Deznădejdea lipsei locului de munca,a vechimii,a pensiei, saraciei

[sergiu8]

În prealabil postat de Iorest

Atitudinile șefilor sau colegilor chiar pot fi foarte urâte, flegmatice, în scârbă, vorbit de sus ca și cum ai fi un om de nimic, deci nu că i se pare, chiar s-a viciat foarte mult relaționarea socială la români, de aceea nu mai vor mulți să meargă la muncă sau pleacă în străinătate și evită orice fel de contact cu românii, sau cu nații din est și din Orient care au același mod de relaționare defectuos.

Vechime în muncă se mai poate cumpăra, dar trebuie să ai un servici că din ce o să o cumperi, în afară de funcționari publici și de patroni și manageri puțini o duc bine în România.

Cum a rezistat totuși 8 ani, înseamnă că avea ceva putere și resurse interioare dar se subestima, poate era bine să schimbe orașul sau țara, decât să riște excluziunea socială la bătrânețe.

Ceea ce e dureros și oarecum nedrept , era premianta clasei,fata de nota 10.
Colegii erau răutăcioși, ca e tocilara și alte asemenea.
Facultatea a terminat-o șefa de promoție.A făcut și Master.Studii economice,dar nu cred ca o se potrivesc.
Probabil a făcut facultatea împinsă de părinți, pe ideea ca trebuie.

Deși la contabilitate era de 10, primul ei job a fost un șoc. Trebuia sa bage nu știu câte facturi pe zi plus rapoarte cerute de șefi,dar nu era nici un coleg sa ii arate cum se face (ca la școală).
Toți erau stresați de volumul de munca și termene limita, țipau unii la alții și la ea.
Cică o singura zi era un adevărat iad.
După câteva luni a plecat.

De atunci tot așa o tine. Ia interviul cu brio,lucrează câteva luni, apoi 6 luni-1 an e fără serviciu pana găsește din nou și tot așa.

A încercat să schimbe domeniul. S-a dus în vânzări. Acolo este cu target,care era individual. Colegii ii furau clienți, vânzări sa își facă target,mai ales ca au văzut ca ea nu prea reacționa. Pana la urma le-a spus de la obraz,a întrat în conflict, le-a spus și la șefi.
Șefi au arătat indiferentă, lor le pasa sa se facă targetul pe echipa. Când si-a dat demisia au rugat-o sa mai rămână, dar a zis ca ajunsese la extenuare.

Cam asta ce știu din ce îmi mărturisește.
Singurul sfat pe care i l-am dat ar fi sa își caute la stat, sa evite privatul.
Dar la stat e cu pile,cunoștințe, relații,bani mulți....