Psalmii nepotilor lui David.

Moroco · #1 10.04.2025, 12:12:35

Citat:

In loc sa ascult si sa nu mai pagubesc pe Dumnezeu prin pacate si razbunari pripite, prin luat si dat la dracu, cand gresesc, stric, pierd, distrug si vine avalansha nenorocirilor pe neasteptate, tarandu-ma in prapastie, strig ghinion, paguba, reprosand altora ca iar nu-s ascultat si ca iar n-am fost ascultat, furandu-mi caciula cam ca harnicool caruia i-a rodit tarina si devine brusc nebun-zgarcit,neputand sa-ti mai dea un capat de ata, pentru ca vrea sa-si stranga bani si avere de investit, vrea sa-si faca din casa bar si in locul cel sfant al ei, tejghea de servit suflete amarate.

Defapt pagubita mereu e Maica si Duhul si nicidecum pagubitorul care se da victima, pagubit, furat, neascultat si bagat in ghinion, avalanse, cadere, capcana, puscarie, boala, moarte, iad... aruncand reprosurile si vina pe Ea...la fiecare ”ghinion”, hulind si injurand ca pariorii ultrasi din galerie pe stadioane, de parca si-au pierdut banii si miza, ca le-a luat echipa gol, comentand ca nebunii dupa meci fazele in bar de negrii la suflet sau de muncitori ce ies din schimb bagand in ei nenumarate halbe de bere ca bagabonzii ca sa le treaca supararea.

Deci hotul (furandu-si caciula) striga hotii cand se simte prins in flagrant aruncand cauza si pricina pe Dumnezeu, incruntandu-se nemultumit, suparat si infuriat de parca iar e discriminat si nedreptatit, de parca de fiecare data este chinuit pe nedrept cand se intampla cate ceva rau pe neasteptate si neprevazute.

Iar nebunia asta ii intra omului in reflex, in obicei, imitand ca papagalul si maimuta care pomeneste si-ti arata pootza, repetand cu satisfactii reactionar provocatoare aceleasi instigari imbecilizante de parca n-ai cum sa scapi, le repeti si tu ca nebunul neputandu-te opri si linisti... imitzi!
...si in furia oarba a aprintderii fricii-coolrajoase si nebunesti datorate ghinionului paroxistic excaladant venit ca o avalanshe a nenorocirilor si greselilor neputincioase ce se-nlantuie si nu se mai terminca ca sa te scoata din minti, acolo, la momentul neasteptat, apare masinaria demoniaca a manipularii... cauzei, pricinii, vinei, acuzarii... ca sa te lasi mic si naiv pe mana tzintitorului mituitor ce te ”ajuta” si te ”apara” pentru ca tu-fraierul sa-ti versi tensiunea si energia negativa pragamtico-ergonomica la fix cu mare ”folos”, asumandu-ti vrerea si fapta razbunarii pripite de parca ai semna un contract de primire de maxima responsabilitate si asumare incat nu trebuie decat sa apesi pe tragaci sau sa dai cu cutitul, cu toporul, orbeste la locurile vitale in nevinovati, in apropiati, in iubiti-iubite, sau chiar in Dumnezeu, parinti sfinti si preasfinte...si-ti va fi ”bine”. Si daca s-a pornit manipularea, provocarea, instigarea, asmutirea si ai crezut ca ai gasit vinovatul si ca tinesti bine si la fix in orbirea si in noaptea mintii furioase in care te aflii cu sufletul impatimit, fara sa-ti dai seama ca ai fost tzepuit si papushat, crezand ca asa scapi, ca asa te salvezi, te racoresti, te descarci, te mantui, te imbogatesti, te eliberezi si ca o sa-ti fie mai bine scapand din mai rau, de moarte, de iad, de iminenta caderii, de inevitabilul care te distruge, nepricepand pericolul faptei pe care urmeaza sa o faci, nevrand sa vezi drept, clar, linistit, sigur ca sa stii ce tocmai faci si in cine tocmai lovesti, chiar si cu un cuvant nedrept, pe cine anume tintesti, la cine ridici mana, pumnul, piciorul sau arma, de parca nu mai poti opri neputinta si miscarea imitativ repetitiva incat simti ca trebuie sa implinesti neaparat ca un reflex de autoaparare pentru supravietuire si demnitate ducand miscarea inceputa pana la capat, descarcarea incordarii si detorsionarii pana la sfarsit, ca sa faci un lucru (rau) bine facut daca tot vine prin tine, inchipuindu-te beroul fericit de parca grozavia asta ar insemna ca tu faci dreptate sau ca tu aduci jertfe sfinte, sau razbunari pentru reparatii de pagube ca responsabilii... defapt totul e pentru bani, pentru bar si labordelatoria sexyt ce o ravnesti in ascuns... atunci facand pe plac pe-placului care te inshala si te trage pe sfori cu viclenie neinteleasa de tine vei ajunge si vei fi un parazit, un diavol, un demon, un drac, o satana, un fiu al pacatului, un robot al rautatii, un inselat distructiv-autodistructiv ca un vortex al ”glumelor” proaste in stil de mare si tare joli-joker ce-si permite sa calce avand impresia ca creste si se-ntareste calcand maturizandu-se ca adultii-adulteri. Deci daca-ti permiti sa crezi ca-i gluma atunci o sa ajungi sa-ti permiti sa faci tot mai des nebunia rautatii ca-n gluma, crezand ca te ia doar prostia, sarcasmul si ironia si prostindu-te sa te dai mai destept, rupandu-te in figuri cu personaje, o sa imiti cu cruzime si o sa distrugi tot ceea ce nu o sa mai poti repara aruncandu-te astfel in tradare, dezbinare si suicid cu nepasare ca orice fiu al pierzarii deznadajduit si disperat pe bani ce n-a vegheat si nu s-a pazit la timp ci a mintit!

