Canoanele

[RappY]

Un alt lucru cunoscut este interzicerea canonică a îngenuncheatului Duminica. Deși se știe de existența canoanelor, nu cred că sunt cu totul respectate în majoritatea bisericilor de mir. Am auzit că în bisericile grecești s-ar respecta mai mult. La noi am văzut mai mult respectat canonul în perioada după Paște.

Canonul 20 al Sinodului I Ecumenic (325)

Fiindcă sunt unii care își pleacă genunchii Duminica şi în zilele Cincizecimii, pentru a se păzi toate în toată parichia (parohia) s-a socotit de Sfântul Sinod ca, stând (în picioare), să se dea rugăciunile lui Dumnezeu.

Canonul 90 Trulan (692)

Am primit în mod canonic, de la Dumnezeu purtătorii Părinţii noştri, să nu plecăm genunchii în dumineci, cinstind (astfel) învierea Iui Hristos. Drept aceea ca să nu nesocotim chipul lămurit al ţinerii acestei (porunci), rânduim (poruncim) limpede credincioşilor ca sâmbăta, după intrarea cea de seară a preoţilor în altar, potrivit obiceiului care se ţine (în vigoare), nici unul să nu plece genunchii până duminică seara următoare, când, după intrarea în vremea luminândei, plecând îndată genunchii, în chipul acesta să aducem rugăciunile (noastre) Domnului. Căci socotim noaptea cea după sâmbătă ca înaintemergătoare învierii Mântuitorului nostru, de atunci începem în chip duhovnicesc cântările, sfârşind sărbătoarea de la întuneric spre lumină, ca de aici înainte în cursul nopţii şi al zilei întregi să sărbătorim noi învierea.

[Moroco]

Mi-e sa nu devenim pe baza acestui canon la fel de ipocriti ca fariseii vechiului testament deveniti cu timpul foarte mari sabotnici.

Parca-i aud:
"Face-ti vindecari si invieri in alte zile, nu de Sabat"

Parca vad ca noi o sa zicem celor ce ingenuncheaza:

"Face-ti ingenuncheri in alte zile, nu Duminica, nu de Paste"

fiind complet impietriti la inima, pofticiosi la suflet, trufasi la trup, semeti la minte pana acolo incat sa nu vrem sa vedem umilintza si pocaintza unora ca a vamesului ingenuncheat fix atunci, judecandu-i si urandu-i ca nu respecta canoanele ortodoxe si neingenuncherea Duminica, uitand defapt ca noi nu suntem ortodocsi (doar pentru parere) ci crestini-ortodocsi, nu numai cu numele sau cu fatza, vopsitul si hainele negre, smolite sau imparatesti (tot pentru parere).

Daca ai pacate, mustrari, n-ai cum sa poti sta in picoiare daca esti cu bun simt, ci vei cadea in genunchi caci te simti nevrednic si implori iertare.

Io incerc sa ma conformez, stiam de acest canon, si stau in picioare, nici pe scaun nici in genunchi caci cu sufletul si cu inima trebuie sa stai in genunchii mintii, in taina, insa daca te-ai spovedit si impartasit si e vremea Pastelui atunci si in inima poti sa te ridici in picioare cu demnitate si onoare ca sa nu-ti devina ingenuncherea o forma de puturosenie travestita, o aparenta vicleana, un joc de scena bine ticluit prin care se vrea sa se obtina de la altii parere... mult ravnita parere... parerea de tip barna pe care trecand cu lingusurea si infierea ajungi sa te dai peste cap si in mare spectacol ca gimnastele riscandu-te sa-ti rupi coloana sau sa-ti lasi acolo creierii ca sa te stranga oamenii de serviciu cu salvarea.

E foarte simplu acest canon, sa stai in picioare ca sa nu provoci atentia altora care se vor mira de numarul imens de cruci si de ingenuncheri!.. pe care fix atunci iti vine sa le faci? Nu-i rau, e foarte bine insa de ce vrei sa te vada aia din fatza?

