Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Justitia nu mantuie ci dezbraca si desfraneaza tzepuind dupa care distruge. Dreptatea justitiara din filmele pline de faradelegi, pacate, minciuni, greseli, distrugeri, sminteli, e un fel de cireasa de pe tort a propagandei sateice a happyendurilor false, sataniste, a certurilor si razboaielor voirii de a face rau ca-ntre arici sustinad si crezand (mituit) si avand pretentia ca faci bine. ”Dreptatea” aia nu rezolva, nu indreapta, nu mantuie ci te duce in iad si in rusinea desfranarii dezbracarii in public si in presa, pe toate canalele. A prada de pe pozitii mediatice si justitiare pradatorii si pradatii de toate intimitatile lor, judecandu-i, controlandu-i, cercetandu-i, urmarindu-i ca sa-ti asiguri tu toate privilegiile netulburate de pe functii politice, politienesti si militare e cel mai murdar joc periculos cu focul facut de ipocritii mitomani inrolati ca mercenarii in sistemele statelor lumii si ale mafiilor statelor paralele care raspandesc speranta desarta a dreptatii lor promovata prin toate reclamele si filmele cu final ”fericit”. Drepatea aia e barna si calea pierzartii cu care te anesteziaza si te indulceste ca sa nu vezi ditamai mocirla, cosmarul, mizeria, blestemul, rautatea, nebunia, parvenitizmul, impostura, mandria...

Domnul nu a raspuns justitiei nici in fata marilor preoti si nici in fata marilor justitiari sau inchizitori la curiozitatile lor stiintifice ci a continuat sa marturiseasca adevarul adevarat curent al ceasului respectiv de care nu voiau sa fie constienti permitandu-si sa nu stie ce fac in ceasul acela cum nu vor ei sa stie ce fac in fiecare ceas toata viata.

Ce rost are sa stii atatea lucruri istorice sau din viitor prin proorociile Duhului daca nu stii adevarul adevarat despre tine si despre ceilalti, daca nu vezi, daca nu pricepi, daca nu stii ce faci cu adevarat in ceasul de fazta si apoi mereu in fiecare ceas?

Iti place mai mult sa te lauzi decat sa te comporti smerit in adevar ca un crestin trezit din somnul macatului si al mortii acomodat si leganat in bani si in toate comoditatile lumii? Pentru ce-ti deschizi intimitatile persoanei si ale mintii celor ce batjocuresc Divinitatea? Esti cinstit, esti sincer sau esti fraier?

[Moroco]

Si daca ai scapat de ispita dreptatii statului medicalo-politienesc cu servicii mafiotizate si justitie politruceasca privilegizanta la nesfarsit care te invinovateste si te dezbraca ca sa te tzepuiasca aricii din masmedia pana te simti victima deznadajduita atunci te poti uita si la propria victimizare vicleana care nu poate sa sustina si ea la nesfarsit ca neascultand esti victima de parca ai fi ascultat si a iesit rau incat reprosezi asta lui Dumnezeu. N-ai ascultat sau ai ascultat de cine nu trebe si ai ajuns rau fix din pricina neascultarii tale de Dumnezeu asa ca lumea si ca ocultii muscoci aricii care te tzepuiesc in intimitate fix in ochii cu care te cercetezi pe sine insuti ca sa te foloseasca la para si cearta dezbinatoare intre victimele viclene ce se tepuiesc ca aricii sarcastici pentru voia lor... caci aia e cea de care au ascultat intrand in boala profesionala habotnica pentru care cer odihna si concediua simtindu-se istoviti si fugind de ascultare ca dracool de tamaie, mintind ca-i omoara munca mai rau ca lenea.

[Moroco]

In loc sa faci bine si sa nu faci rau conform invataturii de Credinta aluneci pe interior in suparare inversoare ajunand sa vrei sa-i faci rau Lui Dumnezeu: ”voi vreti si azi sa ma omorati si uneltiti cu ura in ascunsul inimilor si cotloanelor voastre...”

