Mărturisire

[Iorest]

În prealabil postat de Pacatosul5687475

În acest spirit mi-am dorit să continui această relație și să o desăvârșesc, motiv pentru care am dat la seminar apoi la facultatea de teologie ortodoxă.
Nu am înțeles nici până în ziua de astăzi de ce Dumnezeu a ales să se comporte așa cu mine.

Tu trebuia să te gândești altfel, în facultatea de teologie, în mănăstire, în parohie, în grupuri studențești de tineret de tipul ASCOR și LTCOR, sau în școli confesionale ortodoxe, fiindcă e mai mult har se vede mai limpede sufletul fiecăruia cu toate părțile lui, acolo se face cercetarea.

E cam cum spune în Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 2 versetul
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Trebuia să fac o alegere în viața mea. Eu voiam să urmez o cale, în schimb duhovnicul m-a îndemnat cealaltă cale. Am ales calea lui crezând că ascultarea este o virtute creștină și Dumnezeu îmi va face bine pentru că am ales aceasta. În schimb, acea cale ma dus într-o situație care am avut doar de suferit iar în final ajunsesem în pragul sinuciderii.

Unu la mână teologia și preoția și chiar profesoratul de religie ar trebui să fie pentru cei mai destoinici oameni (măcar ca și putere sufletească), la începuturile creștinismului dintre cine se alegeau preoții, episcopii, diaconii ?
În niciun caz dintre oamenii care n-aveau tărie sufletească.

Preotul vede moartea, poate are sute de înmormântări de când se hirotonește, vede căderea oamenilor, prefăcătoria lor față de el, vede durerile lor la spovedanie, năzuințele lor, evoluția lor, chiar nu poate fi slab și orice ar face trebuie să se spovedească și să se smerească și el că nu poate duce singur.

Preotul poate avea prigoană de la episcop, de la unii credincioși care fac plângeri mincinoase la episcop, de la frații de slujire, de la soție, proprii copii, socri, proprii părinți, colegi de seminar șamd, deci trebuie prin toate să treacă cu bărbăție nu cu deznădejde, de aceea doar prin înmulțirea permanentă a rugăciunii se pot rezolva unele lucruri.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Am ales să prezint această scurtă poveste a vieții mele, pentru a arăta tuturor că Dumnezeu are și o altă față, nu doar cea pe care ne-o prezintă teologia potrivit căreia Dumnezeu a creat persoana umană pentru o comuniune inter-personală bazată pe dragoste(Teologia Dogmatică – Dumitru Stăniloae).
Poate sunt și alți oameni cu care Dumnezeu se manifestă în modul acesta și nu au curajul să spună.

Nicăieri în Teologia ortodoxă nu se propovăduiește o cale fără suferință, ce se poate face e să se propovăduiască dragostea în comunitățile creștine:

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 13 verset 35:

35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.

Cât privește cercetarea care ne vine și prin ispite:
Sfânta Evanghelie după Luca,Capitolul 22 verset 31

31. Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;

Deci e clar, dacă diavolul cerea de la Dumnezeu aprobarea să cearnă sufletele apostolilor și toți au trecut prin ispite, suferințe, bătăi, asupriri, represiuni nemiloase din partea autorităților, cu atât mai mult crezi că scapă cineva în ziua de astăzi ?