Psalmii nepotilor lui David.

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Daca reactionezi cu mila si revolta pentru nedreptate fata de suferintele unuia sau altuia vazand ca are probleme grave, boli grave, cronice, nevindecabile, situatii fara iesire, ghinioane, prigoniri, deazstre, nenorociri sa nu cumva sa crezi ca fix seful e intotdeauna vinovat si ca ar fi trebuit sa aplice un tratament silnic pentru insanatosire si mantuire fortata. Cand observi si constati suferinta nu poti fi atat de lenes, atat de doritor de odihna si pace greshite, nu poti fi o putoare duhovniceasca monumantala cautand comoditatea si simplitatea distorsionata, smintita, alunecata, nu poti sa joci rolul unui prost orb atat de mare, care nici nu vrea sa vada, sa auda, sa se schimbe, doar ca sa nu-ti dai seama la nesfarsit ca revoltele tale pentru mila si contra nedreptatilor sunt mereu fix pe sfinvers, dovedind o credinta gresiddusa cu pluta, reactionand violent pe nedrept ca scos din minti si fiind capabil de razbunare si crima gresita. Deci nu poti sa te razbuni pripit dand sa faci ”mila” si ”dreptate” aruncand, ca beroul fricus-coolrajos de tip kamikadze, toata vina din orbire puturoasa si constiincoasa lumeste pe seful, pe Dumnezeu, pe Domnul Iisus, pe Biserica, pe nevasta, pe parinti, pe copii, pe sefii de la servici, pe administrator, pe sistem, ca cica n-aplica insanatosirea, mila si dreptatea, in mod silnic asa cum "ar trebui"... asa ca-n pandemie cand unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, isi iau dreptul suprem sa-i extermine, sa-i izoleze, sa-i chinuie si sa-i omoare pentru sanatosi pe cei grav bolnavi invocand dreptul la viata. In loc sa omoram gainile speriati de pandemia gripei aviare, in loc sa omoram porcii fiind speriati de pesta porcina, in loc sa omoram oile si vacile speriati de boala vacii nebune, oare chiar nu credem si nu vrem sa credem ca ar fi mult mai bine sa incercam sa le vindecam de boli si suferinte sau sa le lasam mai bine in seama lui Dumnezeu creatorul lor? Asa politica si asa solutie mai rar, sa omori bolnavul cu boala cu tot sau pacatosul cu pacat cu tot sau mai rau sa le bagi in cap ca Dumnezeu nu exista si ca nu e nimic dupa sau ca daca exista atunci El e vinovatul fiindca-i seful suprem, responsabilul a toate, astfel dezbinandu-i pe toti de El si intretinand propaganda pagana ”pilostiva” si ”constiincioasa” a satanei si a intereselor mito-mamoniace ale lumii trimitandu-i pe toti la tratamente scumpe si ineficiente ca sa dai de lucru la oameni si sa-ti incasezi impozite grase in loc sa-i lasi liberi sa creada in Tatal lor si in Mantuitorul lor care ii pot Mangaia intr-Adevar scotandu-i din necazul cel mare si din suferinta lor vesnica?

Asa ca propriile necredinte, greseli, neascultari, pacate, fapte rele, judecati pripite care duc toate la aparitia bolilor, nemultumirilor si suferintelor nu le poti folosi la acuzarea, impricinarea si cauzalitatea cu care identifici si tintesti dupa cum iti rezulta tie pofticiosul din lenea infernala, lenea duhovniceasca si ipocrita legalista, care minte cu usuratate naiva si sigura ca sa scape prin care te incapatanezi sa nu vrei si sa nu poti sa-ti dai seama ca defapt fix tu esti de vina pentru durerile aproapelui tau caci fix tu ipocritul legii care te revolti de mila te puteai ruga mai mult pentru el aflat in necaz si suferinta si Dumnezeu precis te auzea mai ales daca erai cu adevarat milos, cinstit si credincios precum te dai victima vrednica impreuna cu victima, nicidecum un ipocrit ce se crede mare si tare cu cat e mai neglijent si cu cat calca mai des si mai mult porunci mari lepadand cu usuratate toata cuviinta si cinstea ca pe un rau fiindca se stie ca nu ajuta la maximizarea profiturilor si la imbogatirea peste noapte, cat mai rapida, aici si acum. Deci fix tu insuti s-ar putea sa fi fost si sa fi vinovatul principal pentru ca aproapele n-a beneficiat de mila si indreptare, de o viata buna si frumoasa ca toti ceilalti, parand ca este un nedreptatit, discriminat, exclus, ghinionist, horopsit al sortii, al fatalitatii... un traumatizat vrednic de ”mila” si de ”revolta” ta... pe Dumnezeu, stapanul si seful a toate stiind El foarte bine tot ce se petrece in creatia Sa... Care, culmea putorii tale ce vocifereaza in tine, iata ca iar si iar iti da si tie de muncit istovitor, sa te rogi si tu in loc sa se ocupe El de toate ca oricum doar El poate, iata ca te pune si pe tine sa te rogi si sa faci si tu ceva bun pentru necajitii care-ti ies in cale.