Daca e cineva atat de serios si rabnitor ma intreb de ce nu-si tine credinta inaintea sfintilor ingeri inchizand bine usa cand merge in odaia de rugaciuni si metanii? De ce are nevoie de parerea oamenilor importanti, a preotilor si arhiereilor? Cu ce te ajuta parerea? Te schimba ea, parerea, cu ceva? De aia mergi cu mare habotnicie la biserica? Cu parerea nu faci decat se te omori, daca e buna innebunesti si cazi in cap iar daca e rea te auto-distrugi si te razbuni pripit dandu-te jignit, deci la ce-ti foloseste lucrarea parerii stiind ca esti muritor si parerea iti moare odata cu tine? Numai Dumnezeu este!.. incat poti afirma si cum crezi tu ca este. Si apoi la ce ti-a folosit sa-ti strangi toata viata pareri echilibrate, medii si sa-ti cladesti parerea turnata si cioplita mereu pe invers travestit, spre ispitiri, infiindu-te de frica groaznica la alti "dumnezei" ca sa scapi? Numai fricosii scapa, dreptii crezand rabda!......... in picioare.

Dar mai e cineva azi care sa vrea sa-L mosteneasca pe Dumnezeu, de frica infiindu-se Lui?

Nu acoperindu-se de toate faptele legii si canoanelor legaliste pe care din grija prozelista doar altii sunt datori sa le faca... ci primind Credinta, Invatatura, Iubirea, Calea smereniei si rabdarii umilintei... primind Cuvantul lui Dumnezeu ca pe Cel mai mare dar al tuturor timpurilor si cea mai mare binecuvantare inaltzatoare pana in al 9-lea Cer!

Stii deci pentru ce te indoiesti cautand mereu sa stii? Pentru parere! Si asa ajungi shoarece de biblioteca, de TV, de stiri sau de internet!.. iubind si poftind acest drog viclean ce se scurge in sine odata cu parerea!

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

De ce are nevoie de parerea oamenilor importanti, a preotilor si arhiereilor? Cu ce te ajuta parerea? Te schimba ea, parerea, cu ceva? De aia mergi(...) la biserica?

Parerea care si-o fac despre tine te ajuta sa obtii suportul si ajutorul lor de intermediari intre tine si Dumnezeu.
Parerea lor buna despre tine te insufleteste si-ti da incredere ca esti pe drumul cel bun.

[RappY]

Canonul 34 apostolic

Se cade ca episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre dânşii şi să-l socotească pe el drept căpetenie şi nimic mai de seamă să nu facă fără încuviinţarea acestuia; şi fiecare să facă numai acelea care privesc parohia sa şi satele de sub stăpânirea ei. Dar nici acela (cel dintâi) să nu facă ceva fără încuviinţarea tuturor, căci numai astfel va fi înţelegere şi se va mări Dumnezeu prin Domnul în Duhul Sfânt: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.

Acest canon a fost invocat și de BOR în legătură cu unirea și crearea patriarhiei române.

Proclamarea solemnă a unirii, la 1 Decembrie 1918, a fost privită de Biserica Ortodoxă Română drept „ziua învierii” obştii româneşti în România Mare. Făurirea statului naţional unitar român a avut o răsfrângere firească şi pe plan spiritual bisericesc, ea impunând uniformizarea şi organizarea sinodal-unitară a Bisericii Ortodoxe Române din toate provinciile româneşti sub conducerea Sfântului Sinod. În acelaşi timp, ea a creat, în spiritul Canonului 34 Apostolic (ce vorbeşte despre Biserica unei naţiuni, despre organizarea acesteia în strânsă legătură cu organizarea statală), şi premisele ridicării Bisericii Ortodoxe Române Autocefale la rangul de Patriarhie (1925).

(sursă)

Probabil va trebui invocat din nou ca răspuns la conflictul din Rep. Moldova dintre Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei. O să fac altă dată un thread despre asta.

Edit: Am făcut threadul aici.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Probabil va trebui invocat din nou ca răspuns la conflictul din Rep. Moldova dintre Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei. O să fac altă dată un thread despre asta.