Neascultand de Dumnezeu si ascultand de altcineva, de tine, de femeia ta, de satanism prin interpusi-papushati, sau ascultand insa fara credinta credincioasa, intelepciune, Har si responsabilitate si eronand, stramband, distorsionand si exagerand prin amestecul voirii tale ”mantuitoare” si "propovaduitoare"... si iesind rau ”ascultarea” ta ”intocmai”, cazand tu prin ea in greseli fatale si de acolo in dureri pana in iadul adictiilor rusinilor neputincioase, iata ca te ridici ca somnambulul crizat si reprosezi Domnului cu furie si revolta trufashe de parca El ar fi vinovat prin porunca Lui si de parca ar fi fost rau ca tu ai ”ascultat”...”intocmai”... si in nemultumirea asta dezbinatoare si rupatoare de relatie duhovniceasca cu Dumnezeu aluneci mereu umbland de colo colo mai incolo cand nemultumit de desele recidive nu simti cum in tine te inversezi suparandu-te ca un porc agresiv pentru scroafa ta stearpa ce si-a pierdut purcelasii si vrei sa te razbuni vrand sa faci rau lui Dumnezeu pana acolo incat vrei sa-i faci rau cu trufie inconstienta interioara in ascuns, urand si uneltind si vrand acolo in capul persoanei interioare din tine de parca n-ar fi capul tau si persoana ta ci parca ar fi un cap strain al unei persoane straine controlate de lume si de patimi si iata alunecand asa in timp ce pare ca te pocaiesti cu trufie si violenta ajungi sa depasesti linia rosie si sa te invarti impotriva Stapanului si Binefacatorului tau devenind un antihrist care fuge de ascultarea ”istovitoare” si ”periculoasa” pentru viitorul tau ca dracool de tamaie lasandu-te dadacit de cotcodra-cool-turist care te minte si te mituie cu marsaviile lui eliberatoare de... de ascultarea de Dumnezeu ca de un rau pe motiv de saracie, lingusindu-te cu clubul exclusivist al bogatilor altruisti si al saracilor ticalosi ce vor sa parvina ca ipocristii foarte neipocriti data de propriul interes mamoniac.

Din alunecarea asta a pocaintei tot mai lacome facuta cu suparare pe pacate se ajunge in inversare si exagerare si trecand granita cu trufie se ajunge in voirea de a face rau inclusiv lui Dumnezeu si de acolo apare antihrismul interior neinteles si neluat in seama care creste in om ridicandu-l din adanc si ducandu-l la pierzare.

Aceasta forma ascunsa de voire de a face rau (crima, lovire, spurcare, ispitire, prindere in capcana, hulire, denigrare, defaimare, spurcare, pangarire, profanare, excludere, alungare, haituire, inchidere, pacalire, mintire, tzepuire, etc) sta acolo in acea suparare furioasa si speriata care vrea sa se apere ridicand armanet sa loveasca, sa chinuie sau sa ucida cu viclenie lingusitor-ispititoare excluzand si razbunand raul cu rau in timp ce sustine cu tupeu-mereu ca e victima, victima vrednica, nedreptatita, discriminata, parasita, umilita fix din cauza ca a ascultat intocmai desi el a ascultat de sharpe si de femeia sa, adica de el insusi care dorea si cauta prilej de a cadea in sipita... suicidara... a rusinii maxime... ca cica nu mai suporta batjocura de a nu stii nimic fiind obligat sa ti-o castigi cinstit, nu prin luat sau furt k toata lumea ci prin ascultarea de Credinta.

[Moroco]

Minciacuzacoolturist, de frica smintita, trufash-demonica sclavagista, se rupe scotandu-se din frica=ascultare vrand desfranar∈liberatoareoare pentru bani=necredinta! Iar daca tot acuzi mereu smintit, furios si suparat pe ascultare asta inseamna rautate oricat ti-o anesteziaza si ti-o indulcifica desfranarea pripit naiva din capul fraieritilor auto-ispititori, auto-tzepuitori ca puii lingusitori infiati de cotcodădacoolturismul de ”incredere” deasupritor pentru ca-ti ia din bani si-ti ”da” din ei inapoi, gauriti, pangariti si blestemati, un procent minuscul dar tu te bucuri ca prostul ce-si alege calaul ca-i da, pentru ca sunt marcati cu poza si insemnele tale ca sa te crezi pretios si mancand gubiciul din aluat mamoniac de ipocriti iti inchipui ca te poti dezvolta pe orice filiera profesionala in filmul viselor umede desarte lumesti si vrei sa nu mai vezi si sa nu mai intelegi ce faci in ceasul asta in care te crezi bastarchef... ca te rupi in figuri bagandu-te pana peste cap in greseli, in pacate, in faradelegi... in prima, in cea mai mare, lepadarea de familia ta Hristo-divina crezand si traind mai mult invataturile lumii decat invatatura de credinta crestina... ortodoxa...Cuvant. Si apoi iar acuzi smintit... de frica...smintita........... pentru bani murdari...... pentru tot mai multi bani murmurdari.



bani negri murdari = groapa neputintei in care te duci ca orbul pacalit din care n-o sa mai poti iesi oricate slugi bine platite ai avea.

