Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Psalmul cuptorului.

Am pofta aluatului de a ma gonfla la caldurica ca o pita,
Am pofta vulpii argintii de vizuina, de vizuina focilor
Am pofta berzei de cuib mare facut pe stalp,
Am pofta puilor de caprioara de ascunzis in boschezti,
Am pofta albinelor de-a ma ascunde in fagure,
Am pfota viespilor de atac la persoana, pentru ca cea mai buna aparare e atacul,
Am pofta ursoaicelor gravide de a hiberna in grota,
Am pofta lui Iona de a ma odihni crucificat in chit,
Am pofta lui Iovidius Shurdilovici Barivoi de a-mi intinde oasele in tomberonul pus sus pe maldarul de gunoi,
Am pofta cancerului din buba de a inmulti celule gresite in tot trupul,
Am pofta demonilor de a sta la profit direct in carnatz, direct in matz, direct in scrofitza pusculitza lucioasa cu smaltz
Am fuga de frica si fug sa ma ascund in buda la budisti, la budistiintifici, la shtintoisti, la shoguni in chica, in taish
Am frica si fug sa ma scund sub pat, sub covor, sub pres, sau undeva sus, in pod, in capitza, sau mai jos in beci, in buncar, sub fusta la mama, la bunica, la strabunica in dulap, in lada de zestre
Am pofta sa fug in bar la turnat in mine, un rand si inca un rand, nemaistiind pana cand,
Am pofta de mancare, poftesc sa manc, poftesc sa manc mult, matze de porc umplute cu porc tocat,
Am pofta sa manc miel, sa manc mici din carne de porc, de oaie si de vitel, amestecate,
Am pofta sa manc salam de sibiu cu branzeturi si masline, chiftelute, icre, salata de boeuf, de ton, pateuri si paste speciale, vreau shunca si pastrama, vreau pulpe de pui a la roty, fripturi, snitzele si curcan, vreau fazan, stiuca si pastravi, vreau fructe de mare, raci, homari si creveti, vreau papanasi in pesmeti
Am pofta nebuna de placinte, de gogosi, de langoshi, de curtoshicolaci, de saratele, de snacksuri, pogaci, biscuiti, grisine
Am pofta de dulcuri, de savarine, de profiterol, de koktailuri exotice, de negrese cu creme de cacao si de orice inghetzata cu fructe si cu frisca, cu iaurt, cu kefir, cu ceva zeama sau spuma de capsuni, de fragutze, de coacaze, de afine putzin alcoolizata ca o afinata, ca o visinata foarte parfumata, ca o melodie geniala compusa de Motzart
Am o frica nebuna si vreau sa-mi gasesc un loc unde sa ma ascund, o scorbura, o daramatura, o casa parasita, o crapatura,
Vreau un iglu bine captusit cu blani de urs polar, de caini hasky
Vreau un sicriu, vreau o cripta, vreau un sarcofag si o piramida,
Vreau ca un cameleon de pamant sa ma ascund in pamant, intrun bordei sapat in pamant ca sa nu ma disting de pamant, de orice pamant, lutos, afanat, negru vintigi
Acolo vreau sa-mi sape cartitzele canale de comunicatie sa comunicam intre noi tot felul de barfe
Vreau o sticla in care ca un sul sa ma tolanesc, sa-mi pun dopul si sa ma arunce cineva sa plutesc pe mare la-ntamplare, sa-mi lege de gatul ei un bolovan ca sa ajung pe un fund de mare sau de ocean
Vreau sa ma bag, vreau sa ma introduc in ruta unui calator plimbaretz care in fiecare zi si in fiecare ceas isi gaseste un adpost pe cale, in calea care nu duce nicaieri, invartindu-se de colocolo in cercuri sub soare, unde-i mai cald
Doresc sa-mi dorm pozitia verticala ca o arma intrun rastel, ca un revolver ascuns in Biblia cu pagini decupate,
Doresc sa fiu un glontz in incarcator, speriat ca vine razboiul si va fi tras afara,
Doresc sa fiu un nebun internat intrun spital de nebuni, un impatimit internat la dezalcolizare,
Doresc sa fiu un ser intro injectie de bagat in muschi, un drog de bagat in vena,
Doresc sa fiu un lemn uscat de bagat intro soba, un fum de tras in piept, un praf de tras pe nas,
Doresc sa fiu o bomb-oana cu ceas bagata intr-un pachet idolesc gen Matrioshka pagana ca un dar otravit,
Sper si visez sa fiu un sunet gros, grav sau unul foarte ascutit ca o urechelnitza ce intra in ureche sa-si depuna ouale,
Sper si visez sa-mi fac adapost pentru iarna, pentru zile grele, pentru zile ploioase, un adapost antifurtuna, antiinundatii, antirazboi, antiatomic, un buncar dotat cu toate cele necesare, nu ca sa scap cu viatza ci ca sa ma mut acolo definitiv, sa fiu sigur
Vreau sa ma bag in sistem, vreau sa fiu un program bine programat care intra, un program mic, un virus ce se ia de pe net, care e programat sa ia si sa dea papa ca sa-ti iei si sa dai papa, atat si sa nu-l poata nimeni opri.
Visez la un Rai, la o gradina cu piscina, cu instalatie de nocturna, jacuzii si cu valuri, si in ea, unde e mai frumos, sa am o fileglorie, sa am un foisor, o ciuperca de lemn, un baldachin si langa sa am frigiderul plin si o instalatzie pentru barbecue, sa stau la foc si sa-mi fac gratare si frigarui, sa faca careva mancare pe jar, sa-mi bag privirea in flacari si sa ma odihnesc in caldura maxima, linistit
Visez sa ma infiltrez intrun vis si in acel vis sa fiu un vis care viseaza vise, care in vis viseaza ca viseaza visuri culte si povesti pitoresti cu zane multe care ma baga in vraja lor, in descantecul lor,
Visez sa fiu bogat, sa am de toate si sa nu dau la nimeni nimic, sa fie toate ale mele si numai ale mele, si sa am multi ca sa-i invart cu lopata, sa am camioane cu sclavi si cu bani, bancile sa fie ale mele, sa-mi ceara oamenii si sa nu dau la nimeni pentru ca sa fiu insusi sufletul banilor care nu vor nicicum sa ajunga pe mana cuiva ca nu cumva sa se risipeasca
Vreau sa fiu viermele din mar si marul sa nu se mai termine,
Vreau sa fiu putregaiul din nuca si nuca sa nu se mai termine,
Vreau sa fiu plusul din sir si sirul sa nu se mai sfarseasca, ci sa creasca,
Vreau sa fiu sucul din pai, din duda papadiilor si sa curg invers ca Iordanul, spre interior, sa innot spre izvor ca somonii, sa vreau sus, in cuibul vulturilor unde nu poate ajunge niciun picior de om, niciun picior de alta pasare,
Vreau sa fiu amigdala si omusorul din cerul gurii unor oameni mutzi,
Vreau sa fiu rugaciunea din urechea unui surd, lingusirea din cuvintele unui tradator supus mai marilor si mai tradatori.

