Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Psalmul bolului alimentar lipicios si indracit care isi apara inghititura puturoasa, culmea, de Dumnezeu, cazand pe potriva scurgerii turnististilor natuiristi ca un sharpe-serpishor (smintzishor si intzetzelepciumete cu fatza umanumarmare) in propria gaura, cazand ca o tina imputzita ce cade si se scurge in adanc cugetator de lene si se lasa in apartenenta si in comanda viclenilor adulti oculti, duhuri necurate de dedesubt care stau deasupra invadand cu diversiuni si te agata coabitand lipiti de bol ca in ascunsul unei case si te fac rau dandu-se buni ca niste sugative-lipitori lingusind si mintind ca-ti va fi bine, inoculand o anestezie incantatoare ce te ”linisteste” mintzind ca cica totul va fi bine in barsupiul paianjenului-musca, sa fi naiv si sa crezi in bani si sa te lasi mic-pui lenes, puturos ca o bula, care se bucura de scapare, de fofilare, de fuga de greu, de absenta de la datorii, ca se scapa de iubirea serioasa duhovniceasca si de lucru cel mantuitor si o sa se odihnesca si asa doarme pe stomac visand cu ochii deschisi in simtul placut al interiorului dulceag-mocirlos pofticios ca intrun hamac si acolo produce mucus viral in plaman, stranguland si obturand bronhia stanga ca sa-si faca provizii si sa se hraneasca si sa creasca un razboinic stangoliat foarte agresiv, aparandu-si cu hule si urlete criminale ca hotii, cu cutit si pulan, bolul furat lenes si puturos in care sta si zambeste in ascuns omul fericit ca un fraier tzepuit neintelegand ca acolo fix nu crede in sfantul Iisus, nu crede bine si de aia nu vede ca-si apara in sine, in mine, ca nebunul defapt pierzarea... putoarea... lenea... ”viata” in cadere, in prabusire, in pierzare ”odihitoare”... culmea, de Dumnezeu.

Fatza de starea asta ”sfanta” de bol-bolund-lenes aflat in cadere si prabusire in ”odihna” adanca, in care pui-omul ce se crede smintzisor se simte bine cu inconstienta impreuna cu lipeala lipitorilor viclene oculte tzepuitoare din ascunsul ”casei”, cochilie de suflet pentru a fi tot mai in ascuns, i se trage intelepciuma solomomamoniaca si de aici se manifesta cu tupeu trufash profitabil ipocrismul si fatarnicia de care nu-ti dai seama simtindu-te vinovat ca una vorbesti si alta simti in ascuns... ca sa faci... rele si racituri reci la inima ca o piatra de gheata a necredintei.

Si toate se bazeaza pe minciuna raiadului din care n-a iesit de frica si pe care-l apara cu disperare jertfelnica pripita si nesabuita si pe minciuna reafirmata si recrezuta in frica fricii infricosate pe baza careia se infurie pentru banii platiti pentru intretinerea ipocrismului si de aia este foarte suparat si rebel revolut nemultumit, care e defapt aceiasi minciuna satanista ancestrala cum ca cica Dumnezeu i-a silnicit mereu si iar ii silniceste speriindu-i vrand sa-i tzepuiasca si sa-i silniceasca, adica o intoarce cu nepasare ca la ploiestisti si ca la plumbuita ca nu in mine-sine si in doresc-vreau e propria puturosenie silnicioasa ce cauta cu reprosuri si victimizare vicleana sa extoarca pana si pe Dumnezeu muscand calcaiul sau chiar mana care-l hraneste sau pangarind sanu-l care-l tine ascuns ci ca ar fi invers rezultand ca tu, in momentele alea de necredinta si prabusire demonizanta trufashe si de noaptea mintzii furioase, ca tu chiar crezi ca prostul si nebunul orbitor ca cica Domnul ar fi puturos, rau si ipocrit si ca El vrea cu viclenie sa-si faca sclavii Lui pe care sa-i silniceasca... si nicidecum ca puiul ”nevinovat” caruia nici prin cap nu-i da c-ar putea fi fix invers si de acolo din ascuns tinand mortish la minciuna raiadului asta ajungi sa te satisfaci in stil labordelator cu cei ce-ti da apa la moara cu norocoi ca niste mangaieri inaltzatoare de iesire din noroi, vorba lui sclavici, care cica te si linistesc (intru satanism) cand le auzi si le simti impacandu-te parca (in tradare satisfacatoare la orgoliile molipsitoare, tradare de ascultare), vai tie.

