Cersetorii de etnie rroma

[Demetrius]

În prealabil postat de cozia

...
Si stai in pozitia asta smerita pina trece vijelia nemernicilor calai, pentru ca nimic nu tine la nesfirsit, iar Dumnezeu vede staruinta ta, si are grija de tine...

Stăruință pentru ce?
Vijelia nemernicilor călăi e nesfârșită de data asta și Dumnezeu se uită atent la:

24. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.(Lc9,24)

[cozia]

În prealabil postat de Demetrius

Stăruință pentru ce?
Vijelia nemernicilor călăi e nesfârșită de data asta și Dumnezeu se uită atent la:

24. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.(Lc9,24)

Pentru ce staruinta?
Staruinta pentru a face Voia Lui de pe pozitia de om simplu, ocarat si umilit, dar foarte atent, precum un sarpe, caruia i se poate curma viata in orice clipa de catre armatele intunericului lumesc.
Nu din frica o faci ci urmand invataturile Duhului Sfint, Invatatorul nostru care l-a trimis intru salvare pe Ilie si pe altii in desert. Nu iti salvezi/scapi sufletul din considerente de tradare a legilor lui Dumnezeu si din ascultare si a celor soptite la ureche, sau indicate(directii de urmat, planuri, portite de scapare) in taina de catre Duhul Sfint, urmate de curajul si barbatia de a scapa chiar prin fente de ghiara inamicului. De ce, pentru ca misiunea ta inca nu s-a sfirsit!
Totul este sa folosesti( si s-o recunosti) acea voire sufleteasca de care vorbesti mai sus.

[RappY]

În prealabil postat de cozia

Dumnezeu sa-i odihneasca, amaratii de ei!
Vezi eu unul nu o sa reusesc niciodata sa-i inteleg pe deplin pe cei detinuti la Pitesti. Prin felul meu de a fi ma regasesc foarte bine in sfaturile sfinte a Mantuitorului catre Apostoli.
Uite, prin citeva citate care le port in minte( or mai fi si altele)
- Fiti blanzi ca porumbeii, dar precauti precum serpii!( Nu va lasati prinsi!)
Lagat de a nu fi prins:
- Incearca sa "cazi" la pace cu cel ce are pretentii de la tine...pentru a nu ajunge in temnita, unde vei sta pina nu "iti platesti ultimul banut" pe care-l datorezi"
- Daca vedeti ca ceva "pute", nu este in regula, in "oraselele" pe unde "trageti" daca nu sunteti acceptati, scuturati-va sandalele la intrare si taiati-o de acolo...
Toate spuse pentru cei care sunt pe faza au urechi de auzit si ochi de vazut, pentru a nu permite ostirii nemernice a imparatului lumesc sa puna laba scirboasa pe voi.
Daca sa zicem, ca ne-am afla in anii 48-58, ar fi de preferat sa rabdam si sa acceptam umilintele si greutatile ca salahor intr-un depou, la descarcat vagoane citiva ani, pe rolul de Mr. NIMENI. Ca in filmul ala de cowboy "What's your name son? My name is nobody"
Si stai in pozitia asta smerita pina trece vijelia nemernicilor calai, pentru ca nimic nu tine la nesfirsit, iar Dumnezeu vede staruinta ta, si are grija de tine.
Vorba aia oameni cu Har( Ilie, David) au fost trimisi in pustie pentru a nu fi prinsi si nimiciti. Hristos disparea din multime cind se imputea treaba " deoarece inca nu venise timpul"...
Hristos a descurajat zelotismul, iesitul cu "pieptul inainte in fata tancurilor". Asta ce mai este?

E un subiect complicat. Pe de-o parte chiar și ei au spus că erau tineri, nepregătiți, idealiști, au făcut greșeli de tactică prin confruntarea fățișă. Aici vorbim în general de copii care au fost în Frățiile de Cruce ca adolescenți, unii intrați de la vârste fragede. Ajunși în temnițe, mulți au preluat o atitudine de „dă-i cezarul ce-i al cezarului” neluptând împotriva torționarilor, dar era deja prea târziu, nu se mai putea discuta cu demonizați și bestii.

