Postul negru

[Moroco]

Trebuie sa postim si sa rabdam rautatile, eresurile sculate, pacatele, greselile si tot ce este dulce, orice rod al stiintei si al vietii, orice placere care vine peste noi fara sa o cautam, fara sa o vrem. Nu suntem obnijnuiti sa rabdam placerile pentru ca le cautam, le poftim, le ravnim, dorim sa le primim, sa le traim, sa le stim, sa le repetam, sa le iubim, sa ne permitem sa le ”desavarsim”. Ne amagim si ne tzepuim cu dulciurile placerilor lumii socotind ca ne mantuie combinandu-le cu durerile si agresivitatea ca sa fie mai puternice si mai satisfacatoare si astfel ajungem sa ne drogam zilnic cu drogul risipirii, al pierzarii, al desfranarii si preadesfranarii, al neascultarii revolute, al mandriei tradatorilor, al putintei si iubirii de sine ca stapani, al razbunarii pripite si smintite, al manelistilor si al rapterilor nerusinati, al gresitorilor grozavi greshutzi dandu-ne mari si mintind pentru slava desarta, pentru placul si aprecierile oamenilor ca niste VIP-eresuri, vedete grozave, dive supersexy, gigalai-beroi ai sarcasmului in stand-up commedy, ca niste sori ai lumii care se lauda in desert ca prin ei se lumineaza lumea cu lume si nicidecum cu smerenia si umilinta cea din Harul Duhului Sfant.

Credeti?Nu credeti...
Credeti?