Deci e simplu, omul prost vine cu aceiasi minciuna sub soare care se vrea barfa noua, urland cu o falca-n cer si una-n pamant acuzand pentru banii cheltuiti slugarnicilor cu intretinerea ipocrismului!

Psalm scris sub inspiratia mareului rege prooroc... care si el inghite sa vezi... fix acolo!

[Moroco]

Pbersoana=diavolul!



Ispita rapitoare-vrajeala-jmecherie-tupeu-fenta-tzepuiala si penibilul se lauda!.. ca "supravietuieste" dand atac dupa atac ripostand cu atac dupa atac... la pbersoana. Rade ca prostul "victorios" desi nu e de ras!

Pbersoana=mamona!

[Moroco]

Te iaiar sataina mandriei sateilor mocultististi pupaciosi intimi atingălăi!
Fratii mai mari, aratandu-se si dandu-se mai mici, mai buni si mai blanzi, strica si corup, chinuie si distrug pe fratii mai mici (fetite si copii) de cand lumea! Fratii mai mici crescand mai mari ca frati mai mari fac la fel de cand lumea!

E oare posibila vreo schimbare interioara de taina ca sa iesim odata din cicluu carnot∈ al necr∈dint∈i?

Doamn∈ ajuta!

[Moroco]

Pai pun botul la barfe smintite, iau atitudine pradatoare infuriindu-ma pripit si apoi de frica nebuna, disperata, am curajul nebun sa mint, sa-mi mitui curajul nebun, sa ma dau mare justitiar pradand pradatorii ca orice lup ipocrit imbracat in haina de miel care-si schimba blana dar naravul ba oricat i se arata faptele rele pentru ca nu le poate digera si integra recunoscand ca-s ale sale.

Justitia nu face dreptate ci prada pradatorii ca lupii ipocriti, impostori travestiti.

Justita nu are niciun rost decat sa prade si sa distruga, nu mantuie pentru ca oricum pacatul si faptele rele facute vor aduce asupra ta dureri, rusini, chinuri oricat te minti ca pradand din nou vei iesi din dureri. Defapt pradand si inmultind pradarea iti cresti adictia la pradare, drogul lupesc ipocrit mancandu-te pe interior pana ajungi sa urlii de durere si degeaba te minti indulcindu-te iar si iar sustinand ca asa iesi din durere ca-n filemele hollywoodiene ca cica faradelegea si repacatuirea pradatoare va avea un happyend chiar fara sa te pocaiesti.

Dezbinat de recunoasterea propriei fapte rele nu ai cum sa te pocaiesti pentru ca nu te simti vinovat si acuzi pe altii pentru fapta ta de care vrei sa scapi asa, acuzand, razbunandu-te, nerecunoscand. Vei fi oricum pedepsit pentru ea, nu de justitie ci de pacatul facut, de fapta ta care te va chinui si aceea va fi durerea ta de care nu ai cum sa scapi. Nu se poate iesi din durerea ca un iad mintind. Va trebui mai devreme sau mai tarziu sa recunosti ca te pierzi tot mintind sa nu se vada si sa nu se stie fapta ta. E a ta asa ca ia-o la pachet cu toate consecintele ei fara sa te dezbini de ea. Tu ai facut-o si e fapta ta si daca e rea vor veni peste tine durerile de la ea, nu de la justitie ci de la pacatul si fapta ta cea rea. Fara pocainta sincera si cinstita nimeni nu scapa... de dureri. Nu fugiti de dureri in minciuni ci avandu-le recunoasteti de la ce fapte rele sunt ele, de la ce pacate si faradelegi facute ca lupii pradatori care-si schimba parul dar naravul ba.

