Purtatorul de cuvant al Patriarhiei

[Moroco]

Unii cred că iubirea și mila lui Dumnezeu față de noi au varii grade de manifestare, că lui Dumnezeu îi plac sau nu îi plac anumiți oameni.
Gusturi și preferințe divine?
E bine, folositor și mai puțin smintitor ca atunci când ne hazardăm să vorbim despre ce crede Dumnezeu în materie de proprie Creație, să luăm totuși aminte la adevărul descoperit unor oameni cu adevărat sfinți și pe a căror mărturisire curată se întemeiază autentica viziune creștină, neafectată de (pre)judecățile, preferințele și idiosincraziile noastre.
De exemplu, Sfântul Isaac Sirul, unul dintre cei mai profunzi și iubiți autori duhovnicești din Orientul și Occidentul creștin, mărturisește:
În Dumnezeu nu există schimbare, nici ură, nici ranchiună; nu există „mai mare” sau „mai mic” în iubirea Lui.
Creatorul și iubirea Lui nu s-au schimbat din pricina faptului că ele (ființele raționale create) au suferit o schimbare după ce au fost aduse la existență, cum nu s-a schimbat nici gândul Său pentru ele, care era din veci. Fiindcă El le-a cunoscut mai înainte ca ele să se facă drepte sau păcătoase.
Iubirea Lui e continuă și egală față de toți.
***
Din fericire!

Nu poti sa-L propovaduiesti pe Dumnezeu altora din stiinta ta din carti avand impresia ca-L cunosti cum este din deductii logice care coroboreaza informatiile, din tot felul de ratiuni complementare intre ele si mai ales vrand sa faci pe plac maselor ce se cred aparate de propaganda democratiilor dreptatii lui politicaly corect... caci te faci mare moralist asa k lumea, pe invers.

In primul rand trebuie sa-ti dai seama, ca, spre deosebire de tine, Dumnezeu fiind sfant, fiind viu, simte, are o simtire a duhului inimii, o simtire curata, cinstita pe care omul nu o poate invata din carti, pe care trebuie s-o primeasca si s-o cultive in relatie cu Dumnezeu, fiind constient ca de simtirea asta duhovniceasca foarte fiina si sincera va depinde discernamantul mintii, despatimirea sufletului si fericirea sa... veshnica.

Toti nesimtitii sunt pacatosi specoolisti indoielnici, ipocriti ce se drogheaza cu ipocrismul, si Il stiu ei pe Dumnezeu mult mai bine ca altii. Toate rozatoarele de biblioteca stiu cat de rele sunt gaurile din cascaval. Toti stiutorii vor sa simta impreuna cu toti tzepuitzii ca stiu mult, mult mai mult si mai bine ca ceilalti, dand apa la moara nesimtirii generale, uitand total, pana la sfarsit, ca nici ei n-au voie sa tot ia cu nerusinare... din pomii altora... in beneficiul personal, al cuno-stiintei, fara sa se simta.