Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Vrei sa nu fie.
Cine esti tu sa te erijezi la puterea si atributiile Lui Dumnezeu?
Iti place, vrei sa fie, nu-ti place, vrei sa nu fie.
Esti multumit, vrei sa fie, esti nemultumit, vrei sa nu fie.
Cine te crezi sa-ti iei tu dreptul de a dori spre a fi sau a nu fi ceva sau cineva?

Intai de toate n-ai acest drept, nu ti s-a dat puterea asta tie.
In al doilea rand trebuie sa stii ca Domnul doar satanismului si infintarii-implementarii satanismului i-a poruncit sa nu fie si sa se desfinteze. Daca vrei si tu sa nu fie, ceea ce a poruncit Domnul sa nu fie, atunci trebuie sa folosesti si tu asa ca El, doar Cuvantul si ascultarea de Dumnezeu, Invatatura, Duhul si sa faci si tu sa nu fie ceea ce vrei sa nu mai fie asa ca El, urmand Lui asa cumcere El, prin umilinta si pocainta, prin Credinta, pe Calea cea buna a Lui, iesind din minciuna si mustrand cu duhul blandetii si smereniei, avand dragoste, empatie, compasiune inclusiv pentru pacatosi si vrajmasi, nelasandu-i singuri cand ii mustri sau ii certi ci rabdand tu pedeapsa si greul in locul lor, mai mult ca ei, asa ca Domnul, ca preotul, ca duhovnicul.

Deci nu-ti poti permite sa te infurii orbeste si descreierat, pierdut si smintit in noaptea mintii si sa vrei, sa vrei ca cineva sau ceva sa nu fie si apoi sa faci asta ca un sclav ”ascultator”, ca un gade, ca un mercenar, cu tot ce-ti vine la gura, la limba sau la picior si la mana: hula, blestem, pulan, topor, cutit, sulita, gloante, bombe, imbranceli, otrava, capcane, barfe-uneltiste, ispitiri la certuri, dezbinari, razboaie, mintind si porvocand sau dand apa la moara minciunii, ispitirii, pacatuirii, imbuiband, desfranand si gurvind, pomenind organe, chinuri, lovind, ranind, intepand, ironizand cu sarcasm negru si glume foarte proste cerand exclusivism ocult, ascuns, prin scrasneala si blestem uneltispititor.

Lasa-le pe toate sa fie, sa fie asa cum sunt si cum merg ele mai departe, iar daca te deranjeaza ceva sau cineva si ai vrea sa nu fie infuriindu-te ca-ti aduce paguba si ghinion, urau si suferinta, cadere si iad vesnic, atunci vrea-o pe Cale, invata sa rabzi si sa-l lasi pe fiecare in seama lui Dumnezeu, sa fie, protestand si cerand doar desfintarea satanismului... adica sa nu fie doar satanismul si reinfintarea-reimplementarea lui, asa dupa cum e voia Lui Dumnezeu fara sa te apuci tu sa aduci jertfe de distrugere si inchinari desfranate la golumuri bolborisitoare din adanc care cer mancare pangarita si bani murdari si alte spurcaciuni, ravanind sa nu mai fie curatenie, sfintenie, decat din aia de-a ta, ”sfintenia” tzepuitorilor amagitori, daruindu-te ca slugarnicul pilash sa faci pe plac pe sfinvers si sa lingi, sa lingusesti, curatind si spaland ca serporcii si cainii vrajitori, ca mustele sugace cu limba logoreica, vidanjand toate scursurile josnice, haznalele si canalizarea, nevrand sa deosebesti si sa stii ca e pacatos si scarbos sa ingurgitezi, sa inghiti, sa lacomesti, razbunandu-te ca nebunul frustrat ca nu poti sa-ti amintesti nicicum cuvantul, termenul, ca nu poti in general orice ar trebui sa poti usor, ca ai neputinta cronica si vrei sa nu fie ceva, cineva blestemand si lovind, avand impresia ca ajuta blestemul, ca se rezolva cu spurcarea, cu razbunarea gresita, pripita, invinovatind pe Dumnezeu, revoltat, suparat ca te ia... sarpele shiret, sa...

Ca orice faptura trebuie tu sa te lasi umilit, sa te umilesti, sa te rusinezi, sa te smeresti si sa accepti ca sa fie orice exista lasand Domnului dreptul si puterea de a desfinta satanismul si a-i porunci sa nu mai fie!