[Moroco]

Justitia nu mantuie ci dezbraca si desfraneaza tzepuind dupa care distruge. Dreptatea justitiara din filmele pline de faradelegi, pacate, minciuni, greseli, distrugeri, sminteli, e un fel de cireasa de pe tort a propagandei sateice a happyendurilor false, sataniste, a certurilor si razboaielor voirii de a face rau ca-ntre arici sustinad si crezand (mituit) si avand pretentia ca faci bine. ”Dreptatea” aia nu rezolva, nu indreapta, nu mantuie ci te duce in iad si in rusinea desfranarii dezbracarii in public si in presa, pe toate canalele. A prada de pe pozitii mediatice si justitiare pradatorii si pradatii de toate intimitatile lor, judecandu-i, controlandu-i, cercetandu-i, urmarindu-i ca sa-ti asiguri tu toate privilegiile netulburate de pe functii politice, politienesti si militare e cel mai murdar joc periculos cu focul facut de ipocritii mitomani inrolati ca mercenarii in sistemele statelor lumii si ale mafiilor statelor paralele care raspandesc speranta desarta a dreptatii lor promovata prin toate reclamele si filmele cu final ”fericit”. Drepatea aia e barna si calea pierzartii cu care te anesteziaza si te indulceste ca sa nu vezi ditamai mocirla, cosmarul, mizeria, blestemul, rautatea, nebunia, parvenitizmul, impostura, mandria...

Domnul nu a raspuns justitiei nici in fata marilor preoti si nici in fata marilor justitiari sau inchizitori la curiozitatile lor stiintifice ci a continuat sa marturiseasca adevarul adevarat curent al ceasului respectiv de care nu voiau sa fie constienti permitandu-si sa nu stie ce fac in ceasul acela cum nu vor ei sa stie ce fac in fiecare ceas toata viata.

Ce rost are sa stii atatea lucruri istorice sau din viitor prin proorociile Duhului daca nu stii adevarul adevarat despre tine si despre ceilalti, daca nu vezi, daca nu pricepi, daca nu stii ce faci cu adevarat in ceasul de fazta si apoi mereu in fiecare ceas?

Iti place mai mult sa te lauzi decat sa te comporti smerit in adevar ca un crestin trezit din somnul macatului si al mortii acomodat si leganat in bani si in toate comoditatile lumii? Pentru ce-ti deschizi intimitatile persoanei si ale mintii celor ce batjocuresc Divinitatea? Esti cinstit, esti sincer sau esti fraier?

[Moroco]

Si daca ai scapat de ispita dreptatii statului medicalo-politienesc cu servicii mafiotizate si justitie politruceasca privilegizanta la nesfarsit care te invinovateste si te dezbraca ca sa te tzepuiasca aricii din masmedia pana te simti victima deznadajduita atunci te poti uita si la propria victimizare vicleana care nu poate sa sustina si ea la nesfarsit ca neascultand esti victima de parca ai fi ascultat si a iesit rau incat reprosezi asta lui Dumnezeu. N-ai ascultat sau ai ascultat de cine nu trebe si ai ajuns rau fix din pricina neascultarii tale de Dumnezeu asa ca lumea si ca ocultii muscoci aricii care te tzepuiesc in intimitate fix in ochii cu care te cercetezi pe sine insuti ca sa te foloseasca la para si cearta dezbinatoare intre victimele viclene ce se tepuiesc ca aricii sarcastici pentru voia lor... caci aia e cea de care au ascultat intrand in boala profesionala habotnica pentru care cer odihna si concediua simtindu-se istoviti si fugind de ascultare ca dracool de tamaie, mintind ca-i omoara munca mai rau ca lenea.

