Blesteme, vraji?

[Krautrock]

În prealabil postat de Moroco

De aia se merge la Hristos-Cuvantul si la duhovnicii Sai caci El fiind Dumnezeu e atotputernic si are rezolvarea pentru toate problemele si puterea de a le invinge asa ca n-are rost omul sa se ingrijoreze viclean si desfranat vrand sa se laude cu rezolvarea problemelor sale prin puterea lui proprie.

Adica exista un leac pentru toate. In cazul acesta de ce nu merge credinciosul la duhovnic daca are o pana de cauciuc? Poate ca ii e teama ca va fi alungat. Pentru unii insa o asemenea problema poate fi vitala. Daca locuiesc intr-un satuc uitat de lume in care in afara de cateva case nu exista decat o biserica si niciun atelier mecanic, ce fac? In acest caz mersul la duhovnic se justifica. Pentru ca daca n-am in cel mai scurt timp roata pusa la punct intarzii la serviciu si nu-l pot opera pe pacientul care tocmai a avut un accident si ma asteapta. Daca acesta moare, cine e de vina, eu sau duhovnicul ca n-a vrut sa imi puna la punct anvelopa?

Desigur, am dat un exemplu absurd care insa dovedeste cat de absurda e ideea ca exista un leac bun la toate.

Si mai e ceva. Exemplul meu dovedeste ca unele lucruri care sunt in aparenta neimportante pot sa dobandeasca in anumite situatii o importanta capitala. Ele pot deveni probleme de viata si moarte. Asadar, Biserica ar trebui sa le rezolve sau nu?

Bineinteles ca nu. Pentru ca bineinteles Biserica nu detine un leac universal. Iar cei care afirma contrariul dau dovada de un lucru despre care am mai vorbit: disonanta cognitiva. Ea consta in faptul ca omul se ghideaza dupa seturi de principii contradictorii. De exemplu viseaza la viata de apoi si in acelasi timp ii e teama de moarte, sau in viata concreta tinde sa elimine orice idee care n-are logica, iar cand vorbeste despre Dumnezeu spune ca logica n-are nicio valoare. Unii ar numi acest lucru ipocrizie, dar am impresia ca lucrurile se petrec la nivel inconstient, omul trecand de la un set de principii la altul fara sa-si dea seama.

Nimic nu e mai clar decat in faptul ca mersul la duhovnic reprezinta leacul universal doar in anumite situatii. Pai daca ceva e o solutie la toate problemele, atunci ea e o solutie la oricare problema, indiferent care ar fi ea.

In realitate problemele noastre au solutii specifice, drept dovada ca bolile pe care le avem nu se trateaza toate cu ulei (de la maslu, desigur.) Apropo, cunosc pe cineva care a refuzat sa-si trateze tatal cu ceea ce i-au indicat medicii si l-a tratat cu rugaciuni si remedii naturiste. Tratamentul a reusit, insa pacientul a murit. Normal ca nu ma astept la mustrari de constiinta in acest caz! Credinta in leacul universal e mai puternica decat constiinta morala.

În prealabil postat de Moroco

Bazati-va pe Har si nu pe mintea si puterea voastra. Acolo in Harul Domnului gasim rezolvarea cea buna la toate problemele deci nu va ingrijorati ca precis de aia o faceti ca sa va laudati. Iar lauda de sine pute! Pute a satanism ipocrit si trufas!

Adica nu mai va folositi mintea... ca sa nu va laudati dupa aceea cat sunteti de grozavi. Exista unii care totusi isi sparg creierele pentru a rezolva anumite probleme pe care se simt datori sa le rezolve pentru ca exista atatia altii carora le e lene sa gandeasca. Iar acestia care isi consuma neuronii poate ca au uneori cate un moment in care isi spun in sinea lor:

- Cat sunt de prost ca ma muncesc pentru nevolnicul acesta care dormiteaza toata ziua, in loc sa stau si eu linistit si sa ma simt grozav ca exista alti natarai care lucreaza pentru mine!

Oameni orbi ce sunteti, exista unii care in timp ce noi dormim au grija sa ne functioneze caloriferele, unii care stau treji ca daca ne ia foc casa sa o stinga, unii care lucreaza din greu ca noi sa avem ce manca, unii care ne pazesc de hoti, unii care ne-au invatat sa scriem si sa citim chiar daca noi nu voiam si le-am zis vorbe urate. Mai sunt si altii despre care habar n-avem ce rol au in viata noastra pentru ca nici macar nu ne intereseaza ca ei exista. Daca toti acestia s-ar duce la culcare, ar fi vai de noi! Da, ei sunt grozavi! Voi, cei care nu-i vedeti, nu!