Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Dragă Demetrius, aici m-ai pierdut. Sunt suficiente locuri în Scriptură care îl identifică pe diavol ca ființă spirituală creată de Dumnezeu, pe care n-am vreme să le caut. Însă aduc ca argument însăși căderea protopărinților din Rai, care a fost provocată de o ispită venită nu din ei înșiși, ci din afara lor. Acolo spune clar că șarpele i-a ispitit - iar la Apocalipsa 12 acesta este identificat cu diavolul:

Pe vremea aceea aproape nimeni nu înțelegea (poate nici astăzi) că subconștientul acționează în afara gândirii conștiente și că cele două se pot exprima în aceeași persoană în același timp în mod diferit; de aceea ei credau că răul nu este în ei pentru că ei toți sunt vrednici și prin urmare, chiar dacă ajung să greșească, o fac din cauze exterioare lor. Acest raționamet al meu este conștient, al lor nu deoarece este generat din orgoliul lor nemăsurat de vrednici credincioși, nu fățarnici sadea.
Din acest punct de vedere este foarte normal să arunce vina oriunde altundeva, numai la ei nu. De aceea a fost "inventat" diavolul.

Eva a fost creată din coasta lui Adam, astfel că (simbolic) Eva este trupul lui Adam, iar Adam este ispitit de o atracție (instinctuală) pe care o simte în trupul său (ca unduirea unui șarpe-comentez eu); cu toate astea nu el e de vină și aruncă vina pe Eva, pe trupul său.(continuare)

În prealabil postat de CristianR

De altfel, în acel capitol observ că se spun foarte multe despre îngerii căzuți răzvrătirea lor față de Dumnezeu, respectiv biruirea lor de către Hristos.

Hristos biruiește patimile trupești(lumești, materiale), astfel că acei îngeri trebuie să fi fost în strânsă legatură cu materie/lume/trup.

În prealabil postat de CristianR

Poate că tu interpretezi simbolic și metaforic cele de acolo - însă ideea cu care trebuie să rămânem este că răul a fost inițiat în Creație nu de către om, ci de o ființă spirituală care i-a inspirat gândul potrivnic lui Dumnezeu. De altfel, dacă răul este inerent naturii, atunci în ce a constat Căderea în păcat - și ulterior în moarte - a lui Adam și a Evei?

Absolut că este vorba de simboluri și metafore (percepute astfel de profeți) și nu numai acolo, ci și când vorbim despre robie, despre vindecarea leproșilor, infertilitate, vindecarea cu cuvântul...

Răul este inerent naturii umane corupte, pentru că niciun alt fel de rău nu există în lume, decât răul produs de om. Aici includ bineînțeles orice ființă rațională conștientă de sine(de pildă extraterestră).

Adam și Eva au fost primii oameni care au primit de la Dumnezeu chemare/poruncă(cum vrei să-i spui). Dacă-i zicem chemare, atunci Dumnezeu i-a chemat nominal să postească, iar dacă-i zicem poruncă, atunci porunca era să nu mai mănânce/guste (tot post) din pomul cel din mijloc, însă pomul cel din mijloc, care are ”rădăcini” și poate da rod în fiecare lună, este uterul femeii:

2. Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.(Apoc22,2)

Înainte de a primi porunca ei trăiau fericiți fără restricții, însă porunca a transformat viața/fericirea lor în chin și păcat.

7. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!
8. Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
9. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;(Rom7,7-9)

În prealabil postat de CristianR

În Teologia Dogmatică, după ce scrie despre îngerii buni și cei răi - aceștia din urmă fiind sursa răului în creație, Stăniloae arată, bazându-se pe Sf. Vasile cel Mare, că atât omul, cât și diavolul (care are nume propriu în Biblie, deci personalitate) au înclinat spre rău din propria libertate (alegere):

Omul și diavolul sunt unul și același, spre deosebire de libertate și alegere, care sunt foarte diferite.
Înclinarea spre rău omul a făcut-o la alegere, dar nu în deplină libertate, vezi aici cum: https://www.crestinortodox.ro/forum/...iberul+arbitru

Sursa răului în creație este prioritatea interesului material, iar la interes material se înscrie tot ce aduce atingere Duhului Sfânt.
Dacă vorbim despre mândrie, este un interes lumesc, deci tot material.

[cozia]

În prealabil postat de Demetrius

Sursa răului în creație este prioritatea interesului material, iar la interes material se înscrie tot ce aduce atingere Duhului Sfânt.
Dacă vorbim despre mândrie, este un interes lumesc, deci tot material.

[quote=Demetrius;665491]
Ca sa exemplific din Scriptura, aduc in discutie hotararea luata de Iisus de a Se rastigni pentru a-Si implini misiunea, decat de a-Si salva trupul(EGO-ul):