Aia sa vrei sa nu mai fie: Jertfe!.. ca toate jertfele sunt sataniste si desharte, afara de Mielul Domnului care ridica pacatele lumii, Mesia care face trecerea de la vrajertfe la Mila(nu jertfind ci iubind).

Ca prostul ce se deda grozaviei gresismului cronic a barbatului cu sine ”superior” zicand : ”hai sa radem de mine cat sunt de gresitor”, apucandu-se de pile, privilegii si alinturi de nepot rasfatzat facand sarcasm si glume proaste, crude din greseala cu tupeu de homeless gresicios, mare cersetor si daruitor de maruntis, care facand toate naroziile si rautatile obraznice nu pateste nimic, cazand, pacatuind, murind, urand, blestemand, imbolnavindu-se, gresind mult de tot la greu si cu toate astea, culmea, ca un hopamitica ce mereu cade si se ridica... sustine ca a gasit el ca asa e dragostea, iubirea... vai lui.

Practic el de frica prinde coolraj obraznic si acuza pe Dumnezeu reactionand din reflex suparat pe Cuvant ca un antihrist.... ce de lene fuge de lucru duhovnicesc si de cruce si pareste tot!.. visand mese, mereu alte mese, ca sa stea la ele si sa puna pe ele apa multa si pita si tot felul de preparate din care nu-ti da si tie sa iei pentru ca le strange pentru mesele urmatoare... de parca L-ar astepta pe Mes-ia sa-L aseze la mese si pe El, de parca toata viata ti se-nvarte in jurul tuturor meselor cu care te visezi implinit.

Pe scurt, de fricoolraj dracu-acuzacu' , de lene, grabit, pripit, acuza inflationist pe Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, asa ca din reflex familiar razbunandu-se cu cruzime, ca prostul tzepuit ce crede pripit, raului cu rau pentru rau rezultand rau-hau si aduce vrajertfelele meserrelor, slujind la mese travestit in femeie ca sefurul, ca doar pentru mesele urmatoare tot strange nevrand sa-mparta si sa dea la nimeni decat otrava cu paraziti-viermi ce nu vor sa moara.

[Moroco]

Tot ce gandesti-cugeti, vorbesti si faci : prostie, nebunie, boli, tampenii, trufii, greshisme, idiosincrazii, aiureli, invarteli, antrenamente, ipocrizme, fatarnicii, viclenii, excrocherii, laudarosenii, diversiuni, obraznicii, sfidari, tupee, certuri,urlete, contraziceri, crize, frici, disperari, griji, etalari de muschi, de goliciuni, circarii, dansuri, virtuozitati, jmecherii, iluzii, tzepuieli, pacaleli, inselari, barfiri, judecari, razbunari, urari, huliri, blestemari, rautati si multe alte lucrari ale neascultarii si mandriei infuriate ca o gogoase magistala ce-si formeaza duhovniceli parazite cu sisteme de autoaparare si imunitare de maxima securitate si inteligenta artificiala se datoreaza scopului nevazut si neinteles al omului cazut si diabolizat ce se vrea mare si tare, adica o foarte mare putere, care pentru a fi luata in serios si crezuta are nevoie de jocul de glezne al mimarii amenintarii amenintatoare, incruntari, arme, santaje, capcane, minari, travestire traita ca o boala rea capabila de orice rau si orice cruzime, inclusiv la a te arunca in iadul vesnic cel mai de jos unde vei petrece despartit de Dumnezeu intru neputintele egoismului trufas suicidar si autochinuitor ce produce multe victime colaterale, loc de chin si suferinta unde n-are cum sa locuiasca Dumnezeu cu tine, intru tine, chiar daca este prezent si El acolo si-L vezi si te vede din cand in cand ca sa nu te sperie mai rau.

Deeci, asta iti doresti si asta faci si joci vrand cu oricechip al rautatii: sa devi un amenintzator cat mai horror acuzand si distrugand pe altii!

Ridica pumnul, degetul mijlociu, cornitele de rocker, scoate limba, ti-arata dosul, te priveste urat, te injura, te blesteama, te trimite la dracu, te da afara, iti da muie, pomeneste organe, isi incoarda muschii, iti arata banii, conturile, bolizii, armele, capacitatile, maiestriile razboinice, forta, viteza de reactie, navele, aparatele cu inteligenta artificiala, masinile blindate de chinuit si de distrus, teroarea sistemului politienesc, justitiar, militar, medical, din care face parte, puterea economica, firmele, resursele, sclavii, mercenarii, soldatiistapanului suprem, cezarul, inhaitatii, supusii si pe toti cei ce au aderat liber si din interes la politica lui si la idealurile sistemului infricosator... si astfel devine amenintatorul ce manifesta cea mai mare amenintare amenintatoare, de unde ii rezulta si puterea... caci amenintarea inseamna putere si puterea inseamna amenintare infricosatoare!