Da, mi-e frica de mor si de frica vreau sa fug sa ma ascund, chiar daca bravez pentru ca nu pot sa sufar, deci v-am lasat, plec, hai pa!.. dispar ca se-mpute treaba!

Luxifer se baga in Luzifer cu toata ceata lui decazuta, se baga in minciuna, minciuna in pacat, pacatul in sharpe, sharpele in om, omul in femeie, femeia in pom, pomul in pamant, pamantul inapoi in om, omul plin cu pamant in burta si in toate madularele lui se baga in intunericul grotesc al pamantului, intunericul pamantesc si grotesc se baga inapoi in pamantul din pamant adica in groapa....... si groapa... unde se mai baga si groapa? Am impresia ca se baga in adancimea ei egala cu latzimea si inaltzimea infinitezimala... si neoprindu-se din bagat mi se baga mie in schipsis, in apocalipsis, si avand cushtiritza, custiritza aia care nu mai moare, se tot baga in ceva tremurand ca vai de ea si de viatza mea, viatza mea stiintzifica, stiintzifica si fantastica, pentru ca am ajuns dupa lungi siruri nesfarsite de duhaniala cu bogoi asa intelept ca bogatastii, ca bogatzistii, ca m-am bagat in seama ca prostovolul in interiorul de afara incurcat unde mi-am facut comoditati foarte complicate, niste sisteme ciudate cu inteligentza artificiala maxilo faciala ca sa ma ajute, fraierindu-ma singur si tzepuindu-ma ca cica prind pestii mai usor, un ratacit ratacitor cu mare talent la uUumor de repetent pentru gLumele unui abstinent absent... ca sa ma bag pana la urma in gluma proasta, in fanfaronada anosta a unor farisei satei ipocritzi ce se cred faraoni, si iata asa m-am bagat in felul lor de vorbire si de comunicare, de prezentare, ca o limba alunecoasa m-am bagat in limba lor palastiinoasa de lemn cariat, ca o plomba de plumb cu varf de vidie indesat in maselele scrasnitoare... ca o imputzeala in cea mai mare putoare.

