Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

[CristianR]

Foarte binevenită postarea ta, Mihai – mă bucur tare mult să te reîntâlnesc, iată, după atâta vreme.

Chiar doream un prilej de a ieși din divagațiile pe care le-am întreținut cu Demetrius - nu lipsite de importanță, dar neavându-și neapărat locul aici – pentru a aprofunda rugăciunea aceasta atât de cuprinzătoare și transformatoare pentru oricine și-o asumă.

Iar tâlcuirea lui Olivier Clément este atât de binevenită, mai ales pentru noi, mirenii, care putem găsi cu ajutorul ei modalități de a o aplica – înțelegând – chiar și în lumea alienată în care ne ducem zilele. Dar care poate fi totuși trezită din alienarea ei în măsura în care noi înșine ne trezim.

[CristianR]

iar pentru a finaliza, dragă Demetrius, discuțiile adiacente privitoare la sursa răului și a păcatului în omenire, cred că o bună modalitate ar fi să citim cu atenție amândoi comentariul la Romani al Sf. Ioan Gură de Aur – pe care cu această ocazie l-am descoperit și eu și pe care îl găsesc pe deplin edificator: Omilia XIII

[forever...]

În prealabil postat de CristianR

iar pentru a finaliza, dragă Demetrius, discuțiile adiacente privitoare la sursa răului și a păcatului în omenire, cred că o bună modalitate ar fi să citim cu atenție amândoi comentariul la Romani al Sf. Ioan Gură de Aur – pe care cu această ocazie l-am descoperit și eu și pe care îl găsesc pe deplin edificator: Omilia XIII

Hristos a înviat!

Și acest link este de studiat.

Fiindcă vorbim despre păcat, mă gândesc că este trist când încercăm să îl „vopsim”, reformulând faptele cu termeni eufemistici sau nevrând să îl recunoaștem ca atare, dar este la fel de trist și greu să nu ne putem ridica din cădere... Sau să ne simțim vinovați, deși, tehnic, ne-am spovedit și am primit iertarea.

Scuze pentru divagație!

[Demetrius]

În prealabil postat de forever...

Hristos a înviat!

Și acest link este de studiat.

Fiindcă vorbim despre păcat, mă gândesc că este trist când încercăm să îl „vopsim”, reformulând faptele cu termeni eufemistici sau nevrând să îl recunoaștem ca atare, dar este la fel de trist și greu să nu ne putem ridica din cădere... Sau să ne simțim vinovați, deși, tehnic, ne-am spovedit și am primit iertarea.

Scuze pentru divagație!

Adevărat a înviat!
Nu mi se pare divagație.

Nu suntem vrednici de iertare dacă ne-am spovedit formal, tehnic, iar dacă folosim tehnica vopsirii și a omiterii cu atât mai puțin, ci e nevoie în plus de hotărârea de a nu mai repeta păcatul, care face parte din spovada vrednică de iertare.

Apelarea la vopsirea și reformularea faptelor... seamănă mai mult cu o ”camuflare” a păcatului, nu cu o spovadă, cu un ”strigăt mut” al conștiinței care este amuțită de subconștientul EGO-ului, care nu vrea să se pocăiască și de aceea folosește bidineaua pentru că iubirea de sine e mai mare decât durerea greșelii.

După părerea mea e mai ușor să nu mă ridic din cădere și mai comod, pentru că ridicarea seamănă cu voința porcului de a se dezlipi de noroiul drag naturii lui, ceea ce nu este natural deloc; este la fel de greu pentru ființele raționale doar ocazional(orgolioase).

[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Foarte binevenită postarea ta, Mihai – mă bucur tare mult să te reîntâlnesc, iată, după atâta vreme.

Chiar doream un prilej de a ieși din divagațiile pe care le-am întreținut cu Demetrius - nu lipsite de importanță, dar neavându-și neapărat locul aici – pentru a aprofunda rugăciunea aceasta atât de cuprinzătoare și transformatoare pentru oricine și-o asumă.

Iar tâlcuirea lui Olivier Clément este atât de binevenită, mai ales pentru noi, mirenii, care putem găsi cu ajutorul ei modalități de a o aplica – înțelegând – chiar și în lumea alienată în care ne ducem zilele. Dar care poate fi totuși trezită din alienarea ei în măsura în care noi înșine ne trezim.

Deși nu pentru asta a fost deschis topicul(recunosc), temele ”nu lipsite de importanță” le-am extras totuși din chiar linkul topicului.

Mulțumesc pentru linkul Sf. Ioan Gură de Aur.