Deci asta-i scopul tuturor, mai mici sau mai mari, frumosi sau urati si nu-si dau seama ca-i ia si-l joaca riscand totul, il pun in practica cu inconstienta constiintei pagane din egoismul iubirii de sine ce vrea cu lacomie putere, tot mai multa putere... stransa etalata si stiuta de toti sau ascunsa si intuita ca sa ingrozeasca!.. iar asta-i o desertaciune a tuturor desertaciunilor si o mare vanare de vant, vantul Crucii... adica o patima antihrista si tzepuitor-ispititoare adica o proorocie mincinoasa satanista, deoarece Domnul este bland si smerit, adica neamenintzator si ia vina pacatosului care se intoarce (nu ca purcelashul agresiv rupacios) asura Sa.

[Moroco]

Psalmul a fost sters corect pentru ca am postat ceva gresit aici.

[Moroco]

Psalmul a fost sters corect pentru ca am postat ceva gresit aici si faci kanger.

Sclaviatorii ințepari-perforatori uuuuuurla SCLAVIE... catre sclavia libera din Dumnezeu!.. pentru ca aia necesita si credinciosie... (...de frica ingrozitoare ca inevitabil inevitabilul vine si revine impreuna cu sclavia, si-s obligati, determinati, miscati... din faradelegi prospere si din putoarea leninii parazitare, din raul viclean si din minciuna-ipocrismului fatzarnic desantzat-desfranat si frustrat, imbuibat si cucotzat.)

[Moroco]

E vorba de derulajul pe care il faci pana la intalnire odata ce s-a fixat momentul intalnirii devenind inevitabil si imposibil de evitat. In derulajul infricosator in care explodezi de frica, furie, indignare si revolta amestecata cu autoaparare declansata de senzatie de moarte si de sclav invins, rusinat public si devenit un paria, un nebun de ne-primit nicaieri, fiindca provoaca o stare nasoala de stress si panica, disperare, frica, griji, chinuri de nestapanit in mediul inconjurator, neputand face fata datoriilor si obligatiilor ce decurg din protocolul intalnirii cu sheful, deci acolo in derulaj tise deschid portile iadului ale tradarii, ale demonizarii bruste, ale ipocrizarii, ascunderii, inselarii, jucarii teatrale de personaje, caci nu poti sa te intalnesti cu nimeni fiindca tu parca nu poti fi decat asa cum esti in singuratatea in care trandavesti, dormi, te imbogatesti din profituri, devi sef si stapan ca parazitul si cand sa vrei sa mergi sa te intelnesti apare senzatia de hot neprins, de excroc, de element negativ ce culmea ajunge sa-si puna semn pe frunte sau pe mana dreapta ca sa scape de ziua dreptatii mai usor, si asa da sa mearga totusi la intalnire tremurand de frica si de groaza pe interior sustinand ca-s emotii. In derulaj, defapt omul pacatos si fricos e stapanit de al 8-lea imparat, ala care nu este ”dar” va fi, care a fost si cand vine va sta putina vreme... adica e imparatul imparatilor, din randul celor 7, fiind cel mai periculos imparat impatimitor al iadului care-i silniceste pe toti sa dea stapanire satanei si sa stea pe scaunul diavolului pret de un ceas, ceasul in care ti se deruleaza parcursul pana la momentul in care o sa te faci de kkt definitiv si iremediabil, de atunci fiind socotit un nebun ce aude voci, defapt demoni, adica porti ale iadului care te inghit si te corup in aceasta perioada a derulajului, a invartelii benzii si a invartosarii inimii ca o cochilie demelc ajungand sa te razbuni pe Dumnezeu, mintind, devanind brusc dintr-un curajos credincios o leguma traumatizata de neputinta si lumea care te va stii asa cine esti si cat de prost si de nebun fraier, crud si isteric ai ajuns, urland pe strazi, pierzandu-ti sirul cuvintelor, al propozitiilor, uitand si neputand sa-ti amintesti cuvintele din fraza pe care o aveai de spus, neputand sa spui parti din poveste, producand rumoare, aparand momente jenante si penibile, caci povestea nu mai are sens, gust, bancul nu mai are niciun haz, glumele devin proaste, gresite, sarcasmul si critica devenind o cearta dementa de descreierati si psihopati...