Guiti! Guiti?.. oare iar te plangi si uiti ca mai mult si mai mare sfant-iubitor decat Dumnezeu, pentru cel din urma pacatos-ghinionist, nu exista?

Ca de obicei Moroco, ai creat un psalm absolut genial, intepator duhovniceste, patrunzator, profund rascolitor care se potriveste manusa paletei de suferinte prin care trecem, dar deseori nu recunoastem.

[Moroco]

În prealabil postat de cozia

Ca de obicei Moroco, ai creat un psalm absolut genial, intepator duhovniceste, patrunzator, profund rascolitor care se potriveste manusa paletei de suferinte prin care trecem, dar deseori nu recunoastem.

In loc sa ascult si sa nu mai pagubesc pe Dumnezeu prin pacate si razbunari pripite, prin luat si dat la dracu, cand gresesc, stric, pierd, distrug si vine avalansha nenorocirilor pe neasteptate, tarandu-ma in prapastie, strig ghinion, paguba, reprosand altora ca iar nu-s ascultat si ca iar n-am fost ascultat, furandu-mi caciula cam ca harnicool caruia i-a rodit tarina si devine brusc nebun-zgarcit,neputand sa-ti mai dea un capat de ata, pentru ca vrea sa-si stranga bani si avere de investit, vrea sa-si faca din casa bar si in locul cel sfant al ei, tejghea de servit suflete amarate.

Defapt pagubita mereu e Maica si Duhul si nicidecum pagubitorul care se da victima, pagubit, furat, neascultat si bagat in ghinion, avalanse, cadere, capcana, puscarie, boala, moarte, iad... aruncand reprosurile si vina pe Ea...la fiecare ”ghinion”, hulind si injurand ca pariorii ultrasi din galerie pe stadioane, de parca si-au pierdut banii si miza, ca le-a luat echipa gol, comentand ca nebunii dupa meci fazele in bar de negrii la suflet sau de muncitori ce ies din schimb bagand in ei nenumarate halbe de bere ca bagabonzii ca sa le treaca supararea.

Deci hotul (furandu-si caciula) striga hotii cand se simte prins in flagrant aruncand cauza si pricina pe Dumnezeu, incruntandu-se nemultumit, suparat si infuriat de parca iar e discriminat si nedreptatit, de parca de fiecare data este chinuit pe nedrept cand se intampla cate ceva rau pe neasteptate si neprevazute.

Iar nebunia asta ii intra omului in reflex, in obicei, imitand ca papagalul si maimuta care pomeneste si-ti arata pootza, repetand cu satisfactii reactionar provocatoare aceleasi instigari imbecilizante de parca n-ai cum sa scapi, le repeti si tu ca nebunul neputandu-te opri si linisti... imitzi!

[Moroco]

In loc sa ascult si sa nu mai pagubesc pe Dumnezeu prin pacate si razbunari pripite, prin luat si dat la dracu, cand gresesc, stric, pierd, distrug si vine avalansha nenorocirilor pe neasteptate, tarandu-ma in prapastie, strig ghinion, paguba, reprosand altora ca iar nu-s ascultat si ca iar n-am fost ascultat, furandu-mi caciula cam ca harnicool caruia i-a rodit tarina si devine brusc nebun-zgarcit,neputand sa-ti mai dea un capat de ata, pentru ca vrea sa-si stranga bani si avere de investit, vrea sa-si faca din casa bar si in locul cel sfant al ei, tejghea de servit suflete amarate.

Defapt pagubita mereu e Maica si Duhul si nicidecum pagubitorul care se da victima, pagubit, furat, neascultat si bagat in ghinion, avalanse, cadere, capcana, puscarie, boala, moarte, iad... aruncand reprosurile si vina pe Ea...la fiecare ”ghinion”, hulind si injurand ca pariorii ultrasi din galerie pe stadioane, de parca si-au pierdut banii si miza, ca le-a luat echipa gol, comentand ca nebunii dupa meci fazele in bar de negrii la suflet sau de muncitori ce ies din schimb bagand in ei nenumarate halbe de bere ca bagabonzii ca sa le treaca supararea.