Practic, ce se-ntampla, m-am bagat in belea si nu stiu cine ma mai scoate...

Poate ca poate.

Poate!

[Moroco]

Un psalm scurt,

M-am bagat in pacat.

Am mintit si m-am bagat in minciuna si am pacalit tzepuind si trufind pe verticala si orizontala iubirea, caci nu le-am iubit pe niciunele, doar m-am amagit pentru stiintza si trufie, ca sa fiu k lumea, sa fac k lumea, sa fac frumos lingusind si trufind ca intr-un spectacol filmat in care sunt actorul cel mai aplaudat.

M-am bagat in pita si apoi ca pui de pita am cersit grasime sa ma martui ca miez.
M-am bagat in idol si de acolo am crezut in ”sfintenia” idolului... sufletului, asa ca o casa de melc codobellc, ca o scoica invartita, pe care am pus-o la ureche sa-mi uruie si sa-mi iau de acolo comanda, dubla comanda bagata pana in altar dupa perdelutza... apoi motivat fiind de barfa si rautatea pusa la inima rea de manipulatorii si scamatorii tzintelor am bagat in capul altora.

M-am bagat in faptuitorul de rele si in zicatorul ce spune tot cuvantul rau pentru Tine, defapt pentru bucuria ”mantuirii” prin trufie.

M-am bagat in seama si m-am inhaitat cu bagabonzii. Urat final.
M-am bagat in bagare ca Neo in Smith, ca un SRL in profit!

Acuma strig, Doamne in ce m-am bagat de m-am incurcat si stricat?.. incat povestea nu mai are deznodamant pana-n pamant?

In acel blestemat tren blindat care are mereu pe sfinvers ceva de aparat?
Acolo m-am bagat ca un ratat demonizat?
In blestemul blestemat?
Nedreptate!

[Moroco]

Psalm extrem de scurt.

"Miluieshte-ma Doamne pe mine pacatosul, Miluesh..."

Da` sa nu cumva sa si demonstrez ca-s pacatos!
Sa nu mai fac sa fiu ca sa fie adevarat ce tot repet si zic!
Se stie!

[Moroco]

Psalm despre neimplinire.

Ma doare. Ma doare tare.

Mi-e mila.

Daca nu-ti implinesti zilnic iubirea inseamna ca te-ai ratat zi de zi si de acolo o sa-ti vina intristarea.
Nu merge sa te minti si sa-ti satisfaci sufletul cu placeri ca un porc pus pe ingrasat.
"Cine nu se ingrashe cu Mine risipeste, cine nu aduna si strange suflete cu Mine e impotriva Mea."
Daca nu iubesti pentru ce sa manci, pentru ce sa tot simti placeri sau fericiri? Pentru ce sa te odihnesti si sa dormi?
Cauta sa iubesti in fiecare clipa, "cauta mai inainte de orice imparatia Cerurilor si dreptatea ei si toate iti vor fi adaugate!"
Daca ai tot binele primit zi de zi si iubirea nu iti este implinita inseamna ca cineva te rupe de Vie, poate vreun porc inaintea caruia ai aruncat cu margaritare ca sa-l lingusesti si s-a intors sa te rupa, vrea sa-l tot hranesti sau sa-ti dea clisa crescuta sacrificandu-se pentru bunastarea ta, sau poate ca te rupi singur de Vie prin satisfacerea comoditatilor, comoditatilor si libertatilor.
E mai usor sa te minti si sa te prefaci ca iubesti, sa te prefaci ca implinesti iubirea, e mai usor sa te bagi intr-un cyborg cu reflex repetitiv monoton ce-si deruleaza programele ducandu-si "viatza" repetand muncile de rutina si obijnuintele de relaxare insa uitand complet ca scopul pentru care a fost creat este acela de a-si implini iubirea zi de zi, iubirea aia care crede si care stie ca pacatul strica si nu aduce nicio fericire prin placeri si bunatati celor pe care vrea sa-i faca fericiti, iubirea aia care nu trufeste laudandu-se cu grozavie ci se curateste si se sfinteste pentru iubire si pentru mentinerea implinirilor iubirii zi de zi si ceas de ceas, clipa de clipa.

