Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Dormi si te trezesti vibrand intr-un cap mare in burt-inima unei persoane mari din interior care iti inneaca si-ti sufoca toate sistemele incercand sa le buteze si sa le curete si simti ca te inneci ca te sufoci, ca versi, ca elimini sputa si ca nu poti controla invierea din somn de parca ea te-ar ucide, de parca ea te-ar chinui si ti-ar infunda bronhiile si plamanii, si-ar umfla esofagul si beregata, amigdalele ca si cum sistemul propriu imunitar isi autodistruge sistemele cu mintea necredincioasa, gonflata, semetita, prea marita din interiorul persoanei tale care vrand sa te trezeasca si sa functioneze, calca in picioare si trufeste asupra tuturor celorlalte sisteme care si ele iti asigura supravietuirea si corecta functionare, alimentarea, respiratia, inghitismul, si simtind in mod repetat nenorocirea asta, in fiecare dimineata, la fiecare atipire si trezire, te revolti ca mori, ca te chinui si dai vina pe orice altceva si altcineva nepricepand ca fix ingamfarea personala si semetia mintii si mandria persoanei laudaroase care a ajuns prea mare incat nu mai incape in sine incepe sa plezneasca, sa pocneasca vibran si sa asfixieze toate celelalte funcionari incat te panichezi si te deprimi simtind colapsul, prabusirea, iminenta mortii, innabuseala diabolica si imposibilitatea de a scapa de raul care vine.

Nu te tzepui cedand si lasandu-te tzepuit de tzepuitorii ce te tarasc in viata tzepuita ca ipocritii si fatarnicii impostori si prefacuti ce joaca credibilismul credibilitatii lucrand doar minciuna si pacatul caci nimic altceva nu te salveaza decat Mesia trimis de Dumnezeu prin sfanta Cruce in urmarea Domnului cu smerenie si blandete, cu invatatura comportamentala divino-umana in Cuvant si in Har, si doar asta e solutia vesnica pentru orice reparatie, mantuire, inviere si continuarea drumului spre fericire vesnica duhovniceasca, nu vremelnica, nu iluzorie, ci buna si credincioasa inca de aici lucrata si simtita ca un Rai al comuniunii si unitatii cu Dumnezeu.

Nu prin fuga de munca, de raspunderi, de rusini, de dureri si de stressul presiunilor si innabuselilor parazitare, nu prin frica de raul care vine ci prin ascultare cu credinta si Cruce te poti smeri, micsora, imblanzi, linistii, impaca in timpul vibratiilor si energiilor josnice descatusate ce te strica si te enerveaza la maxim, te poti umili si ruga smerindu-te si pocaindu-te pana ti se micsoreaza capocul uriash cu mintea mandra si semetita in autoindreptatiri, stinta si infailibilitati teribil de credul naivi credibiliste si pana ti se smereste persoana ultrase de la suprafata si pana in adancul din miez mai ales cand e cuprinsa de vibratiile puternice ale trezirii si reatipirii molesind si rezonand in rau trufash cu energiile rele si cu duhurile necurate ce-ti transmit setari stricacioase si viata bucuroasa in tepuire si mitomanie tepuitoare, nemultumindu-te si revoltandu-te din minciuna si necredinta ca o radiatie distrugatoare.

Fraiere, ceea ce te chinuie e duhul lumii recidiviste, ispita, iscai, ispisma, sisspisfaci si refaci razbunandu-te crezand ca scapi facand ispita, recidiva, ca te scapa lumea numa sa-i faci pe plac si cand colo pacatul iti devine drac, dracul iti devine stapan si te baga in patima si patima iti devine puscarie de tip alcatreaz in care ca dormamu ceri droguri si medicamente lovind cu biciul ca sa scapi de chinuri si dureri, sa scapi de boli tot mai incurabile uitand sa alungi si sa lupti cu duhul lumii recidivant recidiviste dupa Cuvantul Mantuitorului: ”...de acum fiule (al lui Avraam) sa nu mai pacatuiesti, sa nu fie tie mai rau!”