Deci hotul (furandu-si caciula) striga hotii cand se simte prins in flagrant aruncand cauza si pricina pe Dumnezeu, incruntandu-se nemultumit, suparat si infuriat de parca iar e discriminat si nedreptatit, de parca de fiecare data este chinuit pe nedrept cand se intampla cate ceva rau pe neasteptate si neprevazute.

Iar nebunia asta ii intra omului in reflex, in obicei, imitand ca papagalul si maimuta care pomeneste si-ti arata pootza, repetand cu satisfactii reactionar provocatoare aceleasi instigari imbecilizante de parca n-ai cum sa scapi, le repeti si tu ca nebunul neputandu-te opri si linisti... imitzi!

...si in furia oarba a aprintderii fricii-coolrajoase si nebunesti datorate ghinionului paroxistic excaladant venit ca o avalanshe a nenorocirilor si greselilor neputincioase ce se-nlantuie si nu se mai terminca ca sa te scoata din minti, acolo, la momentul neasteptat, apare masinaria demoniaca a manipularii... cauzei, pricinii, vinei, acuzarii... ca sa te lasi mic si naiv pe mana tzintitorului mituitor ce te ”ajuta” si te ”apara” pentru ca tu-fraierul sa-ti versi tensiunea si energia negativa pragamtico-ergonomica la fix cu mare ”folos”, asumandu-ti vrerea si fapta razbunarii pripite de parca ai semna un contract de primire de maxima responsabilitate si asumare incat nu trebuie decat sa apesi pe tragaci sau sa dai cu cutitul, cu toporul, orbeste la locurile vitale in nevinovati, in apropiati, in iubiti-iubite, sau chiar in Dumnezeu, parinti sfinti si preasfinte...si-ti va fi ”bine”. Si daca s-a pornit manipularea, provocarea, instigarea, asmutirea si ai crezut ca ai gasit vinovatul si ca tinesti bine si la fix in orbirea si in noaptea mintii furioase in care te aflii cu sufletul impatimit, fara sa-ti dai seama ca ai fost tzepuit si papushat, crezand ca asa scapi, ca asa te salvezi, te racoresti, te descarci, te mantui, te imbogatesti, te eliberezi si ca o sa-ti fie mai bine scapand din mai rau, de moarte, de iad, de iminenta caderii, de inevitabilul care te distruge, nepricepand pericolul faptei pe care urmeaza sa o faci, nevrand sa vezi drept, clar, linistit, sigur ca sa stii ce tocmai faci si in cine tocmai lovesti, chiar si cu un cuvant nedrept, pe cine anume tintesti, la cine ridici mana, pumnul, piciorul sau arma, de parca nu mai poti opri neputinta si miscarea imitativ repetitiva incat simti ca trebuie sa implinesti neaparat ca un reflex de autoaparare pentru supravietuire si demnitate ducand miscarea inceputa pana la capat, descarcarea incordarii si detorsionarii pana la sfarsit, ca sa faci un lucru (rau) bine facut daca tot vine prin tine, inchipuindu-te beroul fericit de parca grozavia asta ar insemna ca tu faci dreptate sau ca tu aduci jertfe sfinte, sau razbunari pentru reparatii de pagube ca responsabilii... defapt totul e pentru bani, pentru bar si labordelatoria sexyt ce o ravnesti in ascuns... atunci facand pe plac pe-placului care te inshala si te trage pe sfori cu viclenie neinteleasa de tine vei ajunge si vei fi un parazit, un diavol, un demon, un drac, o satana, un fiu al pacatului, un robot al rautatii, un inselat distructiv-autodistructiv ca un vortex al ”glumelor” proaste in stil de mare si tare joli-joker ce-si permite sa calce avand impresia ca creste si se-ntareste calcand maturizandu-se ca adultii-adulteri. Deci daca-ti permiti sa crezi ca-i gluma atunci o sa ajungi sa-ti permiti sa faci tot mai des nebunia rautatii ca-n gluma, crezand ca te ia doar prostia, sarcasmul si ironia si prostindu-te sa te dai mai destept, rupandu-te in figuri cu personaje, o sa imiti cu cruzime si o sa distrugi tot ceea ce nu o sa mai poti repara aruncandu-te astfel in tradare, dezbinare si suicid cu nepasare ca orice fiu al pierzarii deznadajduit si disperat pe bani ce n-a vegheat si nu s-a pazit la timp ci a mintit!

