Cum gasesc un duhovnic potrivit sufletului meu?

[alexa creata]

În prealabil postat de Demetrius

Foarte buna aceasta din urma hotarare.
Pentru ca de cam 15 ani nu te-ai spovedit si ca ai 30+, se pare ca "te-ai maturizat" fara sa dai atentie suficienta curatiei tale, iar spovedania ta ar semana intr-un fel cu prima spovada (matura). De aceea hotararea ta de a face o spovada serioasa e foarte binevenita, si cred ca vei reusi s-o faci la manastirea Oasa(daca planul tau nu s-a schimbat) mai bine decat la Bucuresti, mai ales daca le vei spune asta inainte de a ajunge acolo, ca au si ei nevoie de pregatire.

Daca insa vrei sa ajungi la Oasa in iulie deja impartasita, eu as recomanda sa cauti un duhovnic la o manastire de prin Bucuresti, pentru ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii de mir(iertare daca supar pe cineva!) mai ales ca dupa ce te intorci de la Oasa vei continua sa traiesti in Bucuresti, cred.

Incearca telefonic la Cernica, spunandu-le exact ce vrei, tot asa cum ne-ai spus noua; cred ca te vor primi cu atentie deosebita.

Multumesc pentru raspuns si pentru recomandari. Sincer, nu mi-am pus in minte sa fac asta neaparat doar cand merg la Oasa sau neap inainte. Stiu doar ca imi doresc cu adevarat. Nu mi-am pus un termen limita sau vreo restrictie. La Oasa voi merge intr-o tabara pentru tineri. Il ascultam de ceva timp pe staretul de la Oasa pe youtube si imi placea mult felul in care explica, vorbea, felul in care se raporta la multe lucruri. Ascultandu-l la un moment dat vorbea de taberele de la Oasa pentru tineri cu atata caldura. Chiar si asa nu am cautat extra sa citesc mai multe despre ele insa mi-a aparut intr-o zi un link cu " au inceput inscrierile" si m-am inscris foarte spontan si simt ca am luat cea mai buna decizie. Nu stiu sa explic de ce, e doar o intuitie.
Legat de ceea ce ai zis ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii si eu ma gandeam la acelasi lucru sincer desi mi-era jena sa o zic in idea de a nu supara. Nu stiu cum sa ma exprim cat mai clar dar desi nu m-am mai spovedit sau impartasit de mult timp consider si simt ca am o alta apropiere fata de Dumnezeu cel putin in ultimii ani dar nu numai. Dar abia in ultima vreme am inceput sa simt cu adevarat si nevoia de a ma impartasi. Ma uitam spre exemplu la preotii de la parohia unde am crescut ( langa casa parintilor mei) care chiar ma recunosc si ma intreaba ce mai fac, cum imi e atunci cand ma mai vad prin Braila la biserica dar nu am simtit nici o chemare sa merg la ei la Spovedanie. Sau poate era si rusinea, nu zic nu. Acelasi lucru il simt si referitor la cei de la bisericuta de langa mine.

[Iorest]

În prealabil postat de alexa creata

Legat de ceea ce ai zis ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii si eu ma gandeam la acelasi lucru sincer desi mi-era jena sa o zic in idea de a nu supara.

Nu e vorba de a supăra, monahii din mănăstirile mari au și ei mulți enoriași care-i solicită deci e cam egalitate între monahi și preoții din parohiile mari la nivelul de ocupare, eu mă mir cum pot să țină minte mii de oameni în 20-30 de ani de slujire minim.

Deci un preot de mir iscusit, care are obișnuința și pedagogia să lucreze cu generații diferite e cam la același nivel cu un călugăr iscusit și jertfitor față de aproape, diferența e că mănăstirea poate fi în alt județ sau la zeci/sute de km și nu ajungi lunar, că e iarnă, că e frig, că vremea, că prețul combustibilului șamd, nu e bine nici să fie prea departe duhovnicul.

Când au fost restricțiile nu puteai ieși din localitate dacă nu făceai naveta cu locul de muncă că n-aveai ce trece justificativ, deci ajungeai tot pe la bisericile din apropiere.

În prealabil postat de alexa creata

Nu stiu cum sa ma exprim cat mai clar dar desi nu m-am mai spovedit sau impartasit de mult timp consider si simt ca am o alta apropiere fata de Dumnezeu cel putin in ultimii ani dar nu numai.

Gândește-te că epoca de maximă forță au fost anii 90 când călugări și duhovnici cu autoritate precum părintele Galeriu, Cleopa, Ioanichie Bălan, Sofian Boghiu trăiau, atunci erau pline Bisericile e adevărat că erau mai puține, de acum totul merge în jos.