Sa ne pazeasca Domnul Dumnezeu si sfintii de (raul maxim) mijlocul distantei uniunii din relatia de cana in care se toarna pacatul poftit ce pare de neoprit si de astfel de situatii nefericite in care poti aluneca intr-o fractiune de secunda!..pana-n fundul iadului pe veci si pe veci de veci... in munci si chinuri... daca nu i se face mila cuiva rugator sa te scoata din gaura neagra de vierme ”victima”, ”discriminata” si ”nedreptatita”.

Simplificand, e vorba ca din tine, pentru placerile primite (pacate, granite, dulciuri, pile, alinturi, privilegii, frumuseti, bunaciuni, betii, distractii, bani murdari, comoditati, trandavii, putori, slave desarte, laudarosenii, energii frerectice, frenezii, euforii, incantari si bucurii de rau, responsabilitati exagerate si griji lumesti...) comunicand cu mortii sau cu duhurile rele ce te chinuie cu lucrari de la diavolul ce-ti toarna umultumiri comunicand in unitatea umultumirilor trufiei de sine din mijlocul relatiei ca o cupa unde-ti place umultumirea, locul unde se insumeaza raul maxim de marit si intarit, va iesi in momentul aprinderii furiei neprevazute, la aparitia ghinioanelor consecutiv-exponentiale cu consecinte incalculable, luandu-te in neputinta oarba fricoolrajul disperat, o nemultumire foarte nemultumita, o revolta antihrista foarte suparata, rea, nebuna, deoarece tu, pentru placeri, vei respecta ca smintitul legeamortilor, legea mitei, legea barfei mitomamoniace, iesind la bataie ca beroul pentru pacat, pentru pacatul cel nou ce-si innoieste innoirea in care se prezinta desi niciun pacat nu-i nou sub soare, nicio traditie lumeasca pacatoasa, te sperii disperat si te revolti mergand la pierzare pentru mita mitomaniei pe care ai trait-o la nivel de ingurgitare si digerare in unitatea de umultzumire, iar starea asta e un fel de demonizare in trufie, necredinta si crima. Esti ca un demonizat carui-ai place umultzumirea si ca-l umultzumesc diavolii si duhurile rele cu care sta umultzumit multzumind lui Dumnezeu ca-i umultzumit, mare si tare..”bun”..”vrednic”..si ”sfant”, de ce nu?... ca se poate crede si sfant daca tot e att de umultzumit in starea aia mare de tot in care neglijeaza si calca peste oricine.