Sa ne pazeasca Domnul Dumnezeu si sfintii de (raul maxim) mijlocul distantei uniunii din relatia de cana in care se toarna pacatul poftit ce pare de neoprit si de astfel de situatii nefericite in care poti aluneca intr-o fractiune de secunda!..pana-n fundul iadului pe veci si pe veci de veci... in munci si chinuri... daca nu i se face mila cuiva rugator sa te scoata din gaura neagra de vierme ”victima”, ”discriminata” si ”nedreptatita”.

[Moroco]

...si in furia oarba a aprintderii fricii-coolrajoase si nebunesti datorate ghinionului paroxistic excaladant venit ca o avalanshe a nenorocirilor si greselilor neputincioase ce se-nlantuie si nu se mai terminca ca sa te scoata din minti, acolo, la momentul neasteptat, apare masinaria demoniaca a manipularii... cauzei, pricinii, vinei, acuzarii... ca sa te lasi mic si naiv pe mana tzintitorului mituitor ce te ”ajuta” si te ”apara” pentru ca tu-fraierul sa-ti versi tensiunea si energia negativa pragamtico-ergonomica la fix cu mare ”folos”, asumandu-ti vrerea si fapta razbunarii pripite de parca ai semna un contract de primire de maxima responsabilitate si asumare incat nu trebuie decat sa apesi pe tragaci sau sa dai cu cutitul, cu toporul, orbeste la locurile vitale in nevinovati, in apropiati, in iubiti-iubite, sau chiar in Dumnezeu, parinti sfinti si preasfinte...si-ti va fi ”bine”. Si daca s-a pornit manipularea, provocarea, instigarea, asmutirea si ai crezut ca ai gasit vinovatul si ca tinesti bine si la fix in orbirea si in noaptea mintii furioase in care te aflii cu sufletul impatimit, fara sa-ti dai seama ca ai fost tzepuit si papushat, crezand ca asa scapi, ca asa te salvezi, te racoresti, te descarci, te mantui, te imbogatesti, te eliberezi si ca o sa-ti fie mai bine scapand din mai rau, de moarte, de iad, de iminenta caderii, de inevitabilul care te distruge, nepricepand pericolul faptei pe care urmeaza sa o faci, nevrand sa vezi drept, clar, linistit, sigur ca sa stii ce tocmai faci si in cine tocmai lovesti, chiar si cu un cuvant nedrept, pe cine anume tintesti, la cine ridici mana, pumnul, piciorul sau arma, de parca nu mai poti opri neputinta si miscarea imitativ repetitiva incat simti ca trebuie sa implinesti neaparat ca un reflex de autoaparare pentru supravietuire si demnitate ducand miscarea inceputa pana la capat, descarcarea incordarii si detorsionarii pana la sfarsit, ca sa faci un lucru (rau) bine facut daca tot vine prin tine, inchipuindu-te beroul fericit de parca grozavia asta ar insemna ca tu faci dreptate sau ca tu aduci jertfe sfinte, sau razbunari pentru reparatii de pagube ca responsabilii... defapt totul e pentru bani, pentru bar si labordelatoria sexyt ce o ravnesti in ascuns... atunci facand pe plac pe-placului care te inshala si te trage pe sfori cu viclenie neinteleasa de tine vei ajunge si vei fi un parazit, un diavol, un demon, un drac, o satana, un fiu al pacatului, un robot al rautatii, un inselat distructiv-autodistructiv ca un vortex al ”glumelor” proaste in stil de mare si tare joli-joker ce-si permite sa calce avand impresia ca creste si se-ntareste calcand maturizandu-se ca adultii-adulteri. Deci daca-ti permiti sa crezi ca-i gluma atunci o sa ajungi sa-ti permiti sa faci tot mai des nebunia rautatii ca-n gluma, crezand ca te ia doar prostia, sarcasmul si ironia si prostindu-te sa te dai mai destept, rupandu-te in figuri cu personaje, o sa imiti cu cruzime si o sa distrugi tot ceea ce nu o sa mai poti repara aruncandu-te astfel in tradare, dezbinare si suicid cu nepasare ca orice fiu al pierzarii deznadajduit si disperat pe bani ce n-a vegheat si nu s-a pazit la timp ci a mintit!

Sa ne pazeasca Domnul Dumnezeu si sfintii de (raul maxim) mijlocul distantei uniunii din relatia de cana in care se toarna pacatul poftit ce pare de neoprit si de astfel de situatii nefericite in care poti aluneca intr-o fractiune de secunda!..pana-n fundul iadului pe veci si pe veci de veci... in munci si chinuri... daca nu i se face mila cuiva rugator sa te scoata din gaura neagra de vierme ”victima”, ”discriminata” si ”nedreptatita”.