”Dar” fiul pacatului, ce stie el decat sa se lase ispitit si infiat la VIPeresuri ca un pui de pui si joaca mupetzul camelonic lingusitor orice in joaca uitand ca ispititorul te ia, te reia in recidive si te dezbina de Dumnezeu, te lauda, te slaveste, te palinta cu palinca, te mandreste, te semeteste, te trufeste si te ingamfa in miez ca un fel de ”smerenie” din aia ingamfata k lumea ca sa te dezbine, astea grozave pilite in greseli si minciuni sunt de-a stanga, caderi in adanc, in apropiere si in interior, de-a stanga foarte sus si foarte jos iar pe mijloc e media echilibrata ca un vrach vrajitor ce-ti da satanatate si echilibru, ca alea de-a dreapta sunt imbinari, te potriveste si te imbina cu labordelatoriea isterica certareata de parca ai fi avocatul revolut si solutionard al tuturor nedreptatilor intreband tu mereu cu tupeu si nemultumire "de ce? da' de ce?.. Doamne!" de parca El ar fi sursa greselilor si smintelilor ghinioniste, tragice pe care le faci prin duhul mitomaniei invarticioasa a inimii, te infurii pripit, dai sa lovesti pripit si culmea, va atrageti anclanshandu-va releele scurcircuitarde ca victimele nedreptatie acuzand si reprosand... si culmea culmilor gasind numai sfintii si dreptii si nevinovatii ca sunt de vina, Biserica, Dumnezeu, preotii, parintii-fratii, iubita, nevasta, copiii, numai tu cu lipeala-imbinarea pacatoasa nu esti vinovat ca smintzisorul iresponsabil ce se imbina cuplandu-se cu lumea ca si cu o amanta de zile negre, de compatimeli si barfe intime prietenesti, ca-ntre victime... vrednice... dar mai rau e caderea centrala in duhul lumii recidiviste si iata pacatuiesti acolo in centru, pe centru, in miez, in ingamfarea ta interioara, in inima ta, in miezul creierului tau, in duhul din sufletul tau, in iubire, in duhovnicie, in trup, in relatia cea mai profunda din tine cu Dumnezeu si te superi si ramai suparat daca ti se spune de ce ti-e rau si de ce esti bolnav, de ce mergi din rau in mai rau de prea mult timpm cazand prea des si prea jos... pai din cauza duhului lumii recidivant pe care nu-l dai afara si nu lupti cu el sa nu mai intre in tine si in casa ta, in biserica, in familie, in manastire, in calugaria si ascetismul tau ascultator, uitand ca deznadajduitul asta, trist si suparat, rau, razbunator, agresiv ca un transgender e fix duhul risipitor al celor bogati cu duhul ce au din ce risipi daca-s putrezi de bogati si e amestecat, corcit si infratit cu duhul parvenirii egoist-materialiste al boieriei mamoniace ce vrea sa-si faca tzara ca fatzarnicii si apoi imperiu ce contraataca viclean si desfranat in razboiul stelelor cazand tot mai mult spre iubirea de putere si stapanire mandra, terorista, imorala, nedemna, adica e fix duhul pierzarii amestecat cu duhul risipirii si tu cu toate ca stii cat e de viclean si desfranat, cu toate ca esti crestin ortodox bine invatat de maestrii duhovniciei si Harului, nu vrei sa pricepi ca in seminar si in facultatea de teologie ori de cate ori ti-ai luat pauza si vacanta si concediu si tot felul de zile libere motivate, defapt ai fost inghitit de duhul lumii, de duhul reci-divist reci-divizant care te face sa te dai mare si tare prin el ca un pilos insa e cel mai rau duh rau viclean la maxim care sa da ca cica nu exista si ca daca ar exista si l-ai reinfinta atunci ti-ar fi bine pe viitor cu el si tu-l crezi si te redistrezi asa cum te-ai distrat candva cam ca-n vacanta mare cu mikidutzii lui balauriferizati, zeificati idolizati care orice fac se cred mari de parca faptele si trairile lor ar fi divine, de urmat de toti si habar n-ai ca esti inghitit de el, duhul lumii recidivist si ca de aia suferi tot mai rau, chinuri, boli, patimi imorale, pericole mortale, greseli grave si fatale si-ti capeti tot mai multa nepasare, mult prea multa indraznire nesimtita si nepasare de viitorul tau... desi simti ceva, vezi ca te ia, ca te reia si te dezbina... asa ca o sa ajungi in iad ca orice duh potrivnic-potrivitnic cu Dumnezeu, dezbinat si imbinat in pacat. (Doamne scapa-ne-ma!)