[Moroco]

In loc sa faci bine si sa nu faci rau conform invataturii de Credinta aluneci pe interior in suparare inversoare ajunand sa vrei sa-i faci rau Lui Dumnezeu: ”voi vreti si azi sa ma omorati si uneltiti cu ura in ascunsul inimilor si cotloanelor voastre...”

Neascultand de Dumnezeu si ascultand de altcineva, de tine, de femeia ta, de satanism prin interpusi-papushati, sau ascultand insa fara credinta credincioasa, intelepciune, Har si responsabilitate si eronand, stramband, distorsionand si exagerand prin amestecul voirii tale ”mantuitoare” si "propovaduitoare"... si iesind rau ”ascultarea” ta ”intocmai”, cazand tu prin ea in greseli fatale si de acolo in dureri pana in iadul adictiilor rusinilor neputincioase, iata ca te ridici ca somnambulul crizat si reprosezi Domnului cu furie si revolta trufashe de parca El ar fi vinovat prin porunca Lui si de parca ar fi fost rau ca tu ai ”ascultat”...”intocmai”... si in nemultumirea asta dezbinatoare si rupatoare de relatie duhovniceasca cu Dumnezeu aluneci mereu umbland de colo colo mai incolo cand nemultumit de desele recidive nu simti cum in tine te inversezi suparandu-te ca un porc agresiv pentru scroafa ta stearpa ce si-a pierdut purcelasii si vrei sa te razbuni vrand sa faci rau lui Dumnezeu pana acolo incat vrei sa-i faci rau cu trufie inconstienta interioara in ascuns, urand si uneltind si vrand acolo in capul persoanei interioare din tine de parca n-ar fi capul tau si persoana ta ci parca ar fi un cap strain al unei persoane straine controlate de lume si de patimi si iata alunecand asa in timp ce pare ca te pocaiesti cu trufie si violenta ajungi sa depasesti linia rosie si sa te invarti impotriva Stapanului si Binefacatorului tau devenind un antihrist care fuge de ascultarea ”istovitoare” si ”periculoasa” pentru viitorul tau ca dracool de tamaie lasandu-te dadacit de cotcodra-cool-turist care te minte si te mituie cu marsaviile lui eliberatoare de... de ascultarea de Dumnezeu ca de un rau pe motiv de saracie, lingusindu-te cu clubul exclusivist al bogatilor altruisti si al saracilor ticalosi ce vor sa parvina ca ipocristii foarte neipocriti data de propriul interes mamoniac.

Din alunecarea asta a pocaintei tot mai lacome facuta cu suparare pe pacate se ajunge in inversare si exagerare si trecand granita cu trufie se ajunge in voirea de a face rau inclusiv lui Dumnezeu si de acolo apare antihrismul interior neinteles si neluat in seama care creste in om ridicandu-l din adanc si ducandu-l la pierzare.

Aceasta forma ascunsa de voire de a face rau (crima, lovire, spurcare, ispitire, prindere in capcana, hulire, denigrare, defaimare, spurcare, pangarire, profanare, excludere, alungare, haituire, inchidere, pacalire, mintire, tzepuire, etc) sta acolo in acea suparare furioasa si speriata care vrea sa se apere ridicand armanet sa loveasca, sa chinuie sau sa ucida cu viclenie lingusitor-ispititoare excluzand si razbunand raul cu rau in timp ce sustine cu tupeu-mereu ca e victima, victima vrednica, nedreptatita, discriminata, parasita, umilita fix din cauza ca a ascultat intocmai desi el a ascultat de sharpe si de femeia sa, adica de el insusi care dorea si cauta prilej de a cadea in sipita... suicidara... a rusinii maxime... ca cica nu mai suporta batjocura de a nu stii nimic fiind obligat sa ti-o castigi cinstit, nu prin luat sau furt k toata lumea ci prin ascultarea de Credinta.