Simplificand, e vorba ca din tine, pentru placerile primite (pacate, granite, dulciuri, pile, alinturi, privilegii, frumuseti, bunaciuni, betii, distractii, bani murdari, comoditati, trandavii, putori, slave desarte, laudarosenii, energii frerectice, frenezii, euforii, incantari si bucurii de rau, responsabilitati exagerate si griji lumesti, etc.) comunicand cu mortii sau cu duhurile rele ce te chinuie cu lucrari de la diavolul ce-ti toarna umultumiri comunicand in unitatea umultumirilor trufiei de sine din mijlocul relatiei ca o cupa unde-ti place umultumirea, locul unde se insumeaza raul maxim de marit si intarit, va iesi in momentul aprinderii furiei neprevazute, la aparitia ghinioanelor consecutiv-exponentiale cu consecinte incalculable, luandu-te in neputinta oarba fricoolrajul disperat, o nemultumire foarte nemultumita, o revolta antihrista foarte suparata, rea, nebuna, deoarece tu, pentru placeri, vei respecta ca smintitul legeamortilor, legea mitei, legea barfei mitomamoniace, iesind la bataie ca beroul pentru pacat, pentru pacatul cel nou ce-si innoieste innoirea in care se prezinta desi niciun pacat nu-i nou sub soare, nicio traditie lumeasca pacatoasa, te sperii disperat si te revolti mergand la pierzare pentru mita mitomaniei pe care ai trait-o la nivel de ingurgitare si digerare in unitatea de umultzumire, iar starea asta e un fel de demonizare in trufie, necredinta si crima. Esti ca un demonizat carui-ai place umultzumirea si ca-l umultzumesc diavolii si duhurile rele cu care sta umultzumit multzumind lui Dumnezeu ca-i umultzumit, mare si tare... ”bun”... ”vrednic”...si ”sfant”, de ce nu?... ca se poate crede si sfant daca tot e att de umultzumit in starea aia mare de tot in care neglijeaza si calca peste oricine.

Deci de acolo de unde ai primit placeri in suflet, in sistemul digestiv, in pofte, in gusturi, in simturile adanci interne, de acolo, cu timpul, te vei revolta mereu ca un antihrist ce-si apara mitomania, ca fraierul, neputand nicicum sa te revolti contra pacatului ci doar pro pacat si pro granite unde fugi sa te-ascunzi de parca ti-ai apara casa si supravietuirea. E un fel de efect al echilibrului si al vaselor comunicante care produc un shuvoi ce-ti ia atentia si ti-o indreapta asupra tintei inverse fata de care ai vrea tu sa ataci, sa identifici si sa certi raul, acuzand sau luptand.

Primire si traire de dulciuri = revolte antihriste si furii in care tradezi devenind un agresor propacat si progranite, provami, promita ce se razbuna pripit!

E cam ca-n gradina raiului, manci fructul oprit bucurandu-te ca-i gustos si dulce, lasandu-te tzepuit de mitomamoniacul care te umultumeste, si atunci de acolo o sa te infurii smintit si orbeste cand vin ghinioanele si dezastrul, apartii de minciuna si esti pro pacat ca un antihrist vamesh inchis in noul babilon al mintii ce nu vrea sa stie ce face, devi un stiutor ce stie gresit, un stiutor ce nu stie ca nu stie ce face crezand ca stie ce face si ca face binele desi in mod evident, vede oricine ca urla si se razbuna pe Dumnezeu, pe sfinti, pe parinti, pe Maica Domnului, pe fecioare, pe femei, pe copii, pe viata, pe sine insusi, pe aproape spre distrugere deznadajduind si cazand in fapta cea mai rea shuntand caderea prin portile iadului (pbuluri si vidanje grozave ce-ti stau pe cap, bantuind pe deasupra, umultumindu-te in stil de vortex turnator, rupator si dezbinator, tu faci ce-ti faci) spre fundul cel mai de jos si cel mai periculos.