Acum numărul credincioșilor scade, scade și numărul călugărilor din obște, sunt mănăstiri în care nu mai vine nimeni, din cauza depopulării, emigrării, desacralizării accelerate, nesimțirii, pierderii timpului etc.

În următorii 15 ani va fi și mai rău decât acum, poate sunt ultimii ani în care mai e spiritualitate ortodoxă, din spate tinerii nu prea mai sunt interesanți, din două sute de mii care se nasc într-un an, nu știu dacă sunt 10.000 practicanți asumați într-o generație care din tinerețe să învețe și să aplice spiritualitatea.

Noi nu avem decât azi, mâine nu se știe ce va fi.

În prealabil postat de alexa creata

Dar abia in ultima vreme am inceput sa simt cu adevarat si nevoia de a ma impartasi. Ma uitam spre exemplu la preotii de la parohia unde am crescut ( langa casa parintilor mei) care chiar ma recunosc si ma intreaba ce mai fac, cum imi e atunci cand ma mai vad prin Braila la biserica dar nu am simtit nici o chemare sa merg la ei la Spovedanie. Sau poate era si rusinea, nu zic nu. Acelasi lucru il simt si referitor la cei de la bisericuta de langa mine.

În București sunt peste 150 de parohii, deci ai de unde să alegi, dar tu poate ai o reținere pt că crezi că ei te judecă fiind în apropiere, dar nu e chiar așa, oricum trebuie să te rogi să întâlnești duhovnici care să ajute spiritual.

[Demetrius]

În prealabil postat de alexa creata

Il ascultam de ceva timp pe staretul de la Oasa pe youtube si imi placea mult felul in care explica, vorbea, felul in care se raporta la multe lucruri...
...

Legat de ceea ce ai zis ca monahii sunt mai favorizati in a ajuta aproapelui decat preotii si eu ma gandeam la acelasi lucru sincer desi mi-era jena sa o zic in idea de a nu supara...
...

preotii de la parohia unde am crescut ( langa casa parintilor mei) care chiar ma recunosc si ma intreaba ce mai fac, cum imi e atunci cand ma mai vad prin Braila la biserica dar nu am simtit nici o chemare sa merg la ei la Spovedanie. Sau poate era si rusinea, nu zic nu...

Monahii sunt retrasi din societate, n-au raporturi sociale, si isi dedica tot timpul lui Dumnezeu si, la fel de mult, aproapelui daca sunt solicitati; n-au de ce sa se grabeasca, nu-s presati de reguli de societate, au timp de rugaciune si de meditatie.
Da, sunt mai favorizati.

N-am stiut ca staretul de la Oasa te-a convins deja, dar mizand pe cele de mai sus, contam exact pe cele pe care tu le-ai auzit de la el; sunt ca o garantie ca fata de el te poti deschide de tot.

Simt ca tu vrei sa-l... creditezi pe duhovnic cu incredintarea unor "secrete" de care ti-e greu sa te desparti, dar nu pentru ca ti-s dragi, ci pentru ca-s rusinoase, iar astfel fata de duhovnic tu vei ramane oarecum... "murdarita", pe cand fata de ceilalti din jur iti vei pastra statutul public "nepatat".
In acest caz mi se pare, te rog sa ma ierti, ca pui pret prea mare pe mandria care ti s-o fi semetzit in anii nespovediti.

Am ajuns la concluzia asta din recunoasterea ca spovada e un impediment in calea impartasirii si ca rusinea in fata preotilor copilariei e o alta piedica spre spovada.
De aceasta "mandra"(orgolioasa) alexa creata trebuie sa te debarasezi!
Tu trebuie sa-l convingi pe duhovnic prin smerenie ca esti onorabila, nu mandra si inchipuita; vrei sa te schimbi fiindca nu erai pregatita sa rezisti conditiilor care au favorizat greselile.

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

Monahii sunt retrasi din societate, n-au raporturi sociale,

Nu sunt așa retrași din păcate, cel puțin nu în toate mănăstririle, au internet în multe mănăstiri, deci zgomotul-neliniștea din lume intră și peste ei, dacă n-au net sunt căutați pe telefonul mobil.

Mănăstirile din mijlocul orașului sunt ca niște parohii de mir, doar că scapă de obligația de a caza mireni, deci poate au avantajul acesta față de mănăstirile mai retrase.

Au tot felul de obligații care-i pot scoate în afara mănăstirii cel puțin starețul și cei responsabili, au acte de dus la mitropolie gestiuni de tot felul contabile șamd, autorizații să tragă utilități, au de căutat materiale de construcție etc.