Cand nu iubesti nu implinesti si te ratezi fiindca neiubind nu ai cum sa asculti, nu ai cum sa crezi ci ai cum sa te ratezi din belsug, din belsugul rodit in tzarnia care-ti asigura nebunia de a-ti hrani sufletul cu nebunie desarta din belshug caci la ce-ti foloseste tot belsugul daca prin el te ratezi nemai iubind decat placerile porcesti?

E clar ca azi nimeni nu mai cauta sa implineasca iubirea ci azi se cresc doar porci avand impresia ca cresterea grasimii e o dovada a implinirii iubirii. Numarul mare de porci asigura iluzia ca se iubeste si se hraneste iubirea.

Daca nu iubesti cu adevarat ce sens are sa manci, ce sens are sa simti placeri, ce sens are sa te bucuri de ceva?

Iubirea e cheia sa iesi din tristete, e cheia Raiului daruita de Dumnezeu caci oricat de multe averi ai si oricat de vesel si de fericit esti, cand nu iubesti simti si stii ca totul a fost in zadar si ca te bucuri degeaba neiubind, ca un ratat.

Nu e vorba de a iubi fete sau copii sau cine stie ce ci e vorba de a iubi pe cine se cuvine a fi iubit, pe cel ce merita.
E vorba de a iubi cu adevarat, cat mai adevarat, cel mai adevarat, a fi sigur-sigur ca iubesti.
Iar daca chiar iubesti atunci esti drept si smerit si n-ai cum sta degeaba.

Ascultarea-credinta-fapta-implinirea e Iiubire!
Roaga-te s-o primesti, roaga-te s-o implinesti!

Nu vei fi trist!

[Moroco]

Psalmul cugetelor ipocrite si desarte, pline de barfa, puse la inima,

E vorba de slava, e vorba de laudarosenie.
Daca Domnul vorbeste despre slava atunci fiecare a inteles sa si-o caute pe a sa proprie si personala, pismuind si urand orice alta slava dupa formula ”decat sa te lauzi tu mai bine ma laud eu, decat sa planga mamona mai bine sa planga mata”.

Asa apare o lauda indiana, tziganeasca, de ipocriti, adica ”pe afara-i vopsit gardul si-nlauntru leneopardul” si se fardeaza omul, se sulimenizeaza ca sa-ti ia ochii, sa-ti ia mintea, se da cu smoleala, cu autoumilinta si ironie, sarcasm, deznadejde, neputinta, boschetareala, murdareala, pacatosenie, vorbe grele, vopsele negre si kknii, insa pe interior e alab si roz ca un purcelash de lapte, e plin de smintisoreala si de trufia necredintei, adica a putorii, trandaviei, lenei, vicleniei, desfranarii asa ca fariseii foarte vrednici,eia cu functii mari, buni sa dea lectii la altii, ca niste eroi ai infailibilitatii si indreptatirii cu actiuni atractive teribil de laudaroase.

E vorba deci de un cuget plin de barfa ca o scrofitza-pusculitza, ca o puscarie a lasitatii. Se lauda acolo cu toata intelepciunea pe care parca o are si o foloseste bine ca un spirit superior, ca un iluminat, insa e numai ca sa se laude si sa se dea jmecher. Atat de intelept si de mare se crede si se da ca a innebunit. Daca a auzit de nebunie, ca e la moda, atunci si pe asta o foloseste la fel, pe afara se da foarte bolund, prost, idiot, ticalos, se da mare demon, se arata vrednic de râs si de plâns insa pe dinauntru, acolo-i cugetul ipocrit pus la propria inima, acolo se da sfant, acolo-si imbraca cugetul mincinos si viclean in sfant salvator, in erou al salvarii omenirii, in erou al competentei dreptatii si judecatii, in luptator-invingator, acolo isi imbraca necredinta neascultarii in mare vrednicie ce nu sufera jigniri, batjocuri si lipsa de respect. E personajul doar de laudat, doar de adulat!