Asa ca Domnul desi e prezent intru credinciosi, El vine... si daca incerci sa pregatesti lucrurile si sa le gatesti ca sa fie totul cum vrei tu, cacica numai asa poti face fatza intalnirii, atunci n-ai cum sa poti scapa de fatarnicie si ipocrism ascultand ca fraierul de femeia ta cea rea, de placerea care te ia sa-ti dea sa bei si sa fumezi, avand impresia ca asa iesi mai usor din cosmar.

E o problema a inchinarii, a ascultarii si a slujirii in desert acolo in derulaj! 600+60+6 se deruleaza involuntar imbogatind si va fi egal cu momentul culminant al derulajelor tragi-comice ce te marcheaza pe veci. Vai noua, ca e chin maxim cu razbunari, ciuda, pomeniri de organe, hule, razvratirii, sfidari, exchibitionism, orgolii, urlete si fuga de la locul intalnirii... ca sa te ascunzi in streang ca Iuda, sa nu fii nevoit sa stai inconjurat de lumea care se mira de ce poti sa debitezi in timp ce-ti tremura fata si genunchii neputand sa legi doua boabe ca-n atacurile de panica... timida. Si sindromul derulajului nu se vindeca cu trufia facand pe puternicul, grozavul, coolrajosul ce-si permite sa devina moartea si sluga ei care-si permite sa ia cunostiinta, dand cu cutitul apoi ca sa faci chipuri cioplite dupa ce le-ai turnat barfe si vrajeli tuturor fraierilor in urechi si in suflet venin ca sa scapi de suspans, de adevar si realitate caun nedreptatit, ca o victima, ca un parazit profitor ce nu suporta miscarea, ascultarea cu credinta credincioasa aaltora mintind ca e sclavie in timp ce el e defapt sclav impatimit al tuturor viciilor si pacatelor pe care le socoteste bunastari in timp ce sta intalnit si unit in sindicate cu slugile cele necurate din vazduhuri cu care coabiteaza bucurandu-se de tzepuieli si perforari in marirea de sine ce pofteste laudarosenii pe interior de distrugator, ce stie sa frece menta la caldurica toata ziua si noaptea pe bani publici in mod populisteric, artistic si ”savant”.

Nu poti si devii penibil vrand sa dai impresia ca poti. Iar daca nu poti cum o sa vrei sa te intalnesti cu cineva? Deci vei fugi si te vei insingura sau vei deveni fatarnic si ipocrit umbland cu vrajeala si pacaleala in ciuda faptului ca stii ca te vede Dumnezeu si-n gaura de soarece daca te ascunzi. Deci n-ai scapare si inevitabilul te omoara. Doar plansul speriat te-ar putea scapa din capcana insa esti impietrit. Asa ca-ti zic adio!.. fericitule.

Nu uita ca naravul asta il avem toti de la Adam, la Kain, la regii lui Israel afara de David si Solomon, de la Iuda Iscarioteanul si pana la minepacatosul, deci e o carenta de caracter, de crestere, e o nesimtire si trufie neputincioasa ce tine de firea slaba umana, asa ca nu deznadajdui citind psalmii acestia care trebuia sa-ti desluseasca sufletul lipit si incalcit, ca sa ai discernamant si sa nu cazi in ziua cea grea... in tradare si abandonare, in hula si amenintare, ci sa iei aminte si sa faci rabdare, pace si rabdare caci doar prin rabdare in Adevar ne putem elibera si mantui... urmand Cuvantului.

[Moroco]

Oare cine poate pricepe si intelege ca rabdarea Domnului e razbunare si ca razbunarea Lui e rabdare si mila?

Mai e cineva care sa poata sa priceapa si sa inteleaga sau ne-am facut cu totii netrebnici pana la unul, ala unul care i-a omorat pe toti cei din jur si apoi se plange speriat ca e prea singur.