[Moroco]

Simplificand, e vorba ca din tine, pentru placerile primite (pacate, granite, dulciuri, pile, alinturi, privilegii, frumuseti, bunaciuni, betii, distractii, bani murdari, comoditati, trandavii, putori, slave desarte, laudarosenii, energii frerectice, frenezii, euforii, incantari si bucurii de rau, responsabilitati exagerate si griji lumesti...) comunicand cu mortii sau cu duhurile rele ce te chinuie cu lucrari de la diavolul ce-ti toarna umultumiri comunicand in unitatea umultumirilor trufiei de sine din mijlocul relatiei ca o cupa unde-ti place umultumirea, locul unde se insumeaza raul maxim de marit si intarit, va iesi in momentul aprinderii furiei neprevazute, la aparitia ghinioanelor consecutiv-exponentiale cu consecinte incalculable, luandu-te in neputinta oarba fricoolrajul disperat, o nemultumire foarte nemultumita, o revolta antihrista foarte suparata, rea, nebuna, deoarece tu, pentru placeri, vei respecta ca smintitul legeamortilor, legea mitei, legea barfei mitomamoniace, iesind la bataie ca beroul pentru pacat, pentru pacatul cel nou ce-si innoieste innoirea in care se prezinta desi niciun pacat nu-i nou sub soare, nicio traditie lumeasca pacatoasa, te sperii disperat si te revolti mergand la pierzare pentru mita mitomaniei pe care ai trait-o la nivel de ingurgitare si digerare in unitatea de umultzumire, iar starea asta e un fel de demonizare in trufie, necredinta si crima. Esti ca un demonizat carui-ai place umultzumirea si ca-l umultzumesc diavolii si duhurile rele cu care sta umultzumit multzumind lui Dumnezeu ca-i umultzumit, mare si tare..”bun”..”vrednic”..si ”sfant”, de ce nu?... ca se poate crede si sfant daca tot e att de umultzumit in starea aia mare de tot in care neglijeaza si calca peste oricine.

Deci de acolo de unde ai primit placeri in suflet, in sistemul digestiv, in pofte, in gusturi, in simturile adanci interne, de acolo, cu timpul, te vei revolta mereu ca un antihrist ce-si apara mitomania, ca fraierul, neputand nicicum sa te revolti contra pacatului ci doar pro pacat si pro granite unde fugi sa te-ascunzi de parca ti-ai apara casa si supravietuirea. E un fel de efect al echilibrului si al vaselor comunicante care produc un shuvoi ce-ti ia atentia si ti-o indreapta asupra tintei inverse fata de care ai vrea tu sa ataci, sa identifici si sa certi raul, acuzand sau luptand.

Primire si traire de dulciuri = revolte antihriste si furii in care tradezi devenind un agresor propacat si progranite, provami, promita ce se razbuna pripit!

E cam ca-n gradina raiului, manci fructul oprit bucurandu-te ca-i gustos si dulce, lasandu-te tzepuit de mitomamoniacul care te umultumeste, si atunci de acolo o sa te infurii smintit si orbeste cand vin ghinioanele si dezastrul, apartii de minciuna si esti pro pacat ca un antihrist vamesh inchis in noul babilon al mintii ce nu vrea sa stie ce face, devi un stiutor ce stie gresit, un stiutor ce nu stie ca nu stie ce face crezand ca stie ce face si ca face binele desi in mod evident, vede oricine ca urla si se razbuna pe Dumnezeu, pe sfinti, pe parinti, pe Maica Domnului, pe fecioare, pe femei, pe copii, pe viata, pe sine insusi, pe aproape spre distrugere deznadajduind si cazand in fapta cea mai rea shuntand caderea prin portile iadului (pbuluri si vidanje grozave ce-ti stau pe cap, bantuind pe deasupra, umultumindu-te in stil de vortex turnator, rupator si dezbinator, tu faci ce-ti faci) spre fundul cel mai de jos si cel mai periculos.

Simplificand de tot avem:

umultumirea in care trufesti caraind comunicational umultumindu-te comod = antihrism dezbinator insingurist ce tine cu puscaria ce se manifesta crud si necrutator mai ales in aprinderea furiei de la evenimente neasteptate si neprevazute, cu consecinte incalculabile ca niste ghinioane ale caderii, mortii si ale intrarii intr-o avalanse a unui chin perpetu ce te scoate in mod repetat din minti ca de frica sa-ti faci fricoolrajul prostului ce se razbuna pripit pe Dumnezeu, mintindu-se ca va fi bine... ca se va reintegra in secularism, in neschimbarea lumii ce nu vrea sa ia aminte si tot umbla cu limbutia si papagalismul mortodoxiei ca ipocritii doar sa exemplifice si sa implementeze, reinfintand si reintretinand satanismul si ipocrismul mitomamoniac si neputincios ce nu suporta schimbarea vrand ramanerea in traditiile pacatului si ale invechirii vopsite cu innoiri si noutati de om, traditii desarte, morale si sfintenii lumesti care nu mantuie pe nimeni ci intretin ispita si amagirea generalizata.

Uumultumirea intru comonicatii oculte = antihrism...ascuns.

