Ajutati-ma va implor .Fagofobie.Ce sa fac ca să nu mor?

[Moroco]

În prealabil postat de MineaPeter

Moroco tată, pfffff!

....

Dumneata, Moroco, câte zile pe săptămână, pe lună sau pe an stai nemâncat și nebăut? Și cât de mult ai reușit să scapi de substanțele de origine animală și de cantitățile de mâncare mai mari de 1 kg pe masă? Câți litri de apă pe săptămână bei dumneata? Mănânci seara și noaptea sau la ore așezate din timpul zilei?
Ca să se știe dacă măcar încerci în persoană postul cel dur (nu că ar fi neapărat nepericulos, mai ales fără binecuvântare și bună măsură) sau doar perorezi. Privarea intensă și permanentă de hrană și apă, la început mai calmează patimile într-adevăr (desfrânarea face parte din lăcomie, asta se știe), dar pe măsura adâncirii în săptămânile de pe calendar, ea se transformă în drumul sinuciderii, care este tot un păcat!

Frica de post si de foame vine de la erecticii occidentali si de la paganii sateici, caci ei fiind lipsiti de Har au nevoie sa-si alimenteze intruna bateriile si sa-si umple ghiozdanele raspandind groaza si frica de saracie si de lipsa de mancare si de apa. Un crestin ortodox nici macar nu se gandeste la nevoia de apa si pita, la pofte fiindca astfel devi sclav postului si abea astepti sa se termine ca sa te bucuri mancand si band, de satisfactiile si placerile mancarii imbunatatite de vrajeala ce-ti iese din burta ca sa te tzepuieasca sa manci orice de parca ar fi cele mai de dorit alimente. Un crestin ortodox rugandu-se si postind negru in mod obisnuit, uitand de post si de toate pe care le face ascultand se ingrashe caci Duhul si Cuvantul il hraneste si-l tine in fericirea lipsita de griji a prezentei lui Dumnezeu prin energiile si persoanele sale sfinte, vizibile in icoane si prin ingeri. Deci a crede ca e ceva deosebit si exagerat a posti mereu negru la apa si pita e o ispita asa cum e si dorinta de a te lauda cu nemancatul si nebautul ca anorexicii care vrand sa fie frumosi si usori nu mai pot inghiti nimic pana devin schelete ambulante. Un crestin-ortodox aflat in grija Domnului se ingrashe si are o stare corporala armonioasa si perfecta si munceste si poate face tot ce i se cere fara probleme. Ideea ca asa ceva e o minciuna vine de la necrestini si de la neortodocsi. Domnul Iisus se hranea cu implinirea ascultarii prin Credinta caci spunea ca mancarea Lui este sa faca buna voire a Tatului Carele L-a trimis sa invete pe om sa traiasca cu Duhul si ii va fi de ajuns Harul caci mai mult este trupul decat orice haina si mai mult este trupul, sufletul si viata in Dumnezeu decat orice bogatie. Iar pentru astea e nevoie doar de aplecare la Dumnezeu cu umilinta si smerenie pana in inima, lepadand lumea cu faradelegile si grijile ei desarte si cu toti idolii ei cu tot. Astfel un crestin-ortodx care se plange de rugaciune si de post, de pocainta, de nevointele si de sarcinile obligatorii e un crestin cazut in minciunile ercticilor occidentali care ca fiul risipitor ajunge sa sufere de foame si de sete in ciuda faptului ca crestea porci si taia porci si mancau porcii mancatori de roshcove insa in ciuda obezitatii maxime nimeni nu-i dadea nimic, nici macar roshcovele cu care se hraneau cei din urma porci de frica ca mor de foame. Aceasta frica erectica n-are ce cauta in crestinismul-ortodox caci e o frica sateica venita de la ateii comunisti ocultisti mari mancatori de zeama de ciolane goale, de galosi si de copite din care fac racituri.

Revenind la intrebarea domniei tale, io nu ma pot lauda, io manc si beau zilnic dar nu pentru ca mi-ar fi foame sau as muri de sete si de foame, nicivorba, Harul daruie belshug de putere de viata si de lipsa nevoilor alimentare, insa cedez mereu poftelor, ispitelor, deci nu ma pot abtine de la ele nu din nevoie ci din ispita caci mi se pare foarte foarte buna si apa sfintita si pita si toate verdeturile, legumele, si orice mananc mananc cu o pofta buna de parca as manca aur si diamante, de parca as manca fructele si preparatele culinare ale raiului, si nebunia asta mi se intampla desi mananc de exemplu un banal spanac, sau o salata de vinete, sau niste pita prjita cu margarina, sau alte lucrui banale dar care isi gasesc in mine un ecou al placerilor poftei de nedescris, satisfacandu-ma ca-n bordel cu niste zeama de varza de exemplu pe care o consum ca pe wiskyul cel mai bun. Iar asta e boala, e un fel de vrajitorie ce-mi iese din burta si din inima si din visare si-mi prepara alimentele de parca as produce miere salbatica si lacuste moarte pe care le prepar si apoi manc produsul final cu un egoism feroce inconstient ca sa ma bucur singur de toata mancarea minunat de buna si gustoasa pana la sfarsit.

De aceea as vrea sa aplic deviza cu "moartea pe moarte calcand", macar in postul Pastelui, adica sa incerc sa mor de foame si de sete la propriu si prin asta sa omor toate poftele si pacatele, si nicidecum invers. Bineinteles ca nu ajut moartea vrand sa-mi distrug trupul ci doar ma duc pana la limita insuportabila vrand in acelasi timp sa uit complet de trebuinta setei si a nevoiei de hrana caci ele sunt o pierdere de timp din moment ce ne hraneste Duhul din belsug.

Pe de alta parte sunt hranitoare rugaciunile, liturghiile, Cuvantul, smerenia ascultarea, umilinta, linistirea si toate te ingrashe. Asa ca daca vrei sa ajungi la un echilibru armonios sfatul meu este sa mergi mereu pe calea postului negru la apa si la pita si la orice prepart ce contine carnarie sau inmultire de fapturi caci asta ne cere Dumnezeu, sa nu mai mancam carcase, grasimi, sangereti, pateuri, mici si gratare, pui rotisati sau fripturi de miel si oua rosii de Pasti, branzeturi si lactate, si nici veganelile lumii care au ajuns mai scumpe ca orice, caci toate te despart de Credinta, nu ajuta ci te iau si te rup.