Istoricitatea lui Iisus și formarea Creștinismului

[Mihailc]

În prealabil postat de Seraphim7

Un alt iudeu, însă latinizat,a avut deasemenea singura mărturie netestamentara in care a fost mentionat Isus, respectiv Josephus (Flavius).

Printre alte aberații, speculații contrafactuale și pârțuri propagandistice de proveniență newage-istă, mi-a sărit în ochi fragmentul citat care cred că dă măsura atât asupra ignoranței tale cât și a rătăcirii în care te complaci.

Ergo... pe lângă Josephus Flavius avem: Tacit (cea mai importantă atestare), Pliniu cel Tânăr, Thallus, Talmudul evreiesc. Astea sunt mărturiile directe omologate de știința istoriografiei, dar mai avem mărturiile directe încă neomologate și puzderia de atestări indirecte.

Practic, să contești astăzi istoricitatea lui Iisus e ca și cum ți s-ar acorda, din partea comunității științifice, diploma de idiot absolut magna cum laude.

[Seraphim7]

Vom continua cu cea mai relevantă dovada nonbiblica, și dinafară spațiului creștin,care poate fi considerată obiectivă despre persoana istorică a lui Iisus,care totuși deși este indirectă și nu este documentată de autor,ea este atribuită unui scriitor și istoric latin ce prezintă credibilitate.

Iată textul din Annales al istoricului Tacitus:


"Nero a dat vina pe creștini, un grup urât pentru abominațiile lor, și i-a pedepsit cu cele mai rafinate torturi. Christus, de la care își iau numele, a suferit pedeapsa extremă în timpul domniei lui Tiberius, sub unul dintre procuratorii noștri, Pontius Pilatus, și o superstiție foarte dăunătoare, astfel temporar suprimată, a izbucnit din nou nu numai în Iudeea, prima sursă a răului, ci chiar și în Roma, unde toate lucrurile îngrozitoare și rușinoase din întreaga lume își găsesc un centru și devin populare."

Acest pasaj este unul din cele mai puternice surse istorice,care atestă exista reală a unui caracter numit Christus și un grup de oameni care îl urmează.Importanta acestei mențiuni istorice,chiar daca indirect legată de Iisus,este de ordin prim, întrucât vine dinafara surselor biblice sau creștine,de la un autor obiectiv,și asta îi întărește validitatea și caracterul nealterat sau influențat de alte aspecte, precum scrierile lui Eusebiu de Cezareea,de exemplu care oferă o istorie creștină fictionalizata la fel ca multe alte texte în care se descriu de exemplu viețile sfinților și etc,unde caracterul sacru al acestora atinge cote ireale ,pe când umanitatea acestora este de multe ori ignorată sau complet eliminată.

Pe mine mă interesează persoana istorică a lui Iisus,in acest subiect,tocmai de aceea am numit postul “istoricitatea”.

Desigur,așa cum am spus,sursele obiective și de încredere care sa ofere informații despre omul Isus sunt puține.

Iar oferta teologică iese din discuție deocamdată, fiindcă doresc o abordare mai degrabă istorică, decât teologică.

Voi reaminti că până în acest moment nu s-au descoperit urme arheologice concrete care sa implice personajele centrale ale vechiului testament,de exemplu:Moise,David, Solomon, Avraam.

Deasemenea nici noul testament nu sta prea bine la acest capitol,mai ales daca ne referim la Evanghelii,sau mai exact la Iisus sau Fecioara Maria.

Însă teologia a rezolvat problema in cazul lor, invocând urcarea în trup în spațiul astral pentru amândoi.

O abordare rațională a acestui aspect,nu implică lipsă de respect sau necredința,in sensul de negare a implicațiilor creștinismului , teologiei și influenței sale în ultimele 2 milenii,asta ar fi absurd,chiar și pentru un ateu convins,iar eu nu fac parte din această categorie.

Însă la fel cum de exemplu unii rabinii sau chiar teologi creștini au căzut de acord că Adam și Eva nu au existat cu adevărat,iar pasajele din Geneza privind crearea omului și Grădina Edenului trebuie interpretate în mod alegoric(simbolic, metaforic etc),și nu literar .

Aceste treceri de la a interpreta ad literam,la a merge dincolo de cuvinte se pot aplica,din punctul multor teologi,rabini și cercetători ai religiilor,la întreaga Biblie, fără a-i diminua din relevantă și impact.

