Ce pot învăța Creștinii (indiferent de confesiune) de la Părinții Bisericii Primare ?

[Seraphim7]

Ce pot învăța Creștinii (indiferent de confesiune) de la Părinții Bisericii Primare ?

Acest topic se dorește a fi o perspectivă exclusiv creștină prin prisma învățăturilor Bisericii Primare.

Nu este nici perspectiva mea personală, nici nu reflectă neapărat viziunile sau credințele mele și probabil în unele aspecte nu va reflecta nici pozițiile Bisericii Ortodoxe/Catolice sau ale cultelor protestante sau alte mișcări creștine.

Acuma dacă tot am terminat cu Iudaismul și am văzut cum stă treaba pe acolo și că ne putem duce până la porțile Grădinilor Edenului prin moartea lui Iisus Hristos,care a sfâșiat de sus până jos catapeteasma Templului Lui Dumnezeu pentru a ne permite tuturor să intrăm în Casa lui Dumnezeu și să avem acces la Pomul Vieții celei veșnice.

Am văzut deasemenea că prin Iisus Hristos am devenit cetățeni ai împărăției cerurilor și am devenit deasemenea Popor al lui Dumnezeu alături de evrei,mare atenție ei au fost și vor rămâne mereu poporul Lui.

Acum să continuăm cu dezvoltarea Creștinismului și să vedem cum a evoluat revelația lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, după moartea Sa, și cum a fost transmisă învierea Lui și stabilirea acestui Dar făcut tuturor națiunilor.

Întrucât acest eveniment este cel mai important din istoria umanității,cel puțin din punct de vedere spiritual.

Este oare suficient să știi asta,și să citești evenimentele din Biblie?

Doar având Noul Testament poți fi sigur că este destul pentru a avea acces la Împărăția lui Dumnezeu?

Haideți să urmăm firul desfășurării evenimentelor după moartea și învierea lui Hristos, să vedem cum munca apostolilor a fost dusă mai departe și cum a ajuns acesta 2000 de ani mai târziu la noi toți.

Este o întreagă “aventură” plină de tot felul de evenimente și întâmplări unde revelația lui Dumnezeu transmisă prin Iisus Hristos a suferit extrem de multe intervenții, dispute,doctrine, interpretări, cenzură, interzicere, războaie,erezii etc…

Cum putem fi siguri că esența acestei revelații a rămas în esență aceeași?

Păi vom urmări pas cu pas cum a călătorit acest adevăr și acesta veste bună și învățătura chiar din Cuvântul lui Dumnezeu, până la fiecare dintre noi.

Vom începe cu primii Părinți ai Bisericii întemeiate de Iisus Hristos și Apostoli,cei care au primit învățătura direct de la apostoli.

Desigur voi “sări” peste partea unde apostolii “evanghelizează “ efectiv, întrucât acest episod necesita topic separat, și voi merge direct spre zona unde apostolii predau acesta învățătura direct celor imediat următori implicați în misiunea Bisericii.

Aici vom vedea cum Biserica va fi definită de învățăturile acestor Părinți ai Bisericii,care la fel ca Apostolii,nu vor fi întotdeauna de acord, însă per ansamblu vor fi in unitate.

Însă este esențial să înțelegem că acești Părinți ai Bisericii continuă în Duhul revelat, misiunea apostolică și implicit misiunea lui Iisus Hristos,deci sunt parte din revelație și păstrători ai acesteia.

Desigur acest Adevăr revelat poate nu va urma neapărat întotdeauna cursul istoric al Tradiției Creștine și nu va fi parte mereu din doctrinele oficiale ale Bisericii, însă va fi mereu prezent.

Dar la fel cum Dumnezeu trimitea mereu profeți către poporul său,inainte de Hristos,la fel și în istoria Bisericii, arunci când acesta uneori se abătea de la Cale, mereu au apărut Sfinții Părinți care au intervenit și au readus pe Cale Biserica.


Vom începe cu unul dintre primii Părinți ai Bisericii,care a primit învățătura și hirotonirea direct din mână lui Petru,ba chiar și scaunul acestuia fiind al treilea Papă sau episcop al Romei.

Îl putem identifica chiar din Noul Testament, menționat de Pavel:


(Epistola către Filipeni 4:3)-Anania
te rog de asemenea și pe tine, adevăratule Sizig, ajută-le și tu, ca unora care laolaltă cu mine s-au luptat întru Evanghelie, așa cum și CLEMENT și ceilalți împreună-lucrători cu mine, ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții.

Așa cum vedeți menționat este vorba despre,

Clement al Romei(decedat 99 d.Hr.)

,care așa cum am spus a fost al treilea Papă al Romei.

Ba mai mult vedem că numele acestuia este scris în Cartea Vieții.