Practic cand se apropie de el necuratul, satana, care-l ”elibereaza” ca la sumer-ienii-amo-rezi spre slava de sine si laudarosenie, el se sincronizeaza si lucreaza in mod repetor, brusc devine purcezator de minciuna dulce in sân, in coaste si vrea sa mearga in satanism, in trufie, in grozavia tradarii ca mare victorie, vrea sa se lepede si sa tradeze si sa ajunga acolo in inselare si tzepuire de unde este papushat cu linguseala, frica si ”multi-eliberâu” si bucurandu-se entuziasmat si frenetic ca un smooti invartit incepe si se iubeste pe sine slavindu-se in cugetul acela interior pus la inima care pune stapanire pe el si-l trece la cameleonism personal jucand un teatru de mare arta, emotionandu-se dupa cortina, asteptand aplauzele, se da sfant, se da intelept, se da mare, se da tare, se da vrednic, se da nedreptatit, se da victima vrednica, se da neascultat, se da bun....... si pe interiorul acelui cuget e defapt antichristul, adica satana barfitoare, ca o zeama neagra elucubranta, sfanta, ca o scursura a sinagogii si magogii superstitioase, care turnandu-se cu chip important si fatza frumoasa se aliaza din lasitate fricoasa cu fariseii si insinguratii si impreuna cu ei, formand ei o unitate a unei rautati ”bune” pusa la inima, nu poate suferi, nu poate suferi alte slave, nu poate suferi slava Domnului, suflarea Lui datatoare de viatza si mangaiere, nu poate suferi mila, dreptatea, adevarul, nu poate suferi si vrand sa se laude peste poate, se sacrifica in desert ca nebunul incapatzanat pana in panzele albe, in lupta contra Lui Dumnezeu, dand sa se razbune cu mare nemultumire si trufie necrutzatoare ca sa apere, ca sa se slaveasca, ca sa se laude ca ipocritii tzepuiti care cred ca asta-i scopul vietii lor, sa aiba demnitatea slavei iubirii lor de sine insusi, sursa tuturor pacatelor si rautatilor, proaste si nebune.

Deci ce sa mai vorbim. E ratare, e risipire si pierzare.

Dar Credinta Domnului implineste iubirea data omului ca un Mantuitor ducand pe om in fericire pe cand slava si laudarosenia omului indracit si demonizat foarte ipocrit care trufeste spre lauda intelepciudei sale pismase il rateaza pe om si-i duce toata viata la pierzare si risipire ratandu-l si bagandu-l in tristete vesnica pentru ca la finalul oricarei lucrari de sine si de lume isi da seama ca s-a ratat si facand suma constata ca defapt s-a ratat toata viata cautand avere, stiinta si intelepciuni desarte, slugarnicind la mamona ca un sef-bellfer pentru ca sa se laude fara numar facand pentru laudaroseniile astea imputzite foarte multe pacate si compromisuri, defapt innebunindu-i pe toti cu propriile laudarosenii-slave ipocrite, smintite, ratacite si ratacitoare, cu valoare de vrednicie si meritocratie foarte mare ca o putoare foarte muncitoare.

Cine nu lucreaza nici sa nu manance pentru ca se rateaza.

Care-s mijloacele prin care ipocritzii se cred si se dau sfinti ne mai crezand de la mijloc pentru slava lor? Nu se stie dar se cerceteaza! Trebuie lepadate!

Pana unde credeti ca duce iubirea de slava proprie ipocrita, ascunsa si travestita in cugete puse la inima ca intr-o joaca periculoasa cu mijloacele? Pana la antichrism si satanizare, la mandrie si rautate idolitartara. Idolizandu-se pe sine in sufletul lor toate mormintele varuite se aliaza aparandu-si interesul comun, piramida faraonica, tzeapa pusa in piatza revolutiei care a strapuns inima socotita de ei un cartof copt si se razbuna pe nevinovati taindu-le toate drepturile elementare si calcandu-le in picioare Credinta, suflandu-le cu ingrozire shantajista in lumanari.

Mea culpa!....

......coolpisisima!...mona.

[Moroco]

Psalmul discernamantului... sfinteniei,

E vorba de ce ai sfintit si odata sfintit prin functia de repetor, aparand sfintenia faci la fel cu ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit a-luatul fariseilor, violul, rapirea, trufia atunci aparand sfintenia respectivelor lucrari prin functia de repetor vei face aceleasi fapte, traind bucuira acelor rezultate si roade.

Daca ai sfintit furtul de timp, cioplind chipuri dupa ce le-ai turnat sau intzepi calcaiele dupa ce ai ispitit sa fi strivit, tu fiind defapt un arici, vrand ca sa-ti iei suc, viata, seva si implicit timp pe care-l torni in idolul tau sfintit pe care-l iubesti mai mult ca pe tine insuti atunci e clar ca aparand sfintenia asta, si infuriindu-te pentru ea, vei face aidoma.