Deci de acolo de unde ai primit placeri in suflet, in sistemul digestiv, in pofte, in gusturi, in simturile adanci interne, de acolo, cu timpul, te vei revolta mereu ca un antihrist ce-si apara mitomania, ca fraierul, neputand nicicum sa te revolti contra pacatului ci doar pro pacat si pro granite unde fugi sa te-ascunzi de parca ti-ai apara casa si supravietuirea. E un fel de efect al echilibrului si al vaselor comunicante care produc un shuvoi ce-ti ia atentia si ti-o indreapta asupra tintei inverse fata de care ai vrea tu sa ataci, sa identifici si sa certi raul, acuzand sau luptand.

Primire si traire de dulciuri = revolte antihriste si furii in care tradezi devenind un agresor propacat si progranite, provami, promita ce se razbuna pripit!

E cam ca-n gradina raiului, manci fructul oprit bucurandu-te ca-i gustos si dulce, lasandu-te tzepuit de mitomamoniacul care te umultumeste, si atunci de acolo o sa te infurii smintit si orbeste cand vin ghinioanele si dezastrul, apartii de minciuna si esti pro pacat ca un antihrist vamesh inchis in noul babilon al mintii ce nu vrea sa stie ce face, devi un stiutor ce stie gresit, un stiutor ce nu stie ca nu stie ce face crezand ca stie ce face si ca face binele desi in mod evident, vede oricine ca urla si se razbuna pe Dumnezeu, pe sfinti, pe parinti, pe Maica Domnului, pe fecioare, pe femei, pe copii, pe viata, pe sine insusi, pe aproape spre distrugere deznadajduind si cazand in fapta cea mai rea shuntand caderea prin portile iadului (pbuluri si vidanje grozave ce-ti stau pe cap, bantuind pe deasupra, umultumindu-te in stil de vortex turnator, rupator si dezbinator, tu faci ce-ti faci) spre fundul cel mai de jos si cel mai periculos.

Simplificand de tot avem:

umultumirea in care trufesti caraind comunicational umultumindu-te comod = antihrism dezbinator insingurist ce tine cu puscaria ce se manifesta crud si necrutator mai ales in aprinderea furiei de la evenimente neasteptate si neprevazute, cu consecinte incalculabile ca niste ghinioane ale caderii, mortii si ale intrarii intr-o avalanse a unui chin perpetu ce te scoate in mod repetat din minti ca de frica sa-ti faci fricoolrajul prostului ce se razbuna pripit pe Dumnezeu, mintindu-se ca va fi bine... ca se va reintegra in secularism, in neschimbarea lumii ce nu vrea sa ia aminte si tot umbla cu limbutia si papagalismul mortodoxiei ca ipocritii doar sa exemplifice si sa implementeze, reinfintand si reintretinand satanismul si ipocrismul mitomamoniac si neputincios ce nu suporta schimbarea vrand ramanerea in traditiile pacatului si ale invechirii vopsite cu innoiri si noutati de om, traditii desarte, morale si sfintenii lumesti care nu mantuie pe nimeni ci intretin ispita si amagirea generalizata.

Uumultumirea intru comonicatii oculte = antihrism...ascuns.

Moroco · #2 15.04.2025, 14:59:44

...bla bla bla... iti iei mita-domnie, umultzumesti... si daca (tralala) atunci tradare ca ispirozii, ca petiuda lovind la embriioni... cu minciuna marturisind ”adevaruri” mincinoase pe banda rulanta ca suparatii nemultumiti, victime ”vrednice”, nedreptatiti, discriminati, neglijati, umiliti, batjocuriti... si placa asta stricata se-nvarte in limba de lemn a sufletului pustiu, acuzand, urand, razbunandu-se pripit ca răul bun care de frica are frik-coolrajul jertfelnic de a se lupta cu ”răii răi”, ”bagabonzii” strazilor, declarand ca un fel de marturisire ca cineva ii face rau dinandins, cu premeditare, in mod repetat, istoric... si smintzisorul asta neascultat parazitar simte ca nu mai poate rabda asa ca se-nfurie sustinand ca daca e instigat, provocat, asmutit pe Maria atunci trebuie sa faca pe plac si sa se razbune ca turbatul primind sa voiasca ceea ce se vrea a voi, adica sa-si permita sa se faca mare si tare pe invers, lovind cu vorba si cutitul nu contra sarpelui mitoman crescator de demoni, pentru ca nu se poate opune nicicum ci contra Ei si contra mai micilor Domnului.