[Moroco]

Ca nebunul orb si inconstient iti faci rau in tot felul de moduri:
-faci rau lui Dumnezeu ca sa-ti faci rau
-faci rau sfintilor, dreptilor, mai marilor si mai micilor ca sa-ti faci rau
-faci rau invataturii de credinta, ascultarilor, credintelor, lucrarilor
-iti faci rau direct tie ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fiind numai trup ce vrea sa se uneasca cu propriul trup sau cu alte trupuri ”sa formeze un singur trup lasand pe Tatal si pe mama sa” si pe Duhul, ingrijindu-se doar de trup pentru trup ca sa-si strice astfel trupul caci asa se stica trupul si apoi avand trupul stricat iti faci mereu raul din stricaciunile relei functionari si din grija asta pagana pentru trup caci deraind de la credinta proDumnezeu la voirea protine insuti si protrup asa iti strici trupul si iata asa iti faci rau mereu inchipuindu-ti ca-ti porti grija si de trup si de suflet si de mantuire, defapt e teapa, defapt asa iti faci rau ca oalele goale perfecte ce se ingrijesc numai de ele si stricandu-se tot ingrijindu-se de perfectiunea lor pamanteasca se strica si crapa si ajung ciob-ciorb si vor sa se unesca apoi toate ciorburile si sa taie din razbunare nepricepand ca unitatea asta de oale si ulcele sparte cu grija doar de oale goale strica defapt oalele,
-iti faci rau cu duhurile rele oculte stand de vorba cu mortii, cu ingerii cazuti, cu demonii si lasandu-te tzepuit si corupt, revoltat, nemultumit, lingusit, desfranat... primind cupola ispisericii lor, apeland la ajutorul lor blestemat, implinid hule si blesteme, rautati, razbunari, chinuri, ispitiri, tradari, punand capcane si minand si otravind locul... tie iti faci rau,
-iti faci rau uitand, retardandu-te si degenerand, te prostesti, joci tetru, te distrezi cu naivitate ca prostul lacum, inselator si nepasator
-iti faci rau facand rau prin interpusi ca un papusar ce unelteste avnd scop viclenie si profitul murdar, doar ca sa-ti faci rau pentru fascinatia suspansului si drogului frccii indulcite cu minciuna si desfranare
-iti faci rau luandu-ti drogul ipocrit al placerii fricii interioare fatzarnice, ascunzand, calci Cuvantul, ascultarea, indatoriile, trufesti, abuzezi, inseli, te bagi in jocuri periculoase, te joci cu focul si cu ghiata infrigurand sau cu caldicismul imoral si lingusitor al comoditatilor, ajungi sa-ti permiti sa calci drepturile, granitele, sentimentele altora pana si pe cele ale Lui Dumnezeu, barfesti, judeci, minti, profiti de altii, denigrezi si te erijezi la putere si judeci si faci morala pentru ipocriznie si fatarnicie periculoasa care-ti declanseaza pe interior drogul viclean al fricii sinistre ce te ”albeste” ca pe justitiarii ce-si acopera pradaciunile si faradelegile lor cu tupeul de a sustine ca nu repeta raul ci acuma fac dreptate, judeca si condamna pe altii invinovatindu-i si pradandu-i de drept, cica, drog murdar si pervers cu care te hranesti si te lauzi de parca ai avea curajul cel bun al ascultarii sau al justitiarului cinstit , al dreptului umil si curat, cand defapt tu nu crezi si nu asculti ci-ti iei mereu si-ti iei tot mai mult crezand ca-i bine sa-ti iei fara sa-ti fi dat cineva proprietar voie si asa ajungi sa-ti iei sfintenii si pacate tot timpul fara sa fii constient, cu