M-a cuprins deznădejdea….

[Demetrius]

În prealabil postat de alipop

Simt nevoia să mă descarc, mă consumă deznădejdea.. în urmă cu vreo 6 luni, un om drag sufletului meu s-a convertit la sectanți ( Acest eveniment nefericit mi-a adus multă întristare și amărăciune.. 😭 nu pot să îmi scot din minte filmarea la care m-am uitat cu acel “botez” care este o absurditate în primul rând pentru că sectanții nu au autoritatea să boteze iar apoi pentru că ei nu cred în Dumnezeu ci într-un idol, un hristos denaturat pe care ei îl numesc dumnezeu. Amintirea acelui pseudo botez îmi provoacă multă tristețe, nu de puține ori au fost dățile când am plâns în singurătate, și nimănui nu-i pasă. Oamenii aceia nemernici parcă i-au luat mintea cu totul. Orice dialog pe tema asta chiar dacă este argumentat biblic este sortit eșecului. Am impresia că tot ce pot face pentru el din punct de vedere ortodox este inutil, că nimic nu îl v-a scoate din mocirla aceea de rătăcire. La rugăciune parcă mai prind nădejde dar apoi deznădejdea mă cuprinde iar, și îmi întunecă mintea. Simt o ură imensă față de acei nemernici care l-au spălat pe creier.. și am impresia că el niciodată nu își va reveni. Cumva mă învinovățesc și eu pentru că am făcut niște greșeli față de el care cred că indirect l-au împins acolo. Chiar dacă încerc să mă agăț de minuni pe care le citesc prin cărți deznădejdea mă întunecă cu totul la minte, și simt că orice fac pentru el este degeaba… (

Deduc din mesajul tău, pe care-l găsesc totuși foarte expresiv și cursiv, că ai o legătură strânsă cu cel care s-a înscris la sectanți provocându-ți ție o supărare atât de mare, cum numai legătura de sânge poate să o facă, legătură care te responsabilizează până la a te acuza și tu pe tine indirect.

Argumentare biblică nu există pentru ”deraierea” asta, însă recuperare există prin rugăciune și iubire, adică prin a-l copia pe Iov în atitudine și rugăciune ( https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=42 ), pe de-o parte, iar pe de alta, prin iubirea pe care este cât se poate de logic s-o manifești față de omul acela (el?, ea?), care din lipsă de iubire a greșit, iubire din care să înțeleagă că el(ea) este ținta acelei iubiri, care, fără niciun reproș, durere sau aluzie, să-l atragă necontenit de la alegerea lui.

Din punct de vedere ortodox a greșit, dar prin spovadă se va ierta lui greșeala asta, însă pentru trezirea lui din această rătăcire e nevoie numai de rugăciune și iubire. Până când? Până se întoarce și după aceea.

Nu ne dai destule informații, însă eu simt că lipsa de atenție, de relație, de iubire l-a îndemnat să se apropie de tabăra aceea și tocmai de aceea e nevoie de a suplimenta (fără reproș) tocmai ceea ce i-a lipsit. Dacă vei face vreun reproș cât de mic l-ai pierdut definitiv fiindcă reproșul demască durerea prin care se încearcă un șantaj emoțional.

Deznădejdea ta nu e reală, e doar o sperietură pe care Duhul Sfânt ți-a trimis-o ca să te scuture și pe tine ca să-ți refaci și să strângi legătura ta cu Hristos, cu biserica și cu familia. Când acestea se vor fi refăcut, omul acela drag ție va reveni cu spovadă.