De ce nu poate sa lupte niciodata contra sharpelui viclean? Pentru ca are ochii tinuti si prin vrajeli, barfe informationale, blesteme, juraminte, legaturi, descantece, boscoane, deochiuri, farmece, desfaceri, sugestii, hipnoze, bariere mentale, emo-emotionale, psihico-psihologice, potiuni magice, superstitii, basme, legende, spaime, frici... ajungi de nu poti nicicum sa lupti contra vrajmasului bantuitor si pe interior: domnii, scaune, tronuri, shefii, imparatii, puteri, adulatii, spurcari si necuratii, de parca in mod fatal esti un invins cazut in deznadejdea de a nu mai putea face nimic oricat te zbati si te infurii, decat sa dai tot in Dumnezeu, in iubire si in nevinovati, sa lovesti in ranile iubirii si fidelitatii pana te autodistrugi tot incercand in zadar sa acuzi si sa identifici corect raul dezbinator de curatit si de dat afara din inima ta.

De frica te-nfurii orbeste mituit in domnie (si-n orice) de te razbuni necrutator si crud pe embriioni simtind ca te faci mare si tare (sinucigashca) si ca va fi bine... e tzeapa!.. defapt tu te minti si esti un martor mincinos ce nu poate nicicum sa lupte cu minciuna si satanismul! De acolo se vede, pentru ca in inima ta personala sunt momente de noaptea mintii cand ajungi sa sustii ca preasfanta Maria ti-a facut rau si-ti face si-ti va face rau dinadins... deci cat de prost, de orb si de nebun poti fi sa crezi asta disperat ca sevroticool si sa tooot cârâi?.. pentru mancare... si alte sat-is-factii.

... daca mita-indomnita atunci cârâi... adica te minti si marturisesti minciuniuni pe banda rulanta ca-n satanism... ”Dumnezeu nu vrea sa fiti ca El”, ”Tata si Mama va batjocuresc si va fac rau dinadins”... ”fratii va fraieresc si va umilesc”... si alte motivatii ca sa aplici formulalulobacevschii motivationala: ...daca... ...atunci... tzac-pac, tzaca-paca... esti mare, defapt mai mare decat mare.

Moroco · #3 17.04.2025, 15:41:20

Citat:

...bla bla bla... iti iei mita-domnie, umultzumesti... si daca (tralala) atunci tradare ca ispirozii, ca petiuda lovind la embriioni... cu minciuna marturisind ”adevaruri” mincinoase pe banda rulanta ca suparatii nemultumiti, victime ”vrednice”, nedreptatiti, discriminati, neglijati, umiliti, batjocuriti... si placa asta stricata se-nvarte in limba de lemn a sufletului pustiu, acuzand, urand, razbunandu-se pripit ca răul bun care de frica are frik-coolrajul jertfelnic de a se lupta cu ”răii răi”, ”bagabonzii” strazilor, declarand ca un fel de marturisire ca cineva ii face rau dinandins, cu premeditare, in mod repetat, istoric... si smintzisorul asta neascultat parazitar simte ca nu mai poate rabda asa ca se-nfurie sustinand ca daca e instigat, provocat, asmutit pe Maria atunci trebuie sa faca pe plac si sa se razbune ca turbatul primind sa voiasca ceea ce se vrea a voi, adica sa-si permita sa se faca mare si tare pe invers, lovind cu vorba si cutitul nu contra sarpelui mitoman crescator de demoni, pentru ca nu se poate opune nicicum ci contra Ei si contra mai micilor Domnului.