ochii, cu gura, cu simturile, cu analizele mentale, cu mainile, cu urechile si lundu-ti mereu tot mai mult te droghezi si te anesteziezi si te tzepuiesti mintindu-te cu aceasta frica si cu minciuna perversa din ea inchipuindu-te mare si tare, sfant vrednic cand defapt esti decat un arogant mediocru ce se crede Dumnezeu sau jucandu-te pe afara, un mai mare si mai mult ca oricine, ca o putere lacoma si ajungi un nerecunoscator trufash penibil si iata ca si asa iti faci rau dandu-te si apartinand de furnizorii de astfel de droguri viclene si desfranate, de a-luatul asta periculos cu care esti fix in contra Duhului, caci te pleci si altor dumnezei straini si mincinosi sau te pleci si te umilesti si te batjocuresti tie insuti in loc sa-ti faci smerenia si umilinta si toate rusinile neputintei doar fata de adevaratul Dumnezeu care desi te iubeste tu-L inseli din obijnuinta ca-n ”traditia” casnicilor si prea apropiatilor fatarnici doar ca sa te joci cu focool si sa-ti faci mai rau inchipuindu-ti si crezand ca-ti faci bine nepricepand ca te autotzepuiesti ca fraierul cazand in lucrarea satanei si blestemul legii si devenind diavol dependent de drog ca un alcoolic si fumator, ca un drogoman ce prizeaza frici ipocrite si ascunse din a carei simtire interioara ii rezulta ”bucuria” nascultarii cu sfidare si curaj nebun si nesabuit, zambind si razand din nebunia ”fericirii”, placerii cu care te lauzi ca smintisorii ce indraznesc ca fakirii lui Izabela sa se tzepuiasca si sa se creada un fel de asceti carora le-a cazut asc-ul ramanandu-le doar coada de sharpe neastamparat devenind defapt ∈ti adica niste fuckereti fatarnici si ipocriti ce se dau mari si se cred victime nedreptatite si vrednice, razbunandu-se pentru bani si socotindu-se ”drepti”...
-faci rau fetelor, animalelor si mai micilor pangarind totul, vorbind limba pangaritorilor deshantati si destrabalati ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fugind de munca si Harnicie ca dracool de cruce si tamaie
-iti faci rau alegand raul si dandu-te lumii sau sefilor ei diavolii vazuti sau oculti ca sa-ti faci rau tepuindu-te ca-s buni si ca-ti faci bine, ca te eliberezi de ascultare, de insistenta ispitei tradarii, de istov, de munca, slavindu-te in desert ca ai gasit solutia la grijile vietii si pacea prin tradare, coabitare si colaborationism complice, mintindu-te ca desi alegi sa te dai celui rau totusi vrajitorind chimic pe interior simti ca iti e bine, esti bun si-ti va fi bine de parca ai fi vrednic de jertfa sau sa jertfesti,
-iti faci rau tzepuindu-te cu raul, cu faradelegile, cu pacatele cu greselile si cu neascultarea tzepuindu-te mentalist si in simtiri ca tzi-e bine si ca-ti faci bine si-ti va fi bine
-te iei din trecut si drackaplecandu-te si la alti ”dumnezeidoli” lingushtind ”fericit” in promisscuitate dansand cu lupii moralisti justitiari ai sanepidului descarcerat te dai din viitor in prezent in obijnuinta ca o traditie temporala si simti ca ti-e bine, ca esti bun si-ti va fi bine nepricepand ca iti dai o ”sfintenie” veche, un trecut, o istorie in care te-ai simtit bine neascultand si tradand, inseland, pangarind, marindu-te si grozavindu-te in puteri urlatoare criminale deasupritoare de afara uitand de Dumnezeu.