Acuma de unde o fi știind Pavel asta,nu putem verifica,dar îl credem pe cuvânt deocamdată.

De ce a fost Clement relevant?

Hai sa vedem ce a scris.

Adică puteți parcurge și dvs epistola integral.

Începem cu o scriere extrem de importantă și anume Epistola către Corinteni sau Epistola Întâi,sa vedem câteva pasaje semnificative din acesta.

Eu mă voi opri la pasajele care mă “provoacă” într-un fel sau altul:)

Parcurgând epistola am ajuns in capitolul 4 :
„Pentru invidie și gelozie, cei mai mari dintre voi au suferit prigonire și moarte... Pentru invidie, Cain l-a ucis pe fratele său. Din cauza invidiei, Iacov a fugit de fața fratelui său. [...] Din invidie, Core, Datan și Abiron au fost înghițiți de pământ și au coborât de vii în iad, ca să fie un exemplu pentru toți oamenii.”


Numeri 16:30-33 :
„Dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit și pământul își va deschide gura și-i va înghiți pe ei, cu tot ce au, și se vor coborî de vii în Locuința morților (Sheol), atunci veți ști că oamenii aceștia au disprețuit pe Domnul.”
„Pe când sfârșea de rostit toate cuvintele acestea, pământul de sub ei s-a despicat. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor, pe toți oamenii lui Core și tot ce aveau. S-au coborât de vii în Locuința morților...”


Dar iarăși prin aceste traduceri s-a ajuns din Sheol sau Locuința Morților la Hades in Greacă și Infern in latină,că mai apoi in romana sa fie tradus Iad,pe filiera ortodoxă.

Îmi cer scuze că devin iar prea ‘’critic” când identific inovații, însă dat fiind faptul că este unul dintre primii Părinți ai Bisericii este esențial să vedem cum procesau aceștia Cuvântul lui Dumnezeu.

Oricum este foarte interesant să vedem cum au dezvoltat ei atunci acest concept de Iad, preluând pasaje din Vechiul Testament care cu siguranță altceva voiau să exprime.

Acolo este mai degrabă un fenomen natural, provocat de Dumnezeu că s-a supărat pe aceia,care prin Clement devine un loc de tortură spiritual.

Continuăm acum cu gânduri mai bune,unde Clement vorbește despre cei doi prieteni și colaboratori ai săi, apostolii Petru și Pavel în capitolul 5, însă tot în aceeași temă care este laitmotivul epistolei sale și anume ura, gelozia și invidia.Probabil atunci era la modă să tratezi aceste subiecte chiar dacă scrii o epistolă a Bisericii.



„Să ne uităm la bunul apostol Petru, care din pricina geloziei nedrepte a suferit nu doar multe necazuri, ci și-a îndurat martiriul cu răbdare. Așa, după ce a dat mărturie prin suferință, a plecat în slava pe care o merita.”


„Din pricina aceleiași invidii și ură, Pavel a arătat chipul răbdării. Șapte ori a fost legat cu lanțuri, izgonit, bătut cu pietre. A propovăduit în Răsărit și în Apus, a dobândit o faimă mare prin credința sa. A învățat dreptatea în toată lumea și a ajuns până la marginea apusului. Și-a dat viața ca martir și astfel a părăsit lumea, lăsând o pildă strălucită de răbdare.”


Totuși continuă despre Pavel în felul următor:


“….și-a dat mărturia înaintea conducătorilor și a plecat din această lume și a mers în locul cel sfânt, lăsând o pildă strălucită de răbdare.”

Deci Pavel scrie in epistolă către Filipeni că Clement este in Cartea Vieții,iar aici Clement scrie despre Pavel că este în “locul cel sfânt”.

Frumos așa-i?

Un fel de bromance apostolic:)

Acuma cât de corect este din punct de vedere al revelației divine și în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu…

Par mai degrabă așa niște dedicații și speculații, interpretări și convingeri personale pe care și le oferă ca și veridice.

Eh,aici s-a terminat cu “șmecheria “,rog cititorii protestanți să-și pună mâinile peste ochi,ori să treacă cu vederea acest pasaj:)


„Să lăsăm, așadar, deoparte grijile deșarte și deșertăciunile vieții și să ne apropiem de slava și cinstea regulii(rânduiala/tradiție) date nouă. “

Deci iată că Clement,mare prieten cu Pavel și hirotonit episcop/papă de Petru vine el și me încurcă socotelile zicând că ar trebui să se apropie de regula/rânduiala/ tradiția dată.

Dată de cine?

Păi de apostoli nu,de Biserică,de Hristos.

Iar acum, zic eu, cel mai important și chiar zdruncinător poate fi următorul aspect pe care îl identific și aici și care nu-mi dădea pace nici pe parcursul studiului Bