Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Psalmul legaturilor pacatului si al lanturilor faradelegii,

Rupe-ti zgarda ca un catelash curajos si viteaz care se elibereaza de tiran si lepadandu-si haita de lupi desfranati mari ”eliberatori” se intoarce acasa la stapanul cel bun si drept, la Domnul Iisus si la Dumnezeul tau.

Mamona, averea necurata, prostia, lucrarile desarte, pisma si rautatea, razboiul satanei interioare foarte primitoare si al demonilor ce te acceseaza violandu-te ca sa formeze relatii de placere si multumire lor, de acolo apar in tine, din legatura si din primiri, apar razgandiri, sminteli si invartosari din pricina lagaturii. Acolo in burtica, in inima, in suflet, gasim legaturile nemultumirilor si razvratirilor extremist exclusiviste comunistoide, pagane, sateice, erectice, demonice caci acolo in interior si-a facut satana ca o tarfa casa si masa, camera si pat de primire de demoni, de draci, de straini de Dumnezeu, de hoti si de talhari, de gigalai care-i aduc tot felul de idoli ai necredintei ca sa te sperii si sa fi primitor si sa-i primesti si apoi benevol sa le slujesti. Intra si ies si intaresc legaturile, calesc lantzurile si tu, ca un pitic neputincios, tot primind ca un prea primitor lasi dupa ei in tine si te violeaza si te tulbura si te scot din minti si nu stii ce ar trebui sa faci ca sa scapi. Pai rupe legaturile, rupe lanturile, rupe aliantele si prieteniile, rupe interdependentele, coabitarile, corcirile, amestecarile, inhaitarile... si da-i afara cu fulgi cu tot, da afara toata desfranarea si inselarea a ta si a lor, toata tzepuirea si prostirea in fata, toata fermecatura, deocherile, moshmondelile, turnarile, vrajeala, aiureala, grozavia, tupeul, ingamfarea pacatoasa si calca si zdrobeste crunta tiranie a rautatii care prin slugile sale crude spulbera pe pacatosul naiv, credul si nestiutor care saracul mai si greseste pacatuind, il distruge sau il ia sclav la cele mai mici greseli, daramandu-l, prabusindu-l si innebunindu-l ca pe prost, ca pe un pui infiat, ca pe un pui de sarpe luat, primit si bagat in marsupiul raiadului demonilor. E vorba deci de legatura cu nemultumirea ateilor, paganilor, erecticilor, trufasilor ipocriti travestiti in sfinti, e vorba de necredinta, pacat, faradelege, neiubire si neprimire de Dumnezeu, razbunare, nemultumire revoluta exclusivista, scandal, cearta, vrajmasie, tradare, lepadare, larghetze, nepasare, pile, privilegii si cu timpul daca tot iti permiti tot felul de delasari, comoditati, alinturi si neascultari semete si trufase pentru parere calcand poruncile si cuviinta, comportamentul serios si nevinovat, mandrindu-te in parere grozava de sine atunci aceasta legatura se intareste si te tot razgandeste cand sa vrei sa zici sau sa faci si tu ceva corect si bine. Degeba dai afara si cureti casa interioara de duhurile rele si necurate care oricat ies se vor simti la tine ca la ele acasa daca in casa le faci un mediu de cultura necredincios si pacatos, semet, trufas, pagan, patimash, ultrash, barficios, pismash, inclinat spre porniri rele, batjoucri, sarcasme, inganari, contraziceri, negari, ambitii autoindreptatite, hule, razbunari pripite, un meediu mare primitor de idoli caci acela e mediul lor de existenta perversa, ele fiind spirite ale iadului se infinteaza in balta respectiva si sunt prizoniere prin neputinta ca-n alcatraz, asa ca daca le dai afara si stau afara pana dupa moarte insa le tot reinfintezi cultural si spiritual de parca n-ar fi asa ca-n filme si carti, apoi ele vor reveni si-si vor lua in primire cuibul primitor din casa sufletului tau tinand-o in desfranari si nebunii ca pe o casa posedata si tu vei fi sclavul lor in veci. Deci nu e suficient sa-i dai afara prin exorcizari si alungari ci e nevoie si sa-ti cultivi in mediul interior al inger-omului interior pe cele sfinte si smerite ale invataturii crestin-ortodoxe caci doar acolo, in Credinta, va locui Dumnezeu cu tine daruindu-ti toata libertatea Lui.

Legatura din miez nu te lasa cand ai vrea sa iei hotararea cea buna ci te razgandeste mereu la momentul culminant. Lantzul faradelegilor si legaturile idolesti cu pacatul te tine sclav si neputincios, nehotarat si indoielnic. Rupe-le prin umilinta la Dumnezeu, prin lepadare nemultumirilor de El intrand cu aplecare sub stapanirea Lui, supunandu-te cu iubire, bucurie si recunostinta pentru Cuvant.

[Moroco]

Psalmul tradarii,

(in lupta cu duhruile-vanturile rele)
-Brrîîî, pfuuu, mmmm, uaaaaaaa, grohhh, grozzzzssssffinvvvvvers, ffffffa sssssa te simnnnnti binnnne,
-Iar insisti si iar imi tranzmiti in mod ocult, subtil si hipnotic minciunile tale in ascuns si singuratate sufland din gura de sharpeleu puturos sa simta satana interioara din mine prea primitoare de inselaciuni ca proasta bucurandu-se de indoielile trufiei si razbunarilor pripite cu multumiri exclusiviste? Pai tu esti cel ce iar si iar zici ce ai zis ca am zis, ca cica-i buna tradarea si ca am primit-o! Io n-am zis!.. n-am zis sa tradam Dumnezeirea oricat imi insuflii ca am zis ca as vrea sa tredez ca voi care v-ati facut impreuna cu capetenia Semiaza legamnt si juramant al tradarii caruia va supuneti cu frica si fidelitate in ispismuiri ucigandu-i la credinta si chinuindu-i pe cei ce vor sa se dezlege.

(in lupta cu politia spirituala a ipocritilor justitiari care au tradat de mii de ani)
-Esti Dumnezeu? Esti tradator!
-Tu zici ca am zis sau ca zic asta!
-Pai nu te-ai dat Fiul lui Dumnezeu cand se stie ca Dumnezeu n-are fii?
-Fiul Omului va venii pe norii cerului si iata a inviat si a venit dupa 2000 de ani in Cuvant graind peste pamant de-L aud pana si mortii din mormointe si din iaduri si vami.
-Trufie!!!Mandrie!!!Hula!!!Sectarul sectarilor pacatuieste! Amagitorul!!!

In concluzie cine credeti ca tradeaza si cine credeti ca sunt tradatorii? Fiul Omului sau ipocritii care de 7500 de ani locuind in minciuna si tradare au tupeul sa te cerceteze ei de pacat si tradare dandu-ti lectii duhovnicesti cu burtocul mare in care tocmai gasesti miei, oite si porci si iubindu-se pe sine si dandu-se drepti si sfinti de ochii lumii pentru bani... murdari?

”...v-am marturisit fiindca si eu urasc tradarea si ii iubesc pe lei (lupi, (”zeii” si ”sfintii” cezari)) si voi egalitate dar nu pentru catei!”

[MineaPeter]

Mai tacă-ți gura, Moroco-Prooroco.

[Moroco]

În prealabil postat de MineaPeter

Mai tacă-ți gura, Moroco-Prooroco.

Macar ioio mai am gura...... tu ce ai?......minte?

Psalmul tacerii in minciuna

„Când rinocerberii au venit să îi ia pe crestini, n-am scos o vorbă. Nu prea eram crestin practicant. Când rinocerberii au venit să îi ia pe ”pacatosii” de ortodocsi, am tacut. Nu prea eram dus la biserica, nu stiam d-astea. Când rinocerberii au venit să îi ia pe ”penali”, am tacut. Nu eram penal. Când rinocerberii au venit să îi ia pe liderii politicieni din opozitie, n-am scos o vorbă. Nu eram simpatizant al niciunui partid. Când rinocerberii au venit să îi ia pe ”atei”, am tacut. Nu eram ateu. Când i-au arestat pe liderii studentilor si pe drepti socotindu-i vandali si extremisti, nu m-am amestecat, n-am scos o vorba. Nu mai eram student, nu eram lider. Când i-au arestat pe cei mai de seama si mai onorabili cetateni din cele mai importante domenii, economie, cultura, medicina, arta, muzica, etc. am tăcut. Nu eram important, nu eram celebru. Când au venit să îi ia pe patroni, pe boieri si pe aia mai bogati nu am protestat. Nu eram bogat. Când au venit să îi ia pe muncitori si sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, pe tigani, pe negrii, nu m-am revoltat. Eram român. Când au venit să îi ia pe unguri si pe români nu m-am revoltat. M-am bucurat ca nu ma ia si pe mine. Cand au luat-o pe mama nu am protestat ca era si asa prea bolnava de prea mult timp, practic au eutanasiat-o. Am rabdat. Cand l-au luat pe tata, am zis ca nici asta nu-i mare lucru ca si asa-i mult prea batran, e trecut de 90 de ani, si-i fac un bine, il ajuta sa ajunga mai repede langa mama. Am tacut. Când au venit sa-mi ia femeia de langa mine mi-am zis ca trebuie sa tac sa ca sa mai aiba cineva grija de copii. Cand au venit rinocerberii să mă ia si pe mine, nu mai rămăsese nimeni care sa-si deschida gura si să-mi ia apărarea. Ajuns in temnita oricat urlam nu ma mai auzea nimeni altcineva decat gardianul care venea sa-mi traga o mama de bataie ca sa tac din gura sa poata sa fie pastrata linistea inchisorii ca toti detinutii sa nu se tulbure si sa-si ispaseasca pedeapsa in liniste. Neputand sa mai tac desi prea tarziu au venit cu salvarea sa ma ia sa ma duca sa ma interneze. Afara porcii luasera ferma si stapaneau cu bestialitate peste toate animalele. Rinocerberii si hipopotatami aveau asigurate toate privilegiile numai ca sa tina totul sub control. La spital, dupa un tratament gen Mc Murphy am ajuns sa tac din gura definitiv ca o leguma. Noroc cu Joe-Indianul care si-a facut mila si m-a eliberat ca sa ma ia cu el in munti, in rezervatie, sub forma de suflet eliberat. Acolo l-am gasit pe Iisus si ne-am imprietenit. Acum totul e bine. Nu mai sunt nevoit sa vorbesc. Tac si plang. Mananc si plang ca Labish. Atat.” O parafrazare si dezvoltare a unui citat din Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller

”Daca acestia mai mici vor tacea, pietrele si lemnele vor grai si vor striga!”

Ciudat, cand omul e silnicit si reactioneaza cu nemultumire revoltat, pentru caderere in pacat, se strecoara acolo minciuna necurata si dezbinandu-se ca chiorul cu furie se inhaiteaza culmea fix cu silniciatorul necurat crezand ca scapa de silnicie simtindu-se acolo mai bine si apoi se razbuna pripit, crunt si cumplit fix pe cel bun ce-l mangaie si nu-l paraseste, culmea dandu-si pana si sufletul teroristului viclean. Iar chestia asta se repeta de multe ori mult timp. Pare a fi tradare, prostie, neputinta, nerecunostiinta, trufie, orbire, lasitate... nimeni nu poate stii exact ce este ... insa ca e o gresala, fatala, asta e sigur... si vei suferi candva pentru fapta ta oricat te-ai distra... in deshert.

[Moroco]

Psalmul incantarii de sine,

Prin tine vine. Apar si presiuni. Ai mare incantare ca vine prin tine si atunci te ridici si te duci... la pierzare. Griji, frici si indoieli indoielnice trufashe ca sursa de pacatuire engross. Mandrie ca esti mare, mare iubitor... de rau si de rele. De frica fugi pacatuind inapoi la balta pacatelor, acolo unde erai obijnuit, sa te simti bine, singur si celebru. Din minciuna vine minciuna, minciuna din minciuna asa ca pacatul din vedere. Nu poti opri valul indraznelii nerusinate si de frica si neputinta cedezi si-ti zici ca e bine... ce-ti vine... si o faci... Iata recidiva si apoi ascunzi si taci.

[Moroco]

Psalmul silniciei,

Viclenii silnicopatzi, porcii de balta cu aripi de liliac, brontorocii, rinocerberii roshii, muscocii luxiferici luciosi-alunecosi, dogleii, sherporcii de caine luppul dezlantuit intre oitze, duhurile rele si necurate ce se dau intelepte desi sunt maxim ipocrite incat se razbuna la cea mai mica greshala a ta prin deznadejdea ta maxima sinucigash distrugatoare si deprimanta pana mori in chinuri si boli incurabile, asa te silnicesc cu insistenta toata ziua si toata noaptea pandindu-te si bantuindu-te in batranul Adam si fetitza Eva si in puii lor in care sunt travestiti incat sa te simti mai bine si mai depresurizat, mai eliberat, sa-ti placa si sa te crezi mai mare si lingusit, berou, sfant, drept, si tu ca prostul, de frica bantuirii si posedarii demonice, frica de recidive si de caderi, de izgoniri, de alungari, de sufocari si inecari, de extoarceri si ghinioane-coincidente bine ticluite, de avalanshele dominoului, te lasi tzepuit si accepti, cedezi, te razgandesti de frica cacacioasa de teroristi care te haituie sa te ascunzi, de frica justitiara ca ai gresit si ca iar gresesti si iar primesti ca mare primitor cu parere prea buna de sine insuti, te consolezi cu ”rabdarea” pe sfinvers, rabdarea mincinoasa in minciuni si primesti sa te dai victima vrednica, sa te dai nefericit si suparat, calcat pe coada, pe capetele de la capatul cozilor tale de pisica, de sharpe sau de scorpion, culmea, te dai lovit de insusi Domnul Iisus Hristos Cuvantul sau de fecioara Maria sau de Dumnezeu si ripostezi agresiv, necrutzator, razbunandu-te pripit si cumplit ca naivul care nu pricepe ca reactionand cu iritare, nemultumire, alergie, criza, shoc, autoaparare distrugatoare si ambalandu-te si autoindreptatindu-te pacatuind si hulind tocmai ai intrat in fraierul tzepuit care se razbuna nu pe adevaratii autori ai silniciei si infintzarii chinurilor iadului ci pe nevinovati, confundandu-i cu erecticii, cu paganii, cu sateii, ca satanele, cu teroristii, cu silnicistii, cu violatorii, cu cezarii, cu bataushii si bagabonzii, cu betzivii, cu impatimitzii, cu neghinele si ispititorii, cu taratorii in pofte, placeri necurate, pangariri, spurcari si blesteme fara numar.

Deci e foarte important sa-ti dai seama ca cei ce te silnicesc te silnicesc cu mare viclenie ca sa le fi sclav in vesnicie, daca nu lor atunci altora mai rai sau patimilor si rautatilor tale ca un neputincios incapabil de niciun bine ca p-omul rau!!!... aici purtandu-se cu tine cu cea mai mare lingusire pacatosa bogata fara consecinte ca vulpasarile baradisului cu reztaurantihrism buUun de tot ca daruri bune si miloase-piloase si privilegiate la multa cersetorie necinstita si ipocrita pe care o trec cu vederea din interes.

Se baga mereu in relatia ta de rugaciune si de iubire cu Dumnezeu ca sa se interpuna si sa-si ia slava in timp ce te scrie cu pacat ca te-ai inchinat si te-ai rugat si ai iubit draci si idoli stiind ca pana la urma o sa cedezi si o sa lasi dupa situatie si o sa te obijnuiesti sa ai relatii cu ei si ca o sa te simti mai bine si asa iti cultiva in tine un teren fertil patimilor si antihrismelor caci nu-i vei mai putea lua de silnicopshihopati si de fiecare data cand vei reactiona tulburat, speriat, o vei face intru indoieli indoielnice ca in crapaturi mari care despica pamantul prin care pot cadea oameni in iad pe acolo nedandu-ti seama ca nu e putere sa nu crezi si sa te indoiesti ci asa silnicesti mai rau ca toti si sperii si ingrozesti, fiind defapt tu insuti sursa a multor pacate si faradelegi mai ales fiindca crezi ca tzepuitul ca Domnul te silniceste spre rau ca sa te piarda sau sa te distruga, umilindu-te si rusinandu-te. Esti sfinversat tocmai din pricina confuziele silniciei si silnicopatilor vicleni care te tzepuiesc sa-ti poata lua sufletul dupa marea trecere si sa te poata atunci silnici de drept caci nu ai reusit sa urci ci sa cobori cu viata si cu faptele toata viatza ta si atunci esti sclav de drept ajuns pe mana lor ca sa potti fi silnicit la nesfarsit.