De ce nu poate sa lupte niciodata contra sharpelui viclean? Pentru ca are ochii tinuti si prin vrajeli, barfe informationale, blesteme, juraminte, legaturi, descantece, boscoane, deochiuri, farmece, desfaceri, sugestii, hipnoze, bariere mentale, emo-emotionale, psihico-psihologice, potiuni magice, superstitii, basme, legende, spaime, frici... ajungi de nu poti nicicum sa lupti contra vrajmasului bantuitor si pe interior: domnii, scaune, tronuri, shefii, imparatii, puteri, adulatii, spurcari si necuratii, de parca in mod fatal esti un invins cazut in deznadejdea de a nu mai putea face nimic oricat te zbati si te infurii, decat sa dai tot in Dumnezeu, in iubire si in nevinovati, sa lovesti in ranile iubirii si fidelitatii pana te autodistrugi tot incercand in zadar sa acuzi si sa identifici corect raul dezbinator de curatit si de dat afara din inima ta.

De frica te-nfurii orbeste mituit in domnie (si-n orice) de te razbuni necrutator si crud pe embriioni simtind ca te faci mare si tare (sinucigashca) si ca va fi bine... e tzeapa!.. defapt tu te minti si esti un martor mincinos ce nu poate nicicum sa lupte cu minciuna si satanismul! De acolo se vede, pentru ca in inima ta personala sunt momente de noaptea mintii cand ajungi sa sustii ca preasfanta Maria ti-a facut rau si-ti face si-ti va face rau dinadins... deci cat de prost, de orb si de nebun poti fi sa crezi asta disperat ca sevroticool si sa tooot cârâi?.. pentru mancare... si alte sat-is-factii.

... daca mita-indomnita atunci cârâi... adica te minti si marturisesti minciuniuni pe banda rulanta ca-n satanism... ”Dumnezeu nu vrea sa fiti ca El”, ”Tata si Mama va batjocuresc si va fac rau dinadins”... ”fratii va fraieresc si va umilesc”... si alte motivatii ca sa aplici formulalulobacevschii motivationala: ...daca... ...atunci... tzac-pac, tzaca-paca... esti mare, defapt mai mare decat mare.

De frica apare un fel de mitomanie mitomamoniacuzaca suparata necrutatoare, mandra, neumilibila ce rupe tot, distruge, pana se rupe de tot...de Dumnezeu... reactionans din reflex prost invatat, ca o stericare robotica, iritat, nemultumit-suparat rupator... pana la capat ca un fel de razbunare (curatenie) bine facuta, defapt pe dos.

E somnul blestemului pilit si nesimtit in pacate si faradelegi in frica asta care crede ca scapa nepedepsita impreuna cu casnicii Domnului ce se cred privilegiati doar pentru ca s-au obijnuit sa calce mult, mult prea mult, poruncile, randuielile, cuviintzele, floricele, firmiturile, sau chiar embrionii, puii, gâzele, bacteriile, virusii, vorbele, cuvintele, semnele de punctuatie... socotindu-i pe toti niste paraziti neglijabili ce pot fi preschimbate in hrana sau in victime colaterale din moment ce scopul scuza mijloacele uitand ca scopul este fix sa-ti fie mila de toti fara sa neglijezi pe nimeni pentru ca toti sunt fiii cei facuti ai Facatorului Tata, la fel de importanti ca si fiii crestini cei nascuti.

Deci e vorba de o frica intro curatenie foarte foarte importanta, de aia trebuie curatit totul si data afara minciuna murdara, rautatea vicleana si desfranarea blestemului si pacatului din toate adancurile mintii-inimii si sufletului duhovnicesc, ca de curatenia trupeasca a ochiului cel drept si a limbii de lemn si de plastic robotic ce sa mai vorbim.

Asa ceva ni se cere Biblic: ”Sa cresti in frica divina si de frica sa nu cumva sa minti! Sa ai frica si de frica sa-ti fie frica sa minti ca nu cumva sa te murdaresti si sa-ti fie rusine cand esti gol!” Asta-i prima invatatura a fricii!.. de la Dumnezeu prin care poti sa iesi din mandrie si trufie. De restul sa nu va temeti ci sa va bucurati... si crezand sa va veseliti. Asa ceva este scris. Cum scrii si cum citesti?.. daca uiti mereu de credinta si fidelitate?... pentru perfectiunea robotica a mesajului ambalat perfect in gramatica si infailibilitati teribiliste.