Așa,vom continua cu niste mențiuni puțin mai controversate despre Iisus,ale așa-zisului istoric Josephus Flavius,un evreu care și-a trădat neamul și a devenit unealta imperiului Roman,mai exact a Flavienilor.

Mulți istorici consideră că mențiunile (că sunt doar 2 care fac referire la Iisus),din cartea sa Testimonium Flavianum,au fost ulterior cosmetizate, îmbunătățire de către scriitori creștini,așa că voi oferi ambele variante, atât cele alterate cât și cea considerată autentică.

Iată variantele “îmbunătățite”:

„În acest timp a trăit Isus, un om înțelept, dacă poate fi numit om, căci a fost făcător de minuni, un învățător al oamenilor care primesc adevărul cu bucurie. El a atras la sine mulți evrei și mulți dintre greci. Acesta era Hristosul. Și când Pilat, la instigarea celor mai de seamă dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care îl iubiseră la început nu l-au părăsit, căci li s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au spus profeții lui Dumnezeu aceste și alte nenumărate lucruri minunate despre el. Și chiar până în ziua de azi, încă mai există tribul creștinilor, care și-au primit numele de la el.”



„Ananus, deci, fiind un om de felul acesta și gândind că are o ocazie potrivită, deoarece Festus era mort și Albinus era încă pe drum, a convocat o adunare a judecătorilor și l-a adus înaintea lor pe fratele lui Isus, care este numit Hristos, al cărui nume era Iacov, și pe alți câțiva; și acuzându-i că au încălcat legea, i-a dat pe mâna pietrei.”

Iar aceasta ar fi variantă fără adăugiri creștine ulterioare:

„În acest timp a trăit un om înțelept numit Isus, căci el a fost făcător de minuni și un învățător al oamenilor care primesc adevărul cu bucurie. El a atras la sine mulți evrei și mulți dintre greci. Și când Pilat, la instigarea celor mai de seamă dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care îl iubiseră la început nu l-au părăsit. Și chiar până în ziua de azi, încă mai există tribul creștinilor, care și-au primit numele de la el.”


Deși controversata,și scrisă de un evreu latinizat,care făcea parte din cercul Flavian,cel care așa cum am spus a fost mâna ascunsă din spatele proiectului de naștere și formare a creștinismului,ca religie,pornit de la omul Isus,pe care incerc să-l găsim dincolo de divinizarea sa ulterioară cu artificii de parfumuri elene și mesianisme iudaice.

[Iorest]

În prealabil postat de Mihailc

Printre alte aberații, speculații contrafactuale și pârțuri propagandistice de proveniență newage-istă, mi-a sărit în ochi fragmentul citat care cred că dă măsura atât asupra ignoranței tale cât și a rătăcirii în care te complaci.

Practic, să contești astăzi istoricitatea lui Iisus e ca și cum ți s-ar acorda, din partea comunității științifice, diploma de idiot absolut magna cum laude.

Cel puţin din 2016 de când am eu cont aici şi îl citesc (în interacţiunea firească cu fiecare user), ştiu că face treaba asta cu regularitate, de obicei în posturi sau înainte de praznicele mari îl apucă, mâine fiind Sfinţii Constantin şi Elena e explicabil că iarăşi se învolburează ceva la interior.

Mă aştept şi prin postul sfinţilor Apostoli sau înainte de înălţare or Rusalii să mai facă valuri.

Omul îşi războieşte de fapt demonii trecutului cu creştinismul, cam asta e toată povestea, între el şi tigerofatlantic nu e mare diferenţă raportat la frecvenţa cu care reia threaduri la care nu se vrea niciun răspuns.

N-ar fi exclus să fi pierdut 10 ani din viaţa lui, încercând să proiecteze percepţiile proprii despre creştinism, ca şi cum ar fi istoria religiilor.

[Seraphim7]

Înainte de a continua firul "narativ", țin să menționez, referitor la comentarii, că n-am intenționat niciodată să fie doar monologuri postările mele, întotdeauna am invitat la intervenții, păreri, opinii etc.

Chiar dacă majoritatea includ termeni de o politețe rafinată la adresa mea precum idiot, rătăcit, ignorant sau satanizat,eu mă aștept la opinii mai degrabă orientate spre conținut,nu spre persoana mea.De preferat aceste opinii sa fie în concordanță cu temele tratate.