Mai degrabă e o retrasare a jurisdicţiilor bisericeşti, de vreme ce nu se contestă validitatea hirotoniilor, cică doar 30% din Mitropolia Moldovei a trecut sub Patriarhia Română.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Canonul 34 apostolic

Probabil va trebui invocat din nou ca răspuns la conflictul din Rep. Moldova dintre Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei. O să fac altă dată un thread despre asta.

Ar trebui să spui în acel thread că acest conflict are ca sâmbure mărirea deșartă a ierarhilor basarabeni, care nu se mai socotesc români, ca atunci când au fost rupți din România.

Ideal, adică întru totul duhovnicește, ar fi fost ca în 1990 Basarabia să ceară ”să revină” de la Moskova la București și astfel s-ar fi instalat (prin biserică) în inima basarabenilor o orientare politică spre unire.

[cozia]

În prealabil postat de Demetrius

astfel s-ar fi instalat (prin biserică) în inima basarabenilor o orientare politică spre unire.

Daca se dorea cred ca se facea insa din ce se aude, cuvintele astea de mai sus sunt cele ce ii zgiirie pe creier si le produc stari de voma. Un paradox,nu? Vor pasapoarte UE dar nu vor unire. Cu siguranta nici n-ar fi clipit daca s-ar fi pus problema unirii sub un conducator precum Stefan Cel Mare sau Vlad Tepes(mai ales)!

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

Daca se dorea cred ca se facea insa din ce se aude, cuvintele astea de mai sus sunt cele ce ii zgiirie pe creier si le produc stari de voma. Un paradox,nu? Vor pasapoarte UE dar nu vor unire. Cu siguranta nici n-ar fi clipit daca s-ar fi pus problema unirii sub un conducator precum Stefan Cel Mare sau Vlad Tepes(mai ales)!

Păi nu vor unirea pt că vor un stat artificial, care trăieşte din datorie, care vrea gaz de la ruşi şi paşapoarte de la ue, fonduri de la Ro şi să vândă produse agricole în Rusia.

Din nou acel balet a la Ukr care joacă la două capete, singurul miracol e că nu s-a distrus etnicitatea oamenilor de acolo ca în Ucraina, Serbia, în părţile din Ungaria rămase în afara patriei după Trianon.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Din nou acel balet a la Ukr care joacă la două capete, singurul miracol e că nu s-a distrus etnicitatea oamenilor de acolo ca în Ucraina, Serbia, în părţile din Ungaria rămase în afara patriei după Trianon.

In Ukr ca si in toate republicile lor, prin cultura si scoalarusa care i-a coplesit prin marimea si anvergura ei de nivel global, prin oamenii inalti blonzi cu ochi albastri, femei tapene de pici, nu aveau cum sa ramana neamestecati. Dragostea nu are granite etnice.
In Ungaria la fel(dar din alt sitem de valori), te fac de-al lor din trei miscari. Transilvania, bine nu toata dar anumite regiuni..., este cel mai bun exemplu de maghiarizare.

[RappY]

Canonul 26 al Sf. Vasile cel Mare

Desfrâul nu este nuntă şi nici început de nuntă; drept aceea, de-ar fi cu putinţă să se despartă cei ce se împreună prin desfrâu, aceasta este mai bine. Iar dacă cu tot dinadinsul le va plăcea împreună vieţuirea, apoi să cunoască epitimia pentru desfrâu, dar să se permită ca să vieţuiască laolaltă, ca să nu se întâmple ceva mai rău.

În ziua de azi multe căsnicii se nasc din desfrâu, întreținând relații sexuale înainte de a se mărita. Ba chiar unii se întâlnesc îndeosebi pentru a întreține relații sexuale, începând prin a fi „neexclusivi” până ce „se îndrăgostesc”, se căsătoresc, și eventual divorțează după ce s-a terminat magia („dragostea” era de fapt infatuare, obsesie, entuziasm, escapism, distragere de la singurătate, confuzie, ș.a.).

Sf. Vasile cel Mare ne spune că „desfrâul nu este (...) început de nuntă”!