Dar pe plan duhovnicesc, este mult mai complicat. Și sfinții apostoli au mucenicit toți cu bună știință, creștinismul este fundamentat pe martiriu. Așa că o să vezi și o atitudine asumată, Virgil Maxim spunând „Noi ne predam în chip conștient, ca să nu lipsim de pe altarul de ispășire, pentru păcatele noastre și ale neamului”.

Am scris un articol despre acest subiect, nu știu cât de clar este dar este ce am înțeles eu din scrierile lor: https://ro.orthodoxwiki.org/Spiritua..._anticomuniste

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

...
Dar pe plan duhovnicesc, este mult mai complicat. Și sfinții apostoli au mucenicit toți cu bună știință, creștinismul este fundamentat pe martiriu. Așa că o să vezi și o atitudine asumată, Virgil Maxim spunând „Noi ne predam în chip conștient, ca să nu lipsim de pe altarul de ispășire, pentru păcatele noastre și ale neamului”.

Am scris un articol despre acest subiect, nu știu cât de clar este dar este ce am înțeles eu din scrierile lor: https://ro.orthodoxwiki.org/Spiritua..._anticomuniste

Felicitări pentru cele scrise!

Maxim Mărturisitorul despre voire
Acest lucru devine adânc duhovnicesc din cauza proprietăților specifice voinței. Sf. Maxim Mărturisitorul spune că „voirea este o putere doritoare a ceea ce e propriu firii care dorește”[3]. Atunci, voirea devine strâns legată de firea umană: firea umană este făcută să voiască să se apropie de Dumnezeu și astfel voirea este elementul esențial pentru îndumnezeire. Sf. Maxim adaugă că voirea „ține împreună toate însușirile ce aparțin ființial firii”[3], spunând astfel că prin voire ne păstrăm ontologia firii umane, adică chipul lui Dumnezeu, și tot prin voire parcurgem drumul către asemănare.

Despre ceea ce spune Sf Maxim Mărturisitorul cum că „voirea este o putere doritoare a ceea ce e propriu firii care dorește”, mi se pare că ar fi loc de o precizare din partea lui, deoarece firea umană are 2(două) doriri, una sufletească(să se roage, să postească) si alta trupească (să mănânce, să doarmă). Aceste două doriri nu vin din aceși loc, ci inimă (prima) și din trup (a doua).

În continuare am boldat afirmația care nu mai are ghilimele (poate tot Sf Maxim se exprimă, sau poate tu) care ar avea nevoie de o corectare(zic eu) rezultată din deosebirile primului comentariu pe care l-am scris mai sus.

Firea omenească nu este făcută să se apropie de Dumnezeu prin firea sa, decât sub acțiunea Duhului Sfânt, căci fără acțiunea Duhului Sfânt el rămâne un animal supus instinctelor sau exemplului preluat din mediul în care trăiește. Toate voirile trupești sunt generate de instinct, iar voirile sufletești sunt generate de Duhul Sfânt.

E drept că omul are capacitatea de a se deschide spre educare, iar dacă educarea începe din fragedă pruncie cu botezul lui Ioan și se continuă cu includerea Duhului Sfânt in toate aspectele educației, puterea sufletească crește exponențial, ajungând apoi să supună trupul obiectivelor duhovnicești.

Această primă deschidere spre educație vine(în multe feluri) tot sub influența Duhului Sfânt și e susținută de un accept de voință, deoarece nu vine automat din instinct și de aceea nu are acceptul formal, având nevoie de o așa-zisă ”analiză conștientă a riscurilor”, sau de o... autoritate ”părintească”. Exemplele pe care le-am ales ca să numesc voirile sufletești și trupești susțin și caracterizările ulterioare, adică se înțelege ușor că un om fără educație, deși are multe dorințe, nu va dori să postească și să se roage pentru că nu are niciun rost pentru el; orice schimbare ar apărea în viața lui care să-l conducă la a se ruga și a posti ar veni numai sub acțiunea Duhului Sfânt.