Mă iubește într-adevăr sau e doar minciună?

[Demetrius]

În prealabil postat de irina32

Adevărul este, că eu l-am mai jignit de câteva ori motivul fiind stângăcia lui, nu am avut răbdarea potrivită poate, și din ciuda pretențiilor puse de mama lui, m-a luat de multe ori mânia și l-am mustrat (ceva de genul a pornit în creierul meu: "cum sa vina ea cu pretenții cand eu trebuie să-i repet lui lucruri bazilare??).
Împreună cu faptul că eu vreau să-mi păstrez numele fiindcă nu mai am frați sau surori (deci motivul ar fi continuitatea numelui) cel mai probabil s-a simțit jignit și de asta acuma vrea să mă "răsplătească" (cu toate că recunoaște că maica-sa e vicleană).
Nu prea știu de unde să o mai incep, nădejdea și încrederea este slabă la amândoi.....

Fără niciun motiv aparent mi-a apărut în minte ieri gândul că o femeie nu are nume propriu de familie, ci numele tatălui său, sau numele soțului său, iar copilul pe care-l naște va purta numele tatâlui.

Abia acum devine clar că originea celor gândite de mine nu era altceva decât acest mesaj al tău.

În primul meu mesaj eu te-am întrebat ce e nou acum, dar tu ai ocolit răspunsul care însă se deslușește din situația descrisă și din... iertarea (pentru ”un păcat mai mare”) pe care nu ți-o mai poți acorda(cum spui tu acolo la sfârșit), dar pe care o transferi acum și către cei din jur.

Situația lui familiară este la fel și acum ca mai înainte, dar raportarea ta la el este diferită...

[irina32]

În prealabil postat de Demetrius

Fără niciun motiv aparent mi-a apărut în minte ieri gândul că o femeie nu are nume propriu de familie, ci numele tatălui său, sau numele soțului său, iar copilul pe care-l naște va purta numele tatâlui.

Abia acum devine clar că originea celor gândite de mine nu era altceva decât acest mesaj al tău.

În primul meu mesaj eu te-am întrebat ce e nou acum, dar tu ai ocolit răspunsul care însă se deslușește din situația descrisă și din... iertarea (pentru ”un păcat mai mare”) pe care nu ți-o mai poți acorda(cum spui tu acolo la sfârșit), dar pe care o transferi acum și către cei din jur.

Situația lui familiară este la fel și acum ca mai înainte, dar raportarea ta la el este diferită...

Din câte pot eu să deslușesc situația s-a schimbat de când mama lui și-a schimbat comportamentul față de mine (el justifică că din cauza temerilor ei se gândea să nu fi fost eu o profitoare sau mai știu eu ce relații ascunse sa am in orașul meu...). Cam in perioada aia coincide și declanșarea focul mai aprig al poftelor trupești.
Specific că nu am căzut în păcat cu trupul în deplin ,dar cu gândul am păcătuit amândoi. În ultimă vreme problema a persistat la mine și chiar el mă ruga să mă opresc și sa nu stârnesc ceva mai mare.
Amândoi recunoaștem că simulările astea (daca așa le pot numi) au sporit răul dintre noi, totuși și ura asta pe care o demonstrează mama lui față de mine, m-a alimentat psihologic să fac rău lui (să-l cert să-l cicălesc să mă plâng că de ce nu e mai chibzuit).
Situația lui familiară este la fel, dar mie mi-a fost prezentată în alt fel, mai mult de jumătate de an mama lui m-a primit in casă și părea iubitoare, dar dintr-odată și-a schimbat opinia față de mine fara niciun motiv aparent și cu mine prezentă l-a anunțat pe el că "să-i vină acasă doar cu fata cu care se va căsători".
Oricum eu ne văd încă necopți la minte pe amândoi,
Eu pentru că aș vrea perfecțiunea întruchipată (pe care uneori o văd în tatăl meu, și îl nimicesc pe viitorul soț făcând comparații)
Iar el îl văd deseori neatent față de lucrurile la care pun eu valoare și care m-ar ajuta sa am mai mare încredere (mersul la biserică și ascultarea deplină față de ce concordam împreună).

[Iorest]

În prealabil postat de irina32

Iar el îl văd deseori neatent față de lucrurile la care pun eu valoare și care m-ar ajuta sa am mai mare încredere (mersul la biserică și ascultarea deplină față de ce concordam împreună).

Poate chiar e obosit de la lucru, sunt meserii în care după 5 zile consecutiv ești rupt, darămite dacă urmează ture inegale o dată dimineața, o dată seara.