De la atat rau cat iti faci necontenit cu constiinta smintita aparandu-ti banii, minciuna si satanismul in toate felurile, stracandu-te si invartosandu-ti-se mereu pe interior mecanismul procontra gresitor ca la ultrasii nebuni fara sa fi constient de repercursiuni si avand nepasarea si lipsa asta de constiinta, deci facandu-ti rau pentru EUri-”dumnezeu” cu insistenta, ambitie si incapatanare continuanta la nesfarsit te apuca in mod firesc niste simtiri rele, te ia bolile, lumea, raul, dracii, moartea, toate chinurile, sau cum altfel???... dupa formula corecta care zice ca daca-ti faci rau atunci sigur iti va fi rau si ajungi in rau pana la urma adica in iad.

Desi e maxima prostie si rusine sa persisti, si cu toate astea tu nu te opresti, nu te linistesti, nu te umilesti, nu te smeresti, nu te rusinezi ci mai bine te dai mare si tare si te mandresti sa nu se vada rusinea si te lauzi si te grozaversti dandu-te tot mai viteaz si curajos-nesabuit in timp ce continui sa-ti faci rau ca sa nu se vada si sa nu se stie prostia maxima in care te scufunzi caci prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul.

Ajuns in durerile cele mai rele de la raul pe care ti-l faci mereu din necredinta, de frica mortii si grijilor arunci vina pe altii si generalizand aluneci si deraiezi pana acolo de-L invinovatesti mai ales pe Dumnezeu si ramai suparat ca te mustra si nu te mai alinta exagerat ca sa te simti dumnezeu si sa te setezi si sa te crezi dumnezeu, daca nu mai mult vrand mereu doar drogul asta, sa-ti iei si sa te setezi dumnezeu prin orice deductii logice, pareri, vederi, inchipuiri de sine si sa te dai dumnezeu avand pretentia de a fi respectat ca dumnezeuu fiind defapt un pacatos neputincios in mod evident care si-a tzepuit eu socotindu-l dumnezeu(demon) ca sa poti sa-ti permiti sa faci ce vrei tu fara oprelisti punad pretul tau si pretuirea ta deasupra tuturor, nepricepand ca ideea asta prin care te joci de-a dumnezeu e gresita si periculoasa, otravitoare, demonizanta, fiindca nu te lasi indumnezeit de Domnul ci iti iei minciuna din alint parca deducand ca tampitii ca ai fi si tu deja dumnezeu.

Apoi de frica smintita insuflata de furia stapaniilor lumii si de ghinioane si necazuri, de inevitabilul rau care vine si te ia repeti invinovatirea la adresa lui Dumnezeu, lepadandu-L, hulindu-L, defaimandu-L, denigrandu-L, facandu-I rau de frica, de aceasta frica smintita in care te simti rau si-L acuzi, Il tot acuzi in mod reflex reprosandu-I si vrandu-I raul fiind smintit in mecanismul pro-contra, apartenenta-excludere, multumire-nemultumire, suparare-veselie, pace-cearta justitiara razbunatoare.

Pe scurt, ramai cu frica smintita, cu acuzarea in starea rea reprosiativ-revendicativ-repetitiva si mintindu-te ca-ti faci bine ti se pare ca te simti bine si ca ti-e bine si ca-ti va fi bine insa defapt iti faci rau, te tzepuiesti si lovesti in ce ai mai sfant, in Dumnezeu, in ascultarea, in credinta in El, in iubire... amarandu-L.

De ce? Pentru ca in vrere te-ai obijnuit sa iei sfintenia ca merele din copacul cunostiintei sustinand ca ti-e bine, ca-ti va fi bine, ca o sa fie bine desi in mod evident tu iei, adica furi mintindu-te ca faci bine si mintind ca te minte Dumnezeu.

continuarea mai jos

[Moroco]