Iar omul si razbunarea lui e arma prostului greshicios grozav, mandru si fudul cu care se face si se desface peste tot ca un capac ca sa se desarte in sus si in jos ca firezul ce devine fulger sultanist daca-l infurii si-i spui adevarul Adevarat despre el insusi, cum si cand a tradat, cazand astfel din Cer pe nisip unde privind pe tableta vrea sa uite si nu vrea sa stie ca vin si shuvoaiele si daca nu-l ia cu fulgi cu tot atunci il inghite nisipul devenit miscator cu castelul de carti cu tot, caci celui ce se crede mare si tare si se inaltza pe sine in desert, dand cu interes ca bogatii nemilostivi, mare ii va fi... prabusirea.

[Moroco]

Oare cine poate pricepe si intelege ca rabdarea Domnului e razbunare si ca razbunarea Lui e rabdare si mila?

Mai e cineva care sa poata sa priceapa si sa inteleaga sau ne-am facut cu totii netrebnici pana la unul, ala unul care i-a omorat pe toti cei din jur si apoi se plange speriat ca e prea singur.

Iar omul si razbunarea lui e arma prostului cu care se face si se desface peste tot ca un capac ca sa se desarte in sus si in jos ca firezul ce devine fulger sultanist daca-l infurii si-i spui adevarul Adevarat despre el insusi, cum si cand a tradat, cazand astfel din Cer pe nisip unde privind pe tableta vrea sa uite si nu vrea sa stie ca vin si shuvoaiele si daca nu-l ia cu fulgi cu tot atunci il inghite nisipul devenit miscator cu castelul de carti cu tot, caci mare ii va fi prabusirea.

Si in ererelatzii ”nu te impreeretereenii cu ganduul” ce produce chororoana de spini, de tzepi tzepari tzepuitori intzepatzi! (sf. M. Asc.) Dar mai rea e prereteenia familiarista cu lumea si orice tovarasie, caramaderie, colegialitate, ultrasie huliganica de membrii asociati, echipa, gashca de bagabonzi, betivi, sexo-drogopati, batausi, hoti, criminali, agenti, spioni, iscoditori, prieteni impreunati, doi cate doi, care-si satisfac nevoile barbarbartistice impreuna de parca s-ar sustine unul pe altul fiind nedespartiti ca niste colegi de scoala, de clasa, de banca, ca niste vecini ce au crescut impreuna si se joaca impreuna nedespartiti pierzand toata vremea bantuind pe camp si prin oras in dorinta de a trai senzatii tari, meciuri, distractii, inhaitari blestemate prin localuri raufamate. Acolo in preeterenia naiva se afla demonizarea, acolo locuiste duhul satanist, antihrist, caci omul nu asculta si minte ca este prieten bun altui om sau animal. Se ”iubesc” intrun duh ipocrit si parshiv, lash, tradator, inshelator, lingushitor, grozav-isteric, pierzator, acolo nu este decat un profitor interesat de specula si privilegii, de comoditati si batjocuri, de glume proaste, lasandu-se prietenii mai timizi in seama celor mai obraznici, nadajduind in puterea din trufia liderului pe care-l linguseste prieteneste pana se cearta si se bat din te miri ce prostii cand se imbata ca sa se dea mari, unii mai mari si mai tari ca altii, inselandu-se si furandu-si iubitele, banii, mancarea, barfind si stricand, sabotand, injunghind pe la spate. Acolo-i duhul rau si ipocrit ca sursa de boala duhovniceasca, morala... in preretenie!.. pretenia ultrash ancestrala ce mentine legaturi si conexiuni arhaice, isorice-isterice-isturice, conectate ca-n matrix, purtand cugete, atitudini si limbi de acuzare si razbunare prosteasca, reactivandu-se prin frico-furie arahiaca, veche si adusa in prezent, ca o noapte a mintii ce-ti suge energia si-ti da nebunia, mentinandu-ti in ascuns agresivitatea urata, neagra, mare si tare, instinctuala, intinzandu-si umbra si intretinand ruperea si dezbinarea inconstienta, de Vitza si de Dumnezeu, prin nemultumiri, acuzari si reprosi la adresa Lui si prin inima rece ca gerul si fierul ruuginit si pamantul bocna impietrit, rugandu-se, implorand si cerand cu milogeala insistent-cersetoare, disperata scapare din Har si avere pentru moliile putrefractiei si nadajduind ca tzepuitul naiv neputincios si lingushitor in orice altceva ca o victorie si scapare... desharta, deshertificatoare spre desertaciunea desertciunilor si vanarii de vint, vantul duhovnicesc curat, bun si subtire al adevarului Adevarat.