[Moroco]

...bla bla bla... iti iei mita-domnie, umultzumesti... si daca (tralala) atunci tradare ca ispirozii, ca petiuda lovind la embriioni... cu minciuna marturisind ”adevaruri” mincinoase pe banda rulanta ca suparatii nemultumiti, victime ”vrednice”, nedreptatiti, discriminati, neglijati, umiliti, batjocuriti... si placa asta stricata se-nvarte in limba de lemn a sufletului pustiu, acuzand, urand, razbunandu-se pripit ca răul bun care de frica are frik-coolrajul jertfelnic de a se lupta cu ”răii răi”, ”bagabonzii” strazilor, declarand ca un fel de marturisire ca cineva ii face rau dinandins, cu premeditare, in mod repetat, istoric... si smintzisorul asta neascultat parazitar simte ca nu mai poate rabda asa ca se-nfurie sustinand ca daca e instigat, provocat, asmutit pe Maria atunci trebuie sa faca pe plac si sa se razbune ca turbatul primind sa voiasca ceea ce se vrea a voi, adica sa-si permita sa se faca mare si tare pe invers, lovind cu vorba si cutitul nu contra sarpelui mitoman crescator de demoni, pentru ca nu se poate opune nicicum ci contra Ei si contra mai micilor Domnului.

De ce nu poate sa lupte niciodata contra sharpelui viclean? Pentru ca are ochii tinuti si prin vrajeli, barfe informationale, blesteme, juraminte, legaturi, descantece, boscoane, deochiuri, farmece, desfaceri, sugestii, hipnoze, bariere mentale, emo-emotionale, psihico-psihologice, potiuni magice, superstitii, basme, legende, spaime, frici... ajungi de nu poti nicicum sa lupti contra vrajmasului bantuitor si pe interior: domnii, scaune, tronuri, shefii, imparatii, puteri, adulatii, spurcari si necuratii, de parca in mod fatal esti un invins cazut in deznadejdea de a nu mai putea face nimic oricat te zbati si te infurii, decat sa dai tot in Dumnezeu, in iubire si in nevinovati, sa lovesti in ranile iubirii si fidelitatii pana te autodistrugi tot incercand in zadar sa acuzi si sa identifici corect raul dezbinator de curatit si de dat afara din inima ta.

De frica te-nfurii orbeste mituit in domnie (si-n orice) de te razbuni necrutator si crud pe embriioni simtind ca te faci mare si tare (sinucigashca) si ca va fi bine... e tzeapa!.. defapt tu te minti si esti un martor mincinos ce nu poate nicicum sa lupte cu minciuna si satanismul! De acolo se vede, pentru ca in inima ta personala sunt momente de noaptea mintii cand ajungi sa sustii ca preasfanta Maria ti-a facut rau si-ti face si-ti va face rau dinadins... deci cat de prost, de orb si de nebun poti fi sa crezi asta disperat ca sevroticool si sa tooot cârâi?.. pentru mancare... si alte sat-is-factii.

... daca mita-indomnita atunci cârâi... adica te minti si marturisesti minciuniuni pe banda rulanta ca-n satanism... ”Dumnezeu nu vrea sa fiti ca El”, ”Tata si Mama va batjocuresc si va fac rau dinadins”... ”fratii va fraieresc si va umilesc”... si alte motivatii ca sa aplici formulalulobacevschii motivationala: ...daca... ...atunci... tzac-pac, tzaca-paca... esti mare, defapt mai mare decat mare.

[Moroco]

...bla bla bla... iti iei mita-domnie, umultzumesti... si daca (tralala) atunci tradare ca ispirozii, ca petiuda lovind la embriioni... cu minciuna marturisind ”adevaruri” mincinoase pe banda rulanta ca suparatii nemultumiti, victime ”vrednice”, nedreptatiti, discriminati, neglijati, umiliti, batjocuriti... si placa asta stricata se-nvarte in limba de lemn a sufletului pustiu, acuzand, urand, razbunandu-se pripit ca răul bun care de frica are frik-coolrajul jertfelnic de a se lupta cu ”răii răi”, ”bagabonzii” strazilor, declarand ca un fel de marturisire ca cineva ii face rau dinandins, cu premeditare, in mod repetat, istoric... si smintzisorul asta neascultat parazitar simte ca nu mai poate rabda asa ca se-nfurie sustinand ca daca e instigat, provocat, asmutit pe Maria atunci trebuie sa faca pe plac si sa se razbune ca turbatul primind sa voiasca ceea ce se vrea a voi, adica sa-si permita sa se faca mare si tare pe invers, lovind cu vorba si cutitul nu contra sarpelui mitoman crescator de demoni, pentru ca nu se poate opune nicicum ci contra Ei si contra mai micilor Domnului.