Daca ai sfintit pofta de fecioare sexy, de femeie frumoasa, violarea, placerea, inselarea iubirii cu ele, flirtul, distractia, labareala, dezbracarea pe muzica, curiozitatile pornigrafice, filmele horror atunci aparand cu ardoare astfel de frumuseti, socotindu-le sfintenie, vei face exact ca ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit si ai la inima sfant modelul ”calugaresc” LGBTist si te imbraci calugareste, barbateste, tu fiind femeie si porti barba ”calugareasca” si faci ce fac homosexualii si barbatii perversi ipocriti travestiti in sfinti barbati atunci o sa vrei sa faci asemenea lor pentru aceasta socoteala, pentru aceasta ”sfintenie” in care crezi si o sa devi asemenea lor, un actor cameleonic, o sa faci ce fac ei, persuasiuni si santaje emotionale, o sa duci o viata ca a lor.

Daca ai sfintit minciuna, daca ai sfintit pacatul, patimile, daca ti-ai sfintit rautatea, mandria, tupeul, daca te-ai sfintit pe tine insuti mai presus de cele sfinte atunci e clar ca vei fi un infailibil aparand cu mare indreptatire trufash exclusivista sfintenia respectiva, care te pune sa faci pe mai departe in mod grozav si placut aceleasi uraciuni crezute de tine ca fiind sfintenii si lucrari de sfintenie. Vei rupe credinciosii de Dumnezeu, le vei abate atentia mult timp spre altceva, ii vei ispiti, viclenii, pârâ, îi vei haitui si prigoni ca sa nu se poata dedica slujiriii credintei lor.

Daca ai sfintit lumea si reuniunile sociale, sefii ei, medicii, profesorii, inginerii, daca ai sfintit politicienii de dreapta sau pe aia de stanga pentru ca ti se pare ca-ti da si nu-ti ia, atunci o sa aperi acea sfintenie sfintita de tine, o sa te lupti cu mare inclestare si ultrashie lasandu-te in voia curentului, a valului pe care te-ai catzarat si o sa slujesti acelei cauze ”sfinte” facand faptele masinariilor si mashinatiilor pe care le-ai sfintit, vei minti, vei corupe, vei face prozeliti pentru interesele pe care ti le-ai imprumutat, insusit si apoi ti le-ai asumat, si vei vrea cu mare voire credicioasa acestui scop sa slujesti respectivei sfintenii sacrificandu-te pentru ea, pentru frumoasa idolitza a unei lumi mai ”bune” pentru care au pierit toate generatiile in deshert.

Deci ai grija ce sfintesti caci apoi sfintenia respectiva sfintita te ia si o sa faci faptele (rele) a ceea ce ai sfintit.

Daca ai sfintit antichrismul si laudarosenia ta pe cine crezi ca vei apara acuzand? Daca ai sfintit raiul satanelor si pe proorocul mincinos care-ti zice ca va fi bine acolo atunci unde crezi ca vrei sa mergi? Daca ai sfintit satanismul, ipocrismul si lasitatea ce anunme crezi ca-ti va plaea sa devi, inger sau demon? Problema e ca vrei sa-l lauzi pe om, pe demonul omului si pe tine insuti sfintindu-le si atunci pentru tine nu mai exista rezolvare si scpare, o sa te tot lauzi pana iesi din slava divina cazand in gunoi, si acolo, mladitele rupte, erectice ard la fel ca toate gunoaiele intrun foc necunoscut, strain si ipocrit. Iar focul acela de balta doare cumplit si fumul de pacox te sufoca. Nu poti suprascrie cu nimic acea stare decazuta, jalnica, nu o poti opri din laudarosenie ca e ca un inel, un sfincter al placerilor prin care ies in sus vorbe goale laudaroase, stiintifice si in jos umilinte si smerenii k lumea, ca sa se ispiteasca si sa faca ispita trufind si ingamfandu-se ca sa-si piarda orice simtiri serioase.