In concluzie, de aia a zis Domnul ca iesind si privind pesta pamant a vazut ca este plin de silnicei si ca tot visul, dorirea,pofta, vrerea, speranta si pornirea, venirea din sine si prin sine si toata inclinatia ”iubitoare” si sentimentala a inimii omului sunt spre rau inca din tineretile sale deci se toot reinfintzeaza o invatatura de la draci pe care omul o repeta inca de mic, oricat ar fi de mic, o repeta, o reinfintzeaza, o traieste si tradeaza mereu invatatura si viata divina pana la sfarsit. Iar acest lucru aduce potopul pe unde umbla astfel de oameni ce-si lucreaza cu mare curaj beroic blestemul si autodistrugerea cersetoare si iubitoare... de rele si de rau... silnicopat viclean, mai viclean ca vulpasarile baradisulhului cu reztaurantihrism.

Acolo apare frica amestecata caci ti se amesteca de frica si tulburare disperata, frica de silnicie cu frica de Dumnezeu ca nu cumva sa pacatuiesti, se adauga la amestec frica de gresala justitiara, frica de cadere, frica de recidiva, frica de pedeapsa si frica de moarte si de chinuri pana la moarte si de cele de dupa moarte in iad, frica de disparitie, de distrugere si frica de chinuri si munci vesnice in sclavie si in starea asta de relaxare plina de lene si trandavie duhovniceasca vine sharpele si diavolii lui (un fel de ”ingeri”) si-ti baga multe alte frici si groaze ca sa creeze diversiuni si in frica asta totala nedeslusita iti lasa acuzari, nemultumiri si reprosuri la adresa Domnului sau daca te taraste in ispitele desfranarii satana transgender cu pofte si pacate ce vin prin tine sau din tine, atunci lasa vina pe sfintele fecioare intelepte si ascultatoare provocandu-te mereu sa-ti permiti sa te razbuni in mod familiar si familial ca pilitii alintati. Iar unde e frica acolo sta si silnicia si pedeapsa gata sa se manifeste pentru ca neascultarea face o transformare a energiilor naturale umane in energii erectice diabolice iar pe cele superioare duhovnicesti in energii demonice sataniste... lucru care se simte prin gonflatia bularaului român pus pe trufii si distractii tupeist batjocuritoare cu final grozsfinvers si mandru, arogant, bucuros de razbunari pripite, gresite, cruzimi si nebunii ca la circul globus plin de laudarosi. Deci orice suflet sensibil trebuie sa caute sa stie ce are de facut in momentele de aparitie a silniciei si a momentelor culminante cand se ingroasha gluma si apar stari emotionale paroxistice ce duc la tradare de Dumnezeu si iubire si la decizii criminale sau suicidare, ori fuga si ascundere marcata de neputinta si demoralizare cu descurajare cumplita.

[Moroco]

Psalmul ispitirii si dezamagirii,

Intru cruce si rabdare trebuie sa ramai pana la sfarsit cu apropiatii in inima ta pe partea curata, sfanta si nu labordelatoare care-ti place din belshug. Stie cineva care este nepacatosul si sfantul bisericii sale locale, a comunitatii unde merge la liturghie, rugaciuni si maslu? Stie cineva care-i smeritul, preotul si sfantul, proorcul, apostolul, batranul, inteleptul, dreptul, nepacatuitorul locului? Nici nu intereseaza asta pe nimeni! Cum iti strangi atunci avere in cer daca nu plinesti porunca Domnului? Ce intelepciune, desteptaciune, inteligenta, capacitate intelectuala ai daca nu-ti pasa de averea ta din cer, din vesnicie?
Numai Dumnezeu trebuia iubit fara pacat si toate cele pe care le traiesti si le faci trebuia sa fie facute cu dragoste de El, nu de aproape, nu de lume, nu de lucruri si idolisme personale. Sigur ca ma vor contrazice cu citate din Biblie ca pe aproape trebuie sa-l iubesti ca pe Dumnezeu nu L-a vazut nimeni. Tocmai, trebuia sa-L iubesti fara sa-L fi vazut, fara sa-L fi cunoscut, fara sa-L fi stiut ci stiind ca e plecat undeva departe ar fi trebuit cu mult dor de El, dor iubitor, sa-L astepti cautand sa faci mila celui mai sfant si mai drept nenorocit din zona, celor mai mici si mai chinuiti sfinti. Habar nu avem care-s aia ca toti milogii le ia fata ca sa-si faca case cu turnulete cu 3-4 etaje si zeci de camere si garaje. Iar calugarii, crestinii, credinciosii, de aia mergem la biserica mai mult ca habotnicii penmtru ca sa ne bucuram de ceasurile plecarii si parasirii celor sfinte? Ca sa lepadam viata duhovniceasca? Pentru ca sa dovedim ca doar am ispitit, amagit, dezamagit si parasit pe Hristos pana la urma lasandu-L singur si neprimit? Dintr-un miliard de crestini cat avem azi, toti circaresc pe langa Iisus si joaca teatre si pilde si filme doar pentru bani si slava desarta, pentru ipocrisme si fatzarnicii, caci pana la urma Domnul se vede ca ramane singur. Din zeci de miliarde de crestini si din sute de miliarde de pagani traditionali care invoca numele lui Dumnezeu avem azi doar cateva mii de sfinti? Oare ce inseamna asta? Deci care credem ca ne este naravul nostru omenesc suprem? Care ne este socoteala despre patima pe care ar trebui s-o pocaim si s-o biruim? Care?