În prealabil postat de Demetrius

si isi dedica tot timpul lui Dumnezeu

În România se muncește mult fizic în mănăstiri, cel puțin așa am auzit, că au treburi agricole-gospodărești și le rămâne puțin timp pentru pravila personală sau pt un program de slujbe zilnic.

În prealabil postat de Demetrius

si, la fel de mult, aproapelui daca sunt solicitati; n-au de ce sa se grabeasca, nu-s presati de reguli de societate, au timp de rugaciune si de meditatie.
Da, sunt mai favorizati.

Vine societatea și peste ei, dacă au 50-100 de mireni / săptămână de vineri până Duminică inclusiv, e ca un aeroport mănăstirea, deci liniște nu mai e.
Iar dacă nu mai vin mireni o duc greu economic și poate se închide.
Câteodată mâncarea la mănăstire chiar și de post, poate fi mai bună decât ce au unii mireni mai săraci pe masa zilnică.

Cei din Patericul Egiptean nu aveau nevoie de aprobări scrise, hârțogăraie să se stabilească la pustie, nu aveau curent electric, acum monahismul e sub un anumit control birocratic cel puțin, doar la pustie poate sunt mai liberi.

Nu mai sunt multe slujbe la candelă cum erau pe vremuri.

Nu văd nicio diferență între duhovnici de mir experimentați și cu pedagogie aplicată pt fiecare vârstă și monahi îmbunătățiți, dovadă că unii duhovnici de mir s-au călugărit pe finalul vieții, ex părintele Sofian Boghiu.

[alexa creata]

În prealabil postat de Iorest

Nu văd nicio diferență între duhovnici de mir experimentați și cu pedagogie aplicată pt fiecare vârstă și monahi îmbunătățiți, dovadă că unii duhovnici de mir s-au călugărit pe finalul vieții, ex părintele Sofian Boghiu.

Poate ca ai dreptate. Cu siguranta exista multi preoti ( cred ca la asta te referi prin duhovnici de mir/ scuze eu vorbesc in termeni simplu, nu am studiat teologia) care pot fi duhovnici foarte buni. Dar eu o vad mai mult ca pe ceva de suflet decat ceva pedagogic.
Eu nu mi-am setat/ nu m-am gandit sa fie neaprat calugar sau neaparat preot dintr-o parohie din oras ci pur si simplu sa imi fie un duhovnic potrivit.

[Iorest]

În prealabil postat de alexa creata

Poate ca ai dreptate. Cu siguranta exista multi preoti ( cred ca la asta te referi prin duhovnici de mir/ scuze eu vorbesc in termeni simplu, nu am studiat teologia) care pot fi duhovnici foarte buni.

Da la preoți de parohie, nu preoți călugări ( ieromonahi) mă refeream, stai liniștită că aici nu te judecă nimeni, nici eu nu am făcut teologia.

În prealabil postat de alexa creata

Dar eu o vad mai mult ca pe ceva de suflet decat ceva pedagogic.
Eu nu mi-am setat/ nu m-am gandit sa fie neaprat calugar sau neaparat preot dintr-o parohie din oras ci pur si simplu sa imi fie un duhovnic potrivit.

E bine așa, eu am făcut și un thread cu periplul pe la mai multe parohii, eu o să merg la cât mai multe posibil, văd stiluri diferite de a predica, din păcate în unele locuri se cântă Tatăl Nostru de către cor în altele nu, asta îmi dă o oarecare senzație stranie, mi se pare că slujbele ar trebui să fie peste tot la fel .

Acum că e cald afară e o ocazie de spovedit prin mai multe locuri, singura chestie e cu programul că nu ai de unde să știi când spovedește un anumit preot, fiecare parohie cu zilele ei pt spovedanie, asta mă cam enervează sincer.

Mă uit care preot are predici și lecturi, dacă are răbdare, să nu fie distant, mai caut referințe de la alții, problema e că unii preoți sunt mutați mai ales la mănăstiri pe unii îi mută, alții mor, iar din spate dintre cei tineri nu văd să vină mulți preoți cu dedicație față de această vocație/slujire.

[alexa creata]

În prealabil postat de Iorest

E bine așa, eu am făcut și un thread cu periplul pe la mai multe parohii, eu o să merg la cât mai multe posibil, văd stiluri diferite de a predica, din păcate în unele locuri se cântă Tatăl Nostru de către cor în altele nu, asta îmi dă o oarecare senzație stranie, mi se pare că slujbele ar trebui să fie peste tot la fel .