Trebuie mare discernamant intre ”sfintenie” si sfintenie si sfintenie sfintita ca sa cureti afara din tine, nu din altii, ceea ce nu e cu adevarat sfant ca sa incapa in tine ceea ce e cu adevarat sfant, dupa cum ti s-a poruncit de Dumnezeu, de adevaratul Dumnezeu, dovedit ca fiind un Dumnezeu, iar apoi in adevar si in adevarata sfintenie poti rabda toti pradatorii care vin sa intzepe si sa ia ce le curge din sfintenia ta vrand sa-si ia de la tine timp si inaltzare in stapanire si trufie.

Numai Dumnezeu prin Duhul si prin Cuvantul Sau, prin Legea si prin Iubirea Sa, prin sfintii si dreptii care pot lucra cu ceea ce li s-a dat lor pot curatii, indrepta, sfintii si binecuvanta. Poti si tu ”sfintii” si ”binecuvanta” insa nu e bine sa ti se urce la cap ce faci si sa te crezi important caci tu ar trebui sa te umilesti si sa cauti sa fi tu sfintit si nu sa te apuci sa sfintesti tu, pacatosul de tine, si ar trebui mai inainte de sfintire sa iesi din iubirea de sine insusi, iubind mai mult pe Dumnezeu mai intai si pe aproapele tau ca iubirea ta de tine, caci iubirea de sine intoarsa spre sine si spre iubirea de sine nu e bine a fi sfiintita de nimeni fiind defapt sursa tuturor relelor devenite lume, lume blestemata, lumea celor carora nu le pasa de suflet si de viitor, fara ca cineva sa vrea s-o distruga cu oameni cu tot, doar se iese frumos din ea si se leapada faptele ei lasandu-se in urma cu totul ca pe o sodoma si gomora si ca pe un egipet al trufiei si demonizarii mamoniace agresive agatzatoare care a si fost judecata si tu acuma daca te iei dupa ea si dupa faptele ei vei suferi si tu de pedepsele si suferintele care i-au fost date, oricat o re”sfintesti” ca nebunul impreuna cu smintzisorii ei avand impresia ca-ti faci vreun bine, sacrificandu-te pentru ea ca beroii deserti de benzi desenate deveniti mari actori, mari regizori, mari scenaristi de filme, de refrenuri si de politici... ”moralizatoare”, ”legiuitoare” si ”intzeleptitoare”.

[Moroco]

Psalmul pocintzei satanirozilor,

Nu e vorba de putere, nu e vorba de tron, nu e vorba de avere, nu e vorba de mandrie, astea sunt pretexte sa scuze adevarata cauza. Nu poti sa accepti, de aici vine, si apoi nu poti sa nu faci raul, nu pe nedrept cum e scris in legea lor, ”au ales intunericul si au facut raul pe nedrept” ci ai o vrere, ai o dorinta, ceri sa-ti faci de lucru, ai ceva ”sfant” si aia-ti cere ca sa faci ceva, ca sa faci un rau abominabil si daca-l crezi sfant atunci ti se pare ca-i bun, simti sa descarci, sa versi si sa distrugi ceva ca nebunul. Cum de poti sa nu accepti darul de sus? Cum de potzi sa nu accepti pe pruncul nou nascut, pe micul Iisus, sfant si luminos ca un soare mic? Cum poti sa vrei sa-L omori, sa-L strapungi cu sulitza, sa-L lovesti cu cutzitul, sa-L strivesti cu bocancul, cum potzi sa-L tradezi si sa te scapi de El? Cum de n-ai pic de inima sa te opreasca? Cum de n-ai un pic de mila sa nu te lase sa faci asa nebunie, asa oroare? Cum de iti tot vine sa te razbuni, sa-L excluzi, sa-L omori doar pentru ca e vulnerabil, mintzind ca vrei sa-L eutanasiezi pentru ca nu-l potzi apara si tine in viatza? Si pentru starea asta abominabila si draceasca, satanica, de rautate la adresa Lui, te razbuni si pe fetitza fecioara care L-a nascut? O urasti si pe Maria si vrei s-o tai in doua cu sabia? Nu-ti pasa si dai sa te razbuni si pe batranul sarman Iosif care are grija de sfanta familie? Ce e cu tine suflete sinucigash si criminal? Ce e cu tine suflete necredincios, rau, urat, prost? Ce e cu tine sharpe blestemat? Pentru necredinta si crima impotriva Domnului, pentru vrajmashie si atac la adresa Duhului Sfant se ia 2000 de ani in alcatrazul iadului, insa pentru ticalosia asta cat China ca populatie si ca Rusia ca marime se ia dublu, nebunule idiot si inconstient!