De ce nu poate sa lupte niciodata contra sharpelui viclean? Pentru ca are ochii tinuti si prin vrajeli, barfe informationale, blesteme, juraminte, legaturi, descantece, boscoane, deochiuri, farmece, desfaceri, sugestii, hipnoze, bariere mentale, emo-emotionale, psihico-psihologice, potiuni magice, superstitii, basme, legende, spaime, frici... ajungi de nu poti nicicum sa lupti contra vrajmasului bantuitor si pe interior: domnii, scaune, tronuri, shefii, imparatii, puteri, adulatii, spurcari si necuratii, de parca in mod fatal esti un invins cazut in deznadejdea de a nu mai putea face nimic oricat te zbati si te infurii, decat sa dai tot in Dumnezeu, in iubire si in nevinovati, sa lovesti in ranile iubirii si fidelitatii pana te autodistrugi tot incercand in zadar sa acuzi si sa identifici corect raul dezbinator de curatit si de dat afara din inima ta.

De frica te-nfurii orbeste mituit in domnie (si-n orice) de te razbuni necrutator si crud pe embriioni simtind ca te faci mare si tare (sinucigashca) si ca va fi bine... e tzeapa!.. defapt tu te minti si esti un martor mincinos ce nu poate nicicum sa lupte cu minciuna si satanismul! De acolo se vede, pentru ca in inima ta personala sunt momente de noaptea mintii cand ajungi sa sustii ca preasfanta Maria ti-a facut rau si-ti face si-ti va face rau dinadins... deci cat de prost, de orb si de nebun poti fi sa crezi asta disperat ca sevroticool si sa tooot cârâi?.. pentru mancare... si alte sat-is-factii.

... daca mita-indomnita atunci cârâi... adica te minti si marturisesti minciuniuni pe banda rulanta ca-n satanism... ”Dumnezeu nu vrea sa fiti ca El”, ”Tata si Mama va batjocuresc si va fac rau dinadins”... ”fratii va fraieresc si va umilesc”... si alte motivatii ca sa aplici formulalulobacevschii motivationala: ...daca... ...atunci... tzac-pac, tzaca-paca... esti mare, defapt mai mare decat mare.

De frica apare un fel de mitomanie mitomamoniacuzaca suparata necrutatoare, mandra, neumilibila ce rupe tot, distruge, pana se rupe de tot...de Dumnezeu... reactionans din reflex prost invatat, ca o stericare robotica, iritat, nemultumit-suparat rupator... pana la capat ca un fel de razbunare (curatenie) bine facuta, defapt pe dos.

E somnul blestemului pilit si nesimtit in pacate si faradelegi in frica asta care crede ca scapa nepedepsita impreuna cu casnicii Domnului ce se cred privilegiati doar pentru ca s-au obijnuit sa calce mult, mult prea mult, poruncile, randuielile, cuviintzele, floricele, firmiturile, sau chiar embrionii, puii, gâzele, bacteriile, virusii, vorbele, cuvintele, semnele de punctuatie... socotindu-i pe toti niste paraziti neglijabili ce pot fi preschimbate in hrana sau in victime colaterale din moment ce scopul scuza mijloacele uitand ca scopul este fix sa-ti fie mila de toti fara sa neglijezi pe nimeni pentru ca toti sunt fiii cei facuti ai Facatorului Tata, la fel de importanti ca si fiii crestini cei nascuti.

Deci e vorba de o frica intro curatenie foarte foarte importanta, de aia trebuie curatit totul si data afara minciuna murdara, rautatea vicleana si desfranarea blestemului si pacatului din toate adancurile mintii-inimii si sufletului duhovnicesc, ca de curatenia trupeasca a ochiului cel drept si a limbii de lemn si de plastic robotic ce sa mai vorbim.

Asa ceva ni se cere Biblic: ”Sa cresti in frica divina si de frica sa nu cumva sa minti! Sa ai frica si de frica sa-ti fie frica sa minti ca nu cumva sa te murdaresti si sa-ti fie rusine cand esti gol!” Asta-i prima invatatura a fricii!.. de la Dumnezeu prin care poti sa iesi din mandrie si trufie. De restul sa nu va temeti ci sa va bucurati... si crezand sa va veseliti. Asa ceva este scris. Cum scrii si cum citesti?.. daca uiti mereu de credinta si fidelitate?... pentru perfectiunea robotica a mesajului ambalat perfect in gramatica si infailibilitati teribiliste.