Moroco · #4 23.04.2025, 13:20:59

Nu poti, nu poti sa te abtii, nu poti sa poti si apoi incepi sa-ti permiti ca sa-ti permiti sa poti si atunci incepi sa poti si te bucuri ca poti de parca-ai fi mare si tare si asa trece timpul si te crezi putincios, pilit, privilegiat, mare, insa... ar fi trebuit sa poti urma ca sa rabzi din Har si sa poti nu orice nu poti, nu orice te taraste prin neputinta ci trebuia sa cresti si sa poti ce nu poti doar conform legii si invataturii lui Dumnezeu, iar ce nu poti si e de rau si esti ispitit sa poti atunci mai bine era sa ramai sa nu poti si sa vrei sa nu poti niciodata ce nu poti si e de rau. Nu-i joc, nu exista restart ci la fiecare decizie trebuie sa fii constient ca ceea ce vei decide sa poti si sa alegi sa faci poate sa fie o catastrofa, o gresala fatala dupa care nu e cale de-ntors si de revenire la momentul de dinaintea deciziei ci prin gresala se face o deraiere de la Cale si chiar daca revi pe ea, ramane in urma o bucla urata care te vadeste de decizia rea prin care te-ai dus in balarii si te-ai distrat cu diavolii ca nesimtitii facand faradelegi, pacate, betii... mintind, fugind de la lucru, inseland privind cu pofta dupa fete usoare crezandu-le sfinte si mintindu-te ca e bine ca esti pilit si ca deciziile tale si faptele tale nu se pun ca esti bogat ca un copil de tzata, pilit, alintat, privilegiat si esti ca-ntrun joc caruia mereu ii dai restart si o iei de la inceput sau de la nivelul la care ai ajuns. Nu trisa. Si in jocuri sau in vise n-ai decat un singur timp ce se deruleaza si pe care nu-l poti insela. Orice joc nu-l poti juca decat o data. Daca vrei sa-l mai joci nu-l rejoci ci e continuarea cu multe bucle. Nu exista a doua sansa. Mergi mereu inainte si daca numai stai caci cronometrul a pornit si nimic nu-l mai poate opri sau reintoarce la momentele anterioare pentru ca tu sa poti sa o iei pe cealalta varianta a deciziei tale... pe care la vremea respectiva n-ai putut sa o iei. Mergi doar inainte si cu fiecare continuare nu mai poti reveni temporal de unde ai plecat ci faci bucle si ele devin penibile daca decizi mereu gresit si incepi sa poti sa faci ceea ce nu trebuia sa poti.

Adica te tareste ceva la care nu te poti opune si tu te-nfurii si te razbuni putand si facand fapta la ceea ce ai fost tarat si te bucuri ca prostul ca ai putut si ca poti, ca ai trecut de la neputinta la putinta nefiind atent, desi tu trebuia sa poti ceea ce nu poti doar urmand Harului binecuvantarii, rabdarii si sa treci de la neputinta la putinta doar conform legii libertatilor Domnului si invataturii divino-umane si nicidecum sa incepi sa-ti permiti sa poti face orice...rau pe care nu-l puteai si sa trufesti ignorand si calcand ca sa faci fara numar orice greseli fatale, lasandu-te tepuit sa poti ceea ce nu poti dar esti tarat si n-ai vrea, insa te-nfurii si poti nevrand sa vezi ce poti distrugand cu trufie inconstienta ceea ce nu trebuia sa strici ca grozavii ce-si permit sa poata tot ceea ce nu pot ca sa se dea mari, mari si tari, sfidand cu amenintari si nepasare, inchipuindu-si ca ei au noroc in orice incercare, intamplare, confruntare caci au spate asigurat si pile mari, privilegii si regimuri speciale preferentiale cand e vorba de intamplare, pedeapsa si nenorociri fata de ceilalti muritori... amarati care o patesc de fiecare data.

