![]() |
![]() |
|
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Tu judeci dreptatea lui Dumnezeu cu o minte revoltată și (să zicem) cât se poate de ”omenească”, fiindcă ”Nimeni din cei vii nu este fără de păcat”(Liturghia Sf Ioan Gură de Aur). Dacă un om se naște cu metehnele moștenite de la părinți tu spui că Dumnezeu l-a pedepsit și nu-i adevărat. Dumnezeu nu pedepsește niciodată pe nimeni, oamenii se îndepărtează de Dumnezeu prin faptele lor păcătoase și astfel ei se sustrag binecuvântării Lui și purtării Lui de grijă, ei izolându-se în lumea generată de mintea lor pătimașă și totuși Dumnezeu îi iartă ori de câte ori ei păcătuiesc oferindu-le reîncarnarea, care nu-i altceva decât iertare, ca să nu mai greșească. De ce îi iartă Dumnezeu? 11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot așa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa și să fie viu. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriți voi, casa lui Israel?(Iezechiel33,11) Pe de altă parte, dacă pe un om îl ajunge o nenorocire, poate că are de-a face cu o încercare din partea lui Dumnezeu, Care astfel îi testează credința, puterea de a iubi și voința de a se jertfi. Mintea omenească, dacă nu e educată și instruită prin Duhul Sfânt n-are cum să înțeleagă dreptatea lui Dumnezeu și de aceea omul acela crede că mintea lui e corectă, când de fapt asta e prima greșeală care generează apoi muulte alte greșeli.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
|