Cum este in Athos? Experiente personale

[Iorest]

În prealabil postat de Argesean123

Ajutorul Maicii Domnului este strict ca mijlocitor pentru crestin. Rolul ei recunoscut in teologie este exact ca vesnic mijlocitor de Dumnezeu, cum a purtat pe Dumnezeu in pantec, este exact din nou mijlocirea crestinului "ortodox doar cu numele" pentru a primi de la Dumnezeu luminare sa ajunga sa-l cunoasca pe Hristos.

Nu poţi să spui asta despre un călugăr care a dus bătălii cu duhurile răutăţii ani de zile pe munte.

În prealabil postat de Argesean123

Atentie ce am scris, mijlocire pentru luminare spre adevarata credinta, nu adevarul in sine. Exact o repetitie a rolului ei cu nasterea. Dar niciodata nu ii spui mantuitor. Individul spune de o mie de ori Maica Domnului mantuieste-ne. Doar maicile prin schituri izolate am mai intalnit in ortodoxie sa aiba in vocabular aberatia asta adoptata specific pentru ele in trecut probabil.

https://ziarullumina.ro/opinii/reper...re-104284.html

În general, cei care preferă versiunea „mai recentă”, şi anume „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte‑ne pe noi”, au avut un contact, mai mult sau mai puţin direct, cu spaţiul grecesc, unde se rosteşte: Yperaghia Theotoke, sōson imas. Întrucât verbul sōzō înseamnă „a mântui”, mulţi dintre cântăreţii de strană care au conştientizat şi au înţeles această echivalare lexicală au început să cânte şi în spaţiul românesc „mântuieşte‑ne pe noi”, în loc de „miluieşte‑ne pe noi”, aşa cum am fost învăţaţi majoritatea dintre noi. Totuşi, dacă cercetăm cărţile noastre de slujbă mai vechi, vom observa că nu se rostea în limba română „miluieşte‑ne pe noi”, ci „mântuieşte‑ne pe noi”. Spre exemplu, Efhologhiul sau Molitfelnicul de la Bucureşti din 1834 consemnează peste tot stihul „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte‑ne pre noi”, alături de alte adresări către Maica Domnului, unele păstrate până astăzi, în care apare verbul „a mântui”. Mai mult, în cele mai multe dintre cărţile de slujbă sau de rugăciune tipărite astăzi, chiar cu binecuvântarea autorităţii bisericeşti, citim: „Mântuieşte din nevoi pe robii tăi […], sau „că tu mântuieşti pe robii tăi din toate nevoile”; sau chiar „Uşa milostivirii deschide‑o nouă […], că tu eşti mântuirea neamului creştinesc”.

Să fie, oare, vreo greşeală de traducere? Nu este cazul. Toată înţelegerea, la nivelul minţii, se învârte în jurul a ceea ce se numeşte în termeni lingvistici polisemantism, sau calitatea unui cuvânt de a avea mai multe sensuri. Verbul grecesc sōzō, ca şi verbul românesc a mântui, nu este limitat numai la sensul din jargonul dogmatic - mântuirea este „actul prin care Dumnezeu […] restabileşte starea de comuniune personală cu El” (Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă) , ci are în Biserică şi sensul de „a scăpa”, „a salva”, „a izbăvi” pe cineva dintr‑o primejdie. Acesta este sensul în care Maica Domnului mântuieşte, nu vreunul care să vizeze o supradimensionare a cultului celei prin care ne‑a venit mântuirea, Hristos, Adevăratul Dumnezeu şi Mântuitor.

În prealabil postat de Argesean123

Am dreptul sa-i pun etichete. Asta este exact ce i-am pus. Nu l-am judecat. In ochii mei predica o erezie si atat

În ochii tăi care nu percep dedesubturile expresiilor greceşti, să nu cazi în înşelările şoaptelor potrivnicului care te instigă împotriva călugărilor athoniţi.