Mă uit care preot are predici și lecturi, dacă are răbdare, să nu fie distant, mai caut referințe de la alții, problema e că unii preoți sunt mutați mai ales la mănăstiri pe unii îi mută, alții mor, iar din spate dintre cei tineri nu văd să vină mulți preoți cu dedicație față de această vocație/slujire.

Acum ca zici da, si eu ma obinsuisem sa aud cantat Tatal Nostru la parohia de langa casa parintilor mei dar aici, in Bucuresti langa cea de langa casa mea doar se spune, nu se canta. Bine, recunosc ca eu nu am dat mare importanta la lucrurile astea, mi se pare ca altele mai de suflet sunt mai importante.

Si da, ai dreptate ca trebuie incercat. Pana nu incerci nu ai de unde sa stii.

[Iorest]

În prealabil postat de alexa creata

Acum ca zici da, si eu ma obinsuisem sa aud cantat Tatal Nostru la parohia de langa casa parintilor mei dar aici, in Bucuresti langa cea de langa casa mea doar se spune, nu se canta. Bine, recunosc ca eu nu am dat mare importanta la lucrurile astea, mi se pare ca altele mai de suflet sunt mai importante.

În unele locuri se cântă Tatăl Nostru pentru a face pe plac corului și mirenilor, pe mine mă deranjează pentru că o consider o inovație, adică dacă Hristos a rostit nu a cântat Tatăl Nostru cine sunt aceia să facă ei ceva suplimentar ?
Cum ar fi să se cânte și Crezul ?

Iar pe ansamblu mă deranjează că e o brambureală, adică Liturghia ar trebui să înceapă în tot orașul la o anumită oră nu în unele la 9 30 în altele la 10, când unii sunt la crez alții sunt abia la Evanghelie, nu mi se pare corect.
Împrăștierea nu aduce nimic bun în Biserică.

În prealabil postat de alexa creata

Si da, ai dreptate ca trebuie incercat. Pana nu incerci nu ai de unde sa stii.

Păi nu mai ai ce pierde s-ar putea pe viitor să nici nu mai fie așa mulți duhovnici.
Pe duhovnicii anilor 90 i-a încercat prigoana regimului în anii 70-80, dar pe cei hirotoniți după 2022 nu cred că au mari încercări din care să iasă mai lămuriți în credință.

S-ar putea ca epoca de aur a râvnei pentru Biserică să fi apus în anii 2007-2010, de atunci să fie o scădere de fapt chiar dacă s-au mai construit în unele locuri.

[alexa creata]

În prealabil postat de Demetrius

Monahii sunt retrasi din societate, n-au raporturi sociale, si isi dedica tot timpul lui Dumnezeu si, la fel de mult, aproapelui daca sunt solicitati; n-au de ce sa se grabeasca, nu-s presati de reguli de societate, au timp de rugaciune si de meditatie.
Da, sunt mai favorizati.

N-am stiut ca staretul de la Oasa te-a convins deja, dar mizand pe cele de mai sus, contam exact pe cele pe care tu le-ai auzit de la el; sunt ca o garantie ca fata de el te poti deschide de tot.

Simt ca tu vrei sa-l... creditezi pe duhovnic cu incredintarea unor "secrete" de care ti-e greu sa te desparti, dar nu pentru ca ti-s dragi, ci pentru ca-s rusinoase, iar astfel fata de duhovnic tu vei ramane oarecum... "murdarita", pe cand fata de ceilalti din jur iti vei pastra statutul public "nepatat".
In acest caz mi se pare, te rog sa ma ierti, ca pui pret prea mare pe mandria care ti s-o fi semetzit in anii nespovediti.

Am ajuns la concluzia asta din recunoasterea ca spovada e un impediment in calea impartasirii si ca rusinea in fata preotilor copilariei e o alta piedica spre spovada.
De aceasta "mandra"(orgolioasa) alexa creata trebuie sa te debarasezi!
Tu trebuie sa-l convingi pe duhovnic prin smerenie ca esti onorabila, nu mandra si inchipuita; vrei sa te schimbi fiindca nu erai pregatita sa rezisti conditiilor care au favorizat greselile.

Multumesc mult pentru raspunsuri si chiar sunt de ajutor.
Nu am "secrete" mari sau lucruri de genul asta si nu o spun acum de dragul de a pastra o imagine caci oricum asta e un mediu virtual. Bineinteles ca nu-s mandra de tot ce am facut, ba dimpotriva, bineinteles ca am gresit mult dar nu am "secrete" mari ascunse, persoanele cele mai apropiate mie ma stiu si cu binele si cu raul. Imi doresc sa merg sa ma spovedesc si sa ma impartasasesc pentru ca simt ca sufletul meu are nevoie de asta si simt ca m-as apropia mai mult.