Stiu omule ca ai des astfel de sentimente de necredinta si neputintza, sentimente de inima rea si de suflet ticalos, de creier bolnav, sentimente de trufie satanica puturoasa si antihrista, de vrajmasie cu Dumnezeu. Esti nenorocit rau insa nu te tot arata cu ele vrand sa te lauzi. Nu te tot vaita peste tot sa te vada lumea si sa te compatimeasca. Mai bine nu deznadajdui si nu te apuca sa-ti faci vreun rau caci tu ca om si ca suflet nu esti al tau. Nu-ti poti permite sa-ti faci nici tie ceea ce in mod descreierat ii faci micutului Iisus luminos si sfant, pe unde apuci, macar in inchipuire si energie daca nu-l prinzi prin realitate. Gandeste-te ca ar fi mai bine ca in loc sa te sinucizi sau sa-ti tai din organe, in loc sa te chinui cumplit si pe tine si pe altzii, crede ca ar fi mai bine sa cautzi sa nu-ti agravezi situatia, ar fi mai bine sa-necrci sa-ti reduci termenele de detentie in iad, ar fi mult mai bine sa incerci sa nu-ti periclitezti ultima bruma de viatza si de sperantza si pentru asta suflete pocaieste-te daca potzi, umileste-te si te opreste din aceste porniri diabolice prin care vrei sa strici, sa ispitesti, sa distrugi doar pentru ca nu accepti si pentru indoiala si negatzia asta nu mai potzi sa incapi de micutzi, de sfintisorii mici si luminosi ca niste ingerasi dulci si nevinovatzi.

Nu este pentru voi scapare si iertare daca nu regretazti, daca nu cereti mila si iertare, daca nu va pocaitzi mereu, daca nu va umilitzi mult, daca nu va schimbati la suflet si la inima, la creier, la trup pana la final. Veti lua pentru faptele astea 2000 de ani ca popa raspopitul si veti plange in iad in frig si intuneric, in puscaria cea mai cumplita, in munci silnice, in batai si umilinte maxime, in raul cel mai groaznic.

Nu va amagiti ca scapati cu astfel de inimi, cu astfel de suflete, cu astfel de fapte. Insa degeaba mergeti doar sa va pocaitzi ca ”desteptzii”, doar sa scapatzi, daca apoi nu impliniti iubirea fara de pacate, iubirea lui Dumnezeu de la Dumnezeu, iubirea de Dumnezeu care v-a fost poruncita si care este scopul existential al fiecarei fiinte umane ca sa faca mila si de apropiatzi.

Treziti-va satanirozi antichristi din moarte si necredintza criminala caci sufletul vostru si viatza voastra au un nume: tradare! Faptele voastre au un sinonim: hula vrajmashe si crima la adresa celor mici, mai ales la adresa micutzului Iisus vulnerabil luminand in intuneric ca un soare mic dand tuturor sperantza, viatza si lumina. Inima voastra are o porecla: rautatea si ura trufiei. Creierul vostru are o mandrie semeatza: grozavia nebuniei si prostiei ce se lauda in deshert! Trupul vostru are un aspect: scarboshenia, uraciunea pustiiri ingamfata si bine antrenata pentru a bate cu spurcari si pangareli. Fatza vostra are o ”virtute”: ipocrismul cameleonic si ascuns, iar interiorul vostru e insusi intunericul care v-a inghitit.

Acceptati si primitzi Lumina din Lumina fara sa atentati si sa va ridicatzi asupra ei si nu va mai tot hazardatzi sa va permitetzi sa va nimicitzi rupandu-va in figuri!.. caci zilele sunt putzine si satana-pro-pacat va ia timpul vietzii si va da sau va ajuta prin tactici viclene sa va luatzi din belsug timpul mortii, afaceri cu timpul vietzii pentru timpul mortii, caci e problema de timp si de criza de timp, fiindca nu mai avem timpul cel vesnic si apoi, dupa tzeapa temporala urmeaza puscarie de 2000 de ani in alcatraz sau dublu daca l-ati haituit si prigonit pe copilul Iisus, pe sfantul omenirii sau pentru silnicia violenta la fetitza preacurata care L-a nascut ca dar de sus. Dar si restul fapturilor vii conteaza. Si restul sufletelor sunt importante, si apropiatzii si animalele si restul creatziei.

Foarte trist ca nici io nu-s mai bun! Ba poate mai rau!