Deci de frica smintita iti faci rau, dai vina pe altii, generalizezi si ajungi concentrandu-te incruntat, focalizand smintit sa invinovatesti mereu cu ura criminala pe Dumnezeu ca din reflex mintind ca ai fi suparat sau ca ai avea motive sa fi suparat, facandu-ti astfel rau si tot mai rau caci facand ca nebunul rau lui Dumnezeu defapt tie iti faci mai rau dandu-te tu-EU dumnezeu cu pretentii de ”dumnezeu”, si iata cum demonizandu-te prin trufie te-ai autotzepuit, te-ai autoispitit si te-ai autorispit si distrus pierzandu-te intro lucrare reflexa repetitiva, egoista, mincinoasa, ipocrita, credula, pierzatoare ca un naiv care se minte mereu mintind ca-i mintit de Dumnezeu si crezand orbeste propria minciuna autotzepuitoare, sustii in razbunare ca-n vrajitorie interioara gastronomico-mamoniachimica acuzatoare ca desi-ti faci rau iti este bine, esti bun si-ti va fi bine negand evidenta si consecintele suparatoare pe care orice prost le intelege si care ne spun ca nu esti tu dumnezeu si ca daca iti faci rau (cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta) atunci sigur iti va fi rau. Cum altfel? De ce nu crezi? N-ai citit despre ispitirea lui Iisus cand a fost dus de Duhul in pustie ca sa fie ispitit si probat de satanisti, de duhurile rele si de ingerii cazuti, de spiritele rele si de demoni? A fost ispitit la neascultare crezand ca asculta, apoi la inchinare la lume adica la desfranare lingusist aplecatoare in desert, la cedare si tradare crezand ca aduce jertfe si slujire lui Dumnezeu slujind oamenilor si lumii si apoi a fost ispitit la aplicarea textelor si invataturilor cu usuratate si comoditate ca sa sara in cap crezand ca va fi salvat in nesabuinta indrazneata de a folosi divinitatea la interese personale egoiste circaresti. Deci a fost ispitit sa cada in patima omului naiv de a-si face rau pe nedrept si fara motiv, sa-si faca rau de dragul si de bucuria raului crezand ca-si face bine bagandu-se in cruzimea chinurilor nestiind ca-si face rau, venind apoi cu solutia gresita exclusivista pe sfinvers, de a crede in solutia oarba egoista gresita si de a o aplica cu nepasare, solutia de a face rau nevinovatilor crezand ca le face bine si din pricina durerilor si chinurilor apoi cedand ca sa-si faca rau Lui si altora stiind ca-si face rau si vrand sa-si faca rau pentru rau asa ca patima omului avand mereu dorinta sa-si faca rau ca sa ajunga in chinuri tot mai rele, in rau fara putinta de a se opune. Iar apoi aceste ispite au continuat prin oameni pana la sfarsit fiind ispitit mereu sa-si faca rau neascultand si nerabdand pana la sfarsit pe Calea cea buna spre bine, a-si face bine si Lui si altora intotdeauna si a deveni mai bun si mai desavarsit spre Raiul si spre fericirea vesnica a sfintilor si a dreptilor din Credinta si iubire nepacatoasa.

Dumnezeu-Iubirea curata si jertfelnica in ascultare inseamna cu totul si cu totul altceva!.. decat pofta si dorinta de a-ti face rau, in unitate mare cu altii sau tot mai mica pana la unul sau chiar singur sa n-ai altceva de facut decat sa-ti faci rau crezand sau necrezand, stiind sau nestiind ca-ti faci rau ci fiind tepuit si avand impresia ca-ti faci bine si ca va fi bine.

Daca crezi in Iisus Hristos Cuvantul si ai credinta credincioasa nu inseamna ca poti sa-ti pernmiti sa-ti faci rau cu nesabuinta hazardandu-te in indrazneli curajoase periculoase, jucandu-se cu focul ca niste vreEUri ce se dau Dumnezeu.

[Moroco]

Crestinii ortodoxiei cu Duhul crezand in crestinismul daruit de Sfanta Treime in care s-au botezat traind spre mantuire si desavarsire cu Duhul intru Cuvant trebuie sa lupte cu satanismul porcEUrilor rabdand satanistii. E simplu, singurul razboi cu folos, e al crestinilor din crestinism contra satanismului din satanisti care se infiltreaza peste tot si sminteste crestinii ca sa fie si ei k lumea... lupilor moralisti, pradatori fatarnici, vicleni si desfranti, ascunsi si oculti uneltitori, revoltatori care mintind se dau dumnEUzei si chiar mai mari ca ipocritii dandu-ti a-luat mamoniac pangarit sa te drogheze si sa faci frumos si sa le tot ceri numai lor cuvant pangaritor si profanator... ca sa te droghezi cu ipocrism de frica justitiei care te prinde in flagrant ca pe vinovatii recidivisti sa te faca sa minti parand ”adevaruri” istorice sau sa-ti faci rau. Deci e vorba de crestinism interior si exterior contra la satanism corupator si dezbinator, dar se lupta rabdand in Har satanistii pana la sfarsit cand vei primi cununa mantuirii.

Iubirea de vrajmasi si de casnici inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum a le face pe plac lumeste, cedand ispitelor, prosteste. Tuturor le-ar place mantuirea daca ar stii ce inseamna mantuirea si si-ar dori sa le fie bine acum, mereu si in vesnicie, deci a face pe plac cuiva inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum orice altceva. Iubirea de satanisti inseamna a-i elibera si pe ei si pe tine de satanism... prin rugaciune si rabdare in ascultare.