Moroco · #5 24.04.2025, 10:15:14

Toti comunionistii, antihristii curata si-i zic curvei tinere si frumoase, sfanta, cum o vede ii zice sfanta ca un fel de parola ce deschide portile inselarii si gata, sa-i vezi cum se iubesc si se doresc... se adora, se aduleaza, se viseaza, se jertfesc ei si nu-si da seama ca nu-i nimic sfant in pacate... ci raman setati-eliberati si se ”iubesc”: domnisoara cu bagabontul, gentilomul cu dama cu camelii, felix cu otilia,, Jan cu Jana croitoreasa... si de fiecare data ii zice sfanta la curvistina in sufletul si in inima lui... ca-i crudutza si frumoasa... si asa antihristul curata afara din om tot ce tine de sfintenia Domnului lasand ”curat”... murdar, vorba jupanului Cargiale, mare mistocar, curat-murdar. Iar apoi pentru ea eroul se razbuna cumplit... isi distruge toata viata... pentru spintzenia aia foarte curata care-ti place mult, spintenia de la fata... spalata, curata, fata aia numita de tine sfanta pentru ca-i tinerica curvistina si frumusica... foc!

Nu-i aia sfintenia!.. ci parola inselarii.

Andrew · #6 24.04.2025, 22:49:11

Citat:

În prealabil postat de Moroco

Toti comunionistii, antihristii curata si-i zic curvei tinere si frumoase, sfanta, cum o vede ii zice sfanta ca un fel de parola ce deschide portile inselarii si gata, sa-i vezi cum se iubesc si se doresc... se adora, se aduleaza, se viseaza, se jertfesc ei si nu-si da seama ca nu-i nimic sfant in pacate... ci raman setati-eliberati si se ”iubesc”: domnisoara cu bagabontul, gentilomul cu dama cu camelii, felix cu otilia,, Jan cu Jana croitoreasa... si de fiecare data ii zice sfanta la curvistina in sufletul si in inima lui... ca-i crudutza si frumoasa... si asa antihristul curata afara din om tot ce tine de sfintenia Domnului lasand ”curat”... murdar, vorba jupanului Cargiale, mare mistocar, curat-murdar. Iar apoi pentru ea eroul se razbuna cumplit... isi distruge toata viata... pentru spintzenia aia foarte curata care-ti place mult, spintenia de la fata... spalata, curata, fata aia numita de tine sfanta pentru ca-i tinerica curvistina si frumusica... foc!

Nu-i aia sfintenia!.. ci parola inselarii.

Si care e identitatea "curvei tinere și frumoase"?

Moroco · #7 25.04.2025, 12:09:17

Citat:

În prealabil postat de Andrew

Citat:

Toti comunionistii, antihristii curata si-i zic curvei tinere si frumoase, sfanta, cum o vede ii zice sfanta ca un fel de parola ce deschide portile inselarii si gata, sa-i vezi cum se iubesc si se doresc... se adora, se aduleaza, se viseaza, se jertfesc ei si nu-si da seama ca nu-i nimic sfant in pacate... ci raman setati-eliberati si se ”iubesc”: domnisoara cu bagabontul, gentilomul cu dama cu camelii, felix cu otilia,, Jan cu Jana croitoreasa... si de fiecare data ii zice sfanta la curvistina in sufletul si in inima lui... ca-i crudutza si frumoasa... si asa antihristul curata afara din om tot ce tine de sfintenia Domnului lasand ”curat”... murdar, vorba jupanului Cargiale, mare mistocar, curat-murdar. Iar apoi pentru ea eroul se razbuna cumplit... isi distruge toata viata... pentru spintzenia aia foarte curata care-ti place mult, spintenia de la fata... spalata, curata, fata aia numita de tine sfanta pentru ca-i tinerica curvistina si frumusica... foc!

Nu-i aia sfintenia!.. ci parola inselarii.

Si care e identitatea "curvei tinere și frumoase"?

Ce conteaza identitatea, e mereu alta si tot aia cu care pedoflirtezi deobicei... preluand de la satanitza apucaturile de pungash cu toti banii pe mana fecioarei nebune ce reactioneaza reflex ca fecioara nebuna, mimorza pbudica, infuriindu-se ca suparata-criminala cand cheltui in locul ei. De obicei are nume de ”sfanta” sau de rockeritza ca sa te poata zeitza tzepui mai usor... cu un zambet naiv... devenindu-i sclav pe viata... si pentru ea si pentru ”sfintenia” ei sari la bataia ca beroul, ca un veritabil bantihrist, sef de pungashca-suicigashca suparat-criminala.

Te ia pleci-pleava te duci, te dai, te jertfesti... devi smintisor pui cu smintenie de spintisor, suparat-criminal ca ea, fecioara nebuna in reflex.