”Ca care din noi e mai mare, ca care din noi e mai bun, ca care din noi e mai tare, ca care din noi e mai bun? Ca care, ca cum, ca cand, ca ce, ca care din noi e mai mareee? Ca care din noi e mai sfant? Nu stiuuu d'astea” (o melodie studenteasca de la petrecerile bahice dansante de dupa sesiune, nu o recomand!..stiind ca se lipeste de suflet ca timbrul de scrisoare dupa ce se aplica linguseli, multe linguseli haborodnice pe capul de bour)

Omul alege de iubit vulpasarea baradisului si reztaurantihrismului, adica femeia (la plural) care-si face cuiburi si vizuini, pentru altii, nicidecum pentru Dumnezeu. De asta te crezi sfant si ai impresia ca te si sacrifici? De asta esti nemultumit, furios si suparat? Ca-ti zici ca te sacrifici si esti bun? Ca te sacrifici in desert sa castigi prin prozelitisme circaresti toata lumea? Cum de n-ai pic de rusine, cum de nu-ti dai seama ca doar Iisus si Sfintii Lui au avut ceva de sacrificat? Deci nemultumirea ta, pentru "sacrificul" tau, nu e nemultumire ci o nerusinare maxima, sacrificacaciosule in desert! Se stiu ei cui le sunt adresate vorbele astea foarte foarte dure. Insa nu mai pot si nu mai inteleg si nu mai stiu ce sa fac de la atata deazmagire inaltatoare cu milioane de biblioteci teologice pe cap si in cap si in stiinta de parca alea ar trebui sa intre in viatza, in cer si sa dainuie, cartile si stiinta si nicidecum oamenii! Sunt un dezamagit dezamagitor! Mi-e rusine... (...ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul e singur si mereu ramane singur! Ca de preasfanta pururea fecioara Maria ce sa mai zic? E doar folosita de toti, de toti, si oricata mila maxima daruieste oile mangaiate ce o folosesc capiaza, se smintesc si se incapresc si pleaca la vale parasind-o sfidand, tradand, dezamagind... si rupandu-se ard si acolo jos isi gasesc ce-si doresc, isi gasesc ce-si cauta, isi gasesc fri... nici nu mai pot sa continui, fri...gul si revederesul cu... Cu cine? Pai se stiu ei cu cine se revad scrisnind, se stiu ei cum se lauda si sa medaliaza intre ei dandu-si premii, bani si case... de vacanta si de scapare, baronii si contii si generalii si toti baietii astia destepti si speciali, un fel de capusi, plosnite si paduchi lati, paduchi de oua clocite care au mare dor de revederea acum a mamonylor, "show me the money". Am zis-o si p-asta. Capra careia ii doresc moarte e siretenia erectilor ispititori si dezamagitori de Dumnezeu. Ca n-am nimic cu saraca capra ca obiect al discernamantului duhovnicesc al deosebirii de oile care raman acolo sus in munte pana la sfarsit, in muntele nevazut cu ochi trupesti.)