Vreau sa ma apuc sigur și foarte serios de sport

[ALARIC]

În prealabil postat de RappY

De acord cu ce spui tu ca sunt unele sporturi mai rele ca altele. Ce mi se pare mie pana acum totusi e ca valoarea lor duhovniceasca porneste de la neutru (0) in cel mai bun caz la negativ in cel mai rau caz. Ce incercam era sa le gasesc o valoare pozitiva duhovniceasca, nu doar pragmatica sau lumeasca. Mi-a mai venit o idee: performanta si atletismul de nivel inalt inspira frumusete, laudand creatia Lui Dumnezeu prin a-i arata maretia. Astfel si cei ce fac sport fara a fi de performanta oarecum iau parte la aceasta frumusete intr-o proportie mai mica dar existenta. Adica slavirea Lui Dumnezeu prin frumusetea si tendinta catre perfectionare a creatiei. Bineinteles facuta cu cap, suflet, si inima, nu uitand telul final.

Nu stiu, poate ca sporturile de echipa sunt ceva mai aproape de ce propui tu, cand fiecare trebuie sa invete sa conlucreze pentru binele general (al echipei sau ceea ce reprezinta ea etc). Cumva individualismul e lasat mai in spate pentru binele general, esti doar o rotita in ansamblu. Cuvantul EU tinde sa devina NOI. Mie personal mi-a placut si ca jucator si ca om in general de Gica Popescu, nu avea "aere" de vedeta dar muncea foarte mult, vorbea putin si la obiect, era foarte calm si dadea incredere echipei.

[RappY]

În prealabil postat de ALARIC

Nu stiu, poate ca sporturile de echipa sunt ceva mai aproape de ce propui tu, cand fiecare trebuie sa invete sa conlucreze pentru binele general (al echipei sau ceea ce reprezinta ea etc). Cumva individualismul e lasat mai in spate pentru binele general, esti doar o rotita in ansamblu. Cuvantul EU tinde sa devina NOI. Mie personal mi-a placut si ca jucator si ca om in general de Gica Popescu, nu avea "aere" de vedeta dar muncea foarte mult, vorbea putin si la obiect, era foarte calm si dadea incredere echipei.

Exemplul tau e si mai bun mi se pare. Sunt de acord ca sportul individual e greu sa nu decada in ceva individualist si mai apoi cripto-pagan. In schimb sportul de echipa e calitativ diferit si pare superior dpdv duhovnicesc. Mersi de raspuns!

[Iorest]

În prealabil postat de ALARIC

Nu stiu, poate ca sporturile de echipa sunt ceva mai aproape de ce propui tu, cand fiecare trebuie sa invete sa conlucreze pentru binele general (al echipei sau ceea ce reprezinta ea etc). Cumva individualismul e lasat mai in spate pentru binele general, esti doar o rotita in ansamblu. Cuvantul EU tinde sa devina NOI. Mie personal mi-a placut si ca jucator si ca om in general de Gica Popescu, nu avea "aere" de vedeta dar muncea foarte mult, vorbea putin si la obiect, era foarte calm si dadea incredere echipei.

Şi jucătorii dintr-o echipă se antrenează individual şi cei care muncesc mult ies în evidenţă ca omul meciului, MVP şi aşa te poţi trufi şi cei care fac sporturi individuale au parteneri de antrenament sparring partner şi în tenis şi în sporturi de contact și se antrenează pe grupe de vârstă și pe nivelul acumulat.

La înot e ştafetă, deşi „aleargă” pe culoarul lor.