Rusinea asta asa cum am numit-o nestiind cum sa cataloghez altfel, e mai degraba pentru tot ca ansamblu. Odata pentru ca nu am mai fost de atata timp si poate ma tem de judecata asta " De ce nu ai mai fost" si apoi pentru ca na, e normal, cred, sa imi fie rusine, de un om care vreau sa imi fie duhovnic cu adevarat mai ales dupa atatia ani de lipsa in care se strang lucruri in sufletul omului putin cate putin.

Daca as vrea doar sa " termin cu asta odata" nu mi-as pune atatea intebari si griji legate si de un duhovnic potrivit mie.
Dar imi doresc ca aceasta Spovedanie sa fie reala, odata sa ofer eu respectul cuvenit si apoi da, imi doresc sa fie omul potrivit care sa ma calauzeasca in relatia cu Dumnezeu de acum nu doar sa merg pentru ca "ar trebui sa mai merg si eu" Iti spun sincer ca am fost tentata sa actionez asa in perioada postului Mare in dorinta de a ma impartasi in noaptea de Inviere dar am renuntat pentru ca simteam ca nu e bine.

Recunoasterea sincera a gandului gresit de la inceput ca spovada era un "impediment" in calea Impartasirii e legata, asa cum am zis in primul text, de grija asta a greutatii gasirii unui duhovnic potrivit si cum sa stiu daca e potrivit si da, e legata si de rusine.

Poate ca judec si poate ca e gresit ca fac asta si imi cer iertare dar uitandu-ma in jur la anumite categorii de preoti care dau impresia prin anumite atitudini ca privesc slujirea doar ca o meserie si poate ca pe alocuri nici nu cred in unele Taine, parca asta alimenteaza inca un pic grija gasirii unui duhovnic potrivit.

Cand spun de un duhovnic pe sufletul meu si de o relatie de profunzime nu ma refer si nu am asteptari sa ating eu o profunzime din prima. Astea vin cu timpul, cu smerenie si efort. Dar da, am asteptari sa simt o legatura sufleteasca, sa simt ca imi e duhovnic si nu " cineva la care merg la spovedit doar pt ca asa e randuiala"

Legat de Oasa, poate ca cine stie, asa va fi! Nu stiu inca daca in acea tabara ma voi si spovedi/impartasi, daca au timp pentru noi toti fiind destul de multi ( nu am inca aceste detalii) insa oricum am o intuitie si un sentiment pozitiv legat de ce se va intampla/cum ma voi simti acolo. Chiar daca pe durata taberei nu se va putea intampla asta (spovedi/impartasi) daca o sa simt cu adevarat ca vreau sa fac asta si acolo o sa gasesc o modalitate sa revin.

[Iorest]

În prealabil postat de alexa creata

Poate ca judec si poate ca e gresit ca fac asta si imi cer iertare dar uitandu-ma in jur la anumite categorii de preoti care dau impresia prin anumite atitudini ca privesc slujirea doar ca o meserie si poate ca pe alocuri nici nu cred in unele Taine, parca asta alimenteaza inca un pic grija gasirii unui duhovnic potrivit.

N-ai decât să încerci și să vezi, mergi la mai mulți preoți să te spovedești și vezi, cred că la una din trei parohii minim găsești un preot care să aibă răbdare, să nu se grăbească și să nu fie nici distant, flegmatic, să fie spovedanii pe repede înainte.

Important e să te spovedești și-n afara posturilor Nașterii Domnului și Paștilor, când e coadă mai mare și dă impresia că e așa tot timpul, dar nu e tot timpul aglomerat peste tot.

În prealabil postat de alexa creata

Legat de Oasa, poate ca cine stie, asa va fi! Nu stiu inca daca in acea tabara ma voi si spovedi/impartasi, daca au timp pentru noi toti fiind destul de multi ( nu am inca aceste detalii) insa oricum am o intuitie si un sentiment pozitiv legat de ce se va intampla/cum ma voi simti acolo. Chiar daca pe durata taberei nu se va putea intampla asta (spovedi/impartasi) daca o sa simt cu adevarat ca vreau sa fac asta si acolo o sa gasesc o modalitate sa revin.

Ba da au timp te înscrii din prima zi dacă e cu liste de așteptare, eu îți recomand să mergi la părintele Iustin, cred că acolo e cel mai bine.