

... fara sa simti foamea si setea datorita eclipsarii prin bucuria postului, nu-ti dai seama ca postesti.

Cum crezi dumneata că Domnul Iisus Hristos a constat că a flămânzit după 40 de zile de post negru în pustia Carantaniei? (asta este scris, ”Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.”)

Ai citit ce a zis Iisus Hristos, răstignit fiind pe sf.Cruce? ”Mi-e sete.”

Lăsați deci omul supra ponderal să se roage si să postească simțind foamea, setea, slăbiciunile și starea de rău care te face să simți apropierea morții și lăsați-l să asculte de înțelepți și de medici.

Demetrius, satana-nirvana apare numai la păgâni, la sinucigasi, la depresivi, la cei grozavi și neascultători!
La ortodocși apare foamea, setea, slăbiciunile deci niște senzații din care îți dai seama că ai flămânzit și că ești însetat, așa te asemeni cu Hristos. La unii asceți mai serioși apar și slăbiciunile și senzațiile apropieri morții. Astea sunt semnele prin care realizezi că postești. Dacă nu le simți înseamna că nu ai postit. Rugăciunea te hrănește în tot acest timp și dacă prin rugăciune nu ai învins slăbiciunile și senzațiile de foame, de sete și de rău înseamnă că nu te-ai rugat cu credință. Dacă ai simțiri plăcute înseamnă că curvești pe interior ca și asceții pagâni ce postesc fără ascultare si care cad in iubirea de sine, in mândrie și curvie-labă interioară.