Mărturisire

[Iorest]

În prealabil postat de Pacatosul5687475

M-am născut într-o familie creștin ortodoxă. Am fost învățat de mic copil să îl iubesc pe Dumnezeu, fapt pentru care am avut o viață duhovnicească.
În perioada copilăriei il simțeam pe Dumnezeu în viața mea că mă ocrotește și îmi dorește toate cele bune. În acest spirit mi-am dorit să continui această relație și să o desăvârșesc, motiv pentru care am dat la seminar apoi la facultatea de teologie ortodoxă.
Imediat după ce am făcut această alegere, lucrurile au început să evolueze nu diferit, ci opus. Am început să cunosc oameni care îmi făceau rău și care m-au făcut să sufăr foarte mult, dar cel mai mult m-a durut faptul că Dumnezeu era părtașul lor. Aveam impresia că eu sunt cel vinovat, iar cei care procedau așa făceau bine și Dumnezeu era de partea lor.

Cât erai prunc ai stat sub Har, deci n-ai simțit, apoi Harul se poate retrage și încep ispitele abia acum se călește caracterul, prin răbdare, rugăciune.

Tu ai fost prea naiv să crezi că diavolul te va lăsa în pace, sau că stai sub un fel de protecție ca într-o oază și vei înainta din slavă-n slavă fără coborâșuri, oricine se apucă de Teologie, de Psaltire, de rugăciune, post, spovedanie curată și completă, de privegheri cu binecuvântare noaptea, începe să aibă o groază de ispite, belele, să vadă chiar oameni nebuni manifestându-se în jur care încep să se manifeste când se întețește rugăciunea.

Oricine își dorește să fie preot sau diacon sau călugăr, sau un om dedicat căsătoriei va avea ispite.

Asta nu înseamnă să ne înfricoșăm pt că o să luăm bătaie și sminteală de la diavol ci și mai mult să ne rugăm, până trece ispita, am văzut la nebunie într-o Biserică în ultima vreme de când cercetez slujbele mai atent, culmea în special acolo se întâmplă pt că acolo sunt moaște, asta înseamnă că există un foc curățitor care pe toți îi vădește, pe cei cu răutatea îi vădește de răutate, pe cei prefăcuți de prefăcătorie, pe cei mânioși de nervozitate, pe lacomi de hrăpăreți șamd și fiecare în parte se poate căi văzând ce are în suflet.

Dacă acum nu putem răbda, ce va fi când ni se va cerceta sufletul la milimetru, nici nu vreau să mă gândesc, sau la înfricoșătoarea judecată când păcatele fiecăruia se vor vădi în fracțiuni de secundă și judecata așișderea va fi rapidă și fiecare va vedea la el și eventual la alții în timp real ce a făcut și unde se duce.