Însă mă exprim mai bine in monolog decât în dialog,așa că prefer acest tip de discurs.

Ar fi mai interesant sa vedem niște opinii competente pe subiect,nu bârfe și speculații la adresa mea.

Așa,move on.....

Vom introduce acum doi scriitorii fundamentali in dezvoltarea teologiei creștine timpurii, unul fiind participant asimilat,dar vital pentru dezvoltarea ulterioară a celuilalt care va fi primul teolog creștin.

Înainte de aceasta sa observăm locul in care aceștia activează și de ce acest loc este atât de interesant și poate chiar unic in istorie,mai ales în cea care va deveni creștină, dat fiind faptul că acolo se întâlnesc 3 culturi majore(4 daca punem și dominația romana,dar acesta va avea doar un rol administrativ)care vor crea ceva in care ne-am aflat sute de ani.

Bun, să-i menționăm întâi pe cei doi și locul va deveni de la sine înțeles.

Începem cu Filon din Alexandria și continuăm cu Clement tot din Alexandria.Nu-i vorba de orașul din țara noastră,dar și acela tot referire face la cel care și-a creat orașul care îi poartă numele de la zero,după bunul plac ,pe solul faraonic, devenit el însuși un Faraon, printre altele.

Deși subiectul nostru nu face referire la Alexandru cel Mare, fără el istoria nu prea ar mai fi fel,și fără orașul despre care vorbim cultura mondială ar fi fost redusă drastic,cu toate că tentativele de a distruge orașul au avut succes, paradoxal tot de către creștini,care in ignoranta lor nu au realizat ca si ei sunt formați din științele străvechi aflate in acel oraș.

Trebuie sa înțelegem că Alexandria a fost construită de Alexandru Macedon in Egipt, întrucât în tentativa lui de a cuceri Egiptul, aceștia pentru a evita un război pe care nu aveau cum să-l câștige,au ales să-i ofere postul liber de Faraon.Iar imensa și străvechea natiune și cultură egipteană întâlnește rafinata filosofie elenă care au dat naștere unei fuziuni extraordinare in nou născutul oraș Alexandria,la care se adaugă și o mare comunitate de evrei .

Ei bine in acesta supă primordială ia naștere teologia creștină,un sincretism amplu născut într-o șansă și timp istoric unic,care va favoriza o intersecție fructuoasă de idei,rituri,doctrine și fuziuni pe care cu un ochi deschis le veți putea identifica in evoluția creștinismului.

Sa nu uităm că factorul decisiv a fost tot imperiul roman care ulterior a pus stăpânire pe oraș,și a supervizat acest proiect creștin.

O altă mica paranteza, Origen, prietenul meu de ideologie,pe care l-am tot menționat prin postările mele referitoare la reîncarnare in creștinism,a fost un ucenic al lui Clement, deasemenea și Origen, născut în acest oraș.Desigur mai putem aminti și pe Chiril,care va deveni patriarhul Alexandriei,și ideolog creștin,cât și Atanasie.

Însă să începem cu Filon,impulsul precreștin in stimularea teologică,și chiar o sursă de inspirație pentru inceputul(nu numai)evangheliei atribuită lui Ioan.”La început a fost Cuvântul”.

Ei bine teoria cu privire la Logos (Cuvânt),a fost elaborată pe larg de Filon, bineînțeles înainte de Hristos,dar Filon nu s-a referit la o persoana istorică când vorbea despre Logos, însă teologii creștini de după prin metoda lor clasică,au integrat Hristosul răstignit de romani in cam toată literatura mesianica,și după cum va spuneam Alexandria era deja un teren de iudaism elenizat,asa că solul fertil era deja pregătit.

Sa nu uităm că Clement(nu doar el dintre scriitorii creștini timpurii)era inițiat și în celebre școli de mistere(alaturi de gnosticism,esoterism iudaic-cunoscut mai târziu că kabalah etc),iar asta se poate vedea in învăluirea creștinismului într-o simbolistică, esoterică chiar ,care impune acceptarea acestora ca atare încă de la început, deși noțiunile “ascunse” nu vor fi niciodată admise oficial,iar asta se poate vedea chiar și în prezent.

Zic sa dam câteva exemple….


„Pentru că adevărul care a fost odată ascuns a fost acum dezvăluit, iar Dumnezeu a fost arătat oamenilor.


„Filozofia greacă este, într-adevăr, un dar al lui Dumnezeu pentru greci, la fel cum legea este un dar al lui Dumnezeu pentru evrei. Și amândouă sunt învățători care conduc la Hristos…

Prin urmare, cei care își aduc viețile în conformitate cu cunoașterea divină, obțin fericirea adevărată.”


„Logosul, care era la început cu Dumnezeu, și era Dumnezeu, și prin care toate lucrurile au fost făcute, este același care a devenit trup și a locuit printre noi.


„Dumnezeu nu este numai Dumnezeul iudeilor, ci și al păgânilor. Pentru că El este Stăpânul și Creatorul tuturor, și dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoașterea adevărului…

Prin urmare, și păgânii care trăiesc conform rațiunii și care urmează învățăturile morale ale filozofiei sunt aproape de Hristos.”


Am citat fragmente relevante din Protepticus(Îndemn la greci) și Stromata (Covorașele).

Din start vedem că pentru Clement divinul a fost ceva ascuns,care necesită o cunoaște divină (toate acestea trădează gândirea sa esoterică)însă nu-i problema,că acum a apărut Logosul,care l-a dezvăluit tuturor devenind accesibil acum pentru toți.

Totuși pentru asta ai avut nevoie de filosofia lui Platon,de Un Mesia get-beget regasibil in prietenii evrei și o sectă religioasă care a urmat un ideolog revoluționar răstignit,dar cu impact…

Ei bine ai creat o religie cu posibilități mondiale,mai ales daca ai avut înainte și un vizionarar ca Pavel și amândoi vedem că se pricep de minune la propagandă.

Păcat că îl contrazice grav Vechiul Testament,dar nu-i problema.Sunt abia la inceput băieții,au timp sa se ocupe de toate.

[cozia]

25 "Femeia I-a zis:

– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

26 Isus i-a zis:

– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela."

(...)

"Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“ 40 Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui 42 şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

La fel si noi, eu unul asa stiu.
Chiar nu avem nevoie de istorici si cercetatori in "materie"
Cind va fi sa fie, se va intampla, si totul ne va fi explicat precum i s-a revelat femeii Samaritence.

[Seraphim7]

Lasă domnule Cozia,că nu strică puțină istorie:))


In continuare,voi mai oferi sursele istorice găsite din sfera celor dinafara creștinismului care fac o referire la peroana lui Iisus,și pot fi considerate obiective,cat și referințe la mișcarea creștină și impactul ei asupra societății din acea perioadă , provenite atât din partea unor alți istorici sau scriitori romani,cat și din partea altor surse care pot fi demne de luat in considerare.

Insist asupra acestor tipuri de dovezi dinafara bibliei și scriitorilor/ istoricilor creștini, pentru a putea face un tablou credibil și nepărtinitor sau fictiv asupra persoanei umane numite Iisus Hristos,și a mișcării care îi poartă numele.

După care ne vom orienta din nou spre zona de teologie creștină care s-a ocupat cu divinizarea sa și sistematizarea doctrinelor care vor transforma această sectă iudaică într-o religie de stat.

Iată ce alte surse,deși indirecte,pot oferi o imagine asupra documentării evenimentelor ce implica creștinismul primar și referințe la persoana lui Iisus Hristos, văzute de istorici și scriitori necreștini.

Mă repet încă o dată, acestea alături de cele deja menționate (Josephus și Tacitus)sunt foarte relevante întrucât sunt singurele surse istorice dinfara bibliei și creștinismului care confirmă și documentează evenimentele noutestamentare(parțial sau într-o anumită măsură)și existența unor persoane care au format mișcarea creștină.

Gaius Suetonius Tranquillus

Un alt istoric roman, face referire la creștini și, posibil, la Isus însuși în lucrarea sa „Viețile celor doisprezece Cezari”. În „Viața lui Claudiu”, el scrie:

„El [Claudius] a expulzat din Roma pe evrei care provocau tulburări sub conducerea lui Chrestus” (Claud. 25.4).

Expresia „Chrestus” este considerată de unii cercetători a fi o referire greșită la „Christus” (Hristos).

Gaius Plinius Caecilius Secundus

Plinius cel Tânăr, un guvernator roman, a scris o scrisoare împăratului Traian în jurul anului 112 d.Hr., în care descrie modul în care a tratat creștinii din provincia sa. În această scrisoare, Plinius menționează practicile creștine și venerarea lui Hristos:

„Ei aveau obiceiul de a se întâlni într-o anumită zi înainte de răsăritul soarelui și de a cânta imnuri lui Hristos, ca unui zeu, și de a se angaja printr-un jurământ solemn, nu pentru scopuri rele, ci pentru a nu comite fraude, furturi sau adulter...”


Talmudul babilonian

Fiind o colecție de texte rabinice,care face câteva referiri la Isus, cunoscut în textele ebraice ca „Yeshu” (Yeshua). Aceste mențiuni sunt deseori critice, dar confirmă existența sa:

„În ajunul Paștelui, Yeshu a fost spânzurat. Pentru patruzeci de zile înainte de execuție un herald a mers înaintea lui, strigând: „Va fi pietruit pentru că a practicat vrăjitoria și a dus pe Israel în rătăcire. Oricine știe ceva în favoarea lui, să vină și să-l pledeze”. Dar, deoarece nimic nu a fost adus în favoarea lui, a fost spânzurat în ajunul Paștelui” (Sanhedrin 43a).

Lucian din Samosata

Satirist grec din secolul al II-lea, a scris despre creștini și despre fondatorul lor, pe care îl numește „sophistul răstignit”:

„Creștinii, știți, se închină acum unui om – faimosul personaj care a stabilit noile lor ritualuri și care a fost răstignit pentru acest lucru... Acestea, de altfel, sunt aceleași ființe sărmane care au luat de la el ideea că sunt nemuritori și trăiesc după acea lege generală, fără să respecte legile obișnuite. Prin urmare, disprețuiesc toate bunurile materiale și consideră toate lucrurile ca comune – doctrina pe care el a predicat-o fără excepție.”


Mara Bar-Serapion

Filozof sirian, a scris o scrisoare în secolul I sau al II-lea d.Hr. către fiul său, în care compară moartea lui Socrate, Pitagora și „împăratul înțelept” al evreilor:

„Ce alt beneficiu au avut evreii prin executarea înțeleptului lor împărat? Doar că de atunci împărăția lor a fost desființată.”

[Moroco]

Domnule Serafim7,

Am impresia ca dumneata suferi de ocultism barfologic, fiindca ceea ce ne prezinti dumneata sunt pareri lumesti si barfe (batjocuritoare)... despre Domnul si Dumnezeul nostru luate de la istorici.

De ce ne-ar interesa astfel de subiecte prin care volenscnolensc ne cam murdarim daca le dam apa la moara?

In loc sa incerci sa ne convingi de tot felul de idei din lume, de acolo de unde ai cazut, oare nu ar fi mai cinstit sa incerci sa te ridici decat sa tot ne aburesti cu chestiuni oculte palavragite de gurile rele pe toate canalele incercand sa ne tarasti dupa tine?

Istoria adevarata e scrisa in Scriptura nu in cartile de istorie ale popoarelor sau ale cezarilor, acolo gasesti Adevarul, acolo unde au fost scrise texte din porunca divina si sub inspiratia Duhului Sfant, deci nu are rost sa te iei dupa textele scrise in tot felul de carti lumesti caci acolo nu vei gasi pareri drepte, cinstite cum incerci dumneata sa le prezinti, ci acolo vei gasi parerile unor oameni pacatosi care fiind sclavi patimilor, lumii, intereslor lumesti si de supravietuire, n-au cum marturisi adevarul Adevarat!.. de Credinta, adevarul si dreptatea tuturor celor intamplate in taina ci acestea vor fi revelate de Dumnezeu la vremea cuvenita care se apropie.

In concluzie istoria cu dovezile si izvoarele istorice e una dintre ramurile stintelor lumii oculte cu care se ocupa mincinosii care vor sa tzepuiasca pe om tarandu-l in trecut sau in viitor vrand sa impuna puterea sistemului corupt pe care-l serveste.

Dumnezeu (Sfanta Treime) si Domnul Iisus Hristos-Cuvantul nu e istoric-lumesc ci El este ieri, azi si maine, si asa va fi mereu, iar restul jocurilor temporale cu timpi lungi, istorici, sunt o vrajeala cu care satana incearca sa ne tzepuiasca mintile sa nu mai stim ce facem si ce sa facem in ceasul acesta, incalcindu-ne in iluzii si pareri parelnice desharte ca sa cedam.

Crezi oare ca vei crede mai mult istoric-lumeste pe baza de texte istorice-lumesti sau crezi ca vei crede mai degaraba asa ca si Luca si Cleopa in drumul lor spre Emaus cand un Necunoscut le-a talmacit scripturile, istoric, aratandu-le toate locurile unde era scris de Cel Rastignit, in prooroci si in psalmi, ucenici care culmea nu s-au speriat ci s-au incredintat, atunci cand si-au dat seama Cine este, la frangerea si binecuvantarea painii, cand Domnul s-a facut nevazut din ochii lor tot asa cum a stat apoi nevazut impreuna cu Apostolii speriati de iudeii prigonitori, nestiind ei si nedandu-si seama ca Domnul era prezent acolo cu ei in interiorul unde erau stransi auzind si vazand tot ceea ce se intamla? Statea ascuns si ei au crezut ca sunt singuri si ca El este cu ei doar atunci cand se facea vazut socotind ei si consemnand ca iar si iar a intrat la ei prin usile incuiate abea peste 8 zile.

Domnul nu-i doar istoric, undeva pierdut in tmp ci este mereu impreuna cu sfintii Sai smeriti si cu poporul Sau micutz si nepacatos din Biserica Sa, prin Harul din vazduh si in Cuvantul lui Dumnezeu. Acolo Domnul e mereu prezent si a fost prezent intotdeauna! Omul L-a parasit pe Dumnezeu si pe om si a iesit si L-a parasit luaindu-I locul din om si din creatie si nicidecum invers! Crezi?

[Demetrius]

În prealabil postat de Seraphim7

...

O altă mica paranteza, Origen, prietenul meu de ideologie,pe care l-am tot menționat prin postările mele referitoare la reîncarnare in creștinism,a fost un ucenic al lui Clement, deasemenea și Origen, născut în acest oraș.Desigur mai putem aminti și pe Chiril,care va deveni patriarhul Alexandriei,și ideolog creștin,cât și Atanasie....

Interesant subiect ne propui legat de istoricitatea lui Iisus, însă Origen, pe care si eu îl apreciez la superlativ, chiar dacă ar avea vreo contribuție la istoria lui Iisus, n-ar fi drept să fie menționat la capitolul istorie datorită muncii sale imense de zidire duhovnicească.

Pe de altă parte, zidirea duhovnicească e mai mult decât istorie, e istorie funcțională, adică pusă la lucru folositor, pentru că nu face doar o inregistrare statistică, ci desfășoară un efort de cercetare profundă a aplicării sale în viața proprie.

[cozia]

În prealabil postat de Demetrius

e istorie funcțională, adică pusă la lucru folositor, pentru că nu face doar o inregistrare statistică, ci desfășoară un efort de cercetare profundă a aplicării sale în viața proprie.

Foarte frumos spus. Mi-a placut mult concluzia asta. Chiar asa este!

[Seraphim7]

Într-adevăr, datorită intervenției domnului Demetrius,care este de o finețe și profunzime ce trădează o înțelepciune care mie îmi lipsește,cât și sugestiilor d-lui moroco și d-l cozia o sa agăț deocamdată în cui acest subiect.

Și nu doar din cauza celor menționate mai sus,ci și pentru că chiar daca aș fi mers mai departe cu subiectul,din recenta mea râvnă creativă pe care o am in ultimul timp,nu as fi făcut neapărat ceva constructiv.

Poate sunt doar las și m-am săturat de hate din cauza faptului că provoc prea des:))

Însă am sa aleg sa înțeleg că uneori exista limite,și chiar și membrii clerului din zona academică aleg mai degrabă o abordare similară cu ce a propus d-l Demetrius,și indirect d-l moroco.

Așa că mă iertați pentru îndrăzneală, desigur nu retractez nimic, doar că majoritatea subiectelor mele recente au tendința reformistă, conspiraționistă, esoterică etc.Si din păcate nu cred că munca depusă în aceat segment a generat ceva constructiv, folositor, ziditor etc.

Mea culpa și voi căuta alte subiecte pe care sa le abordez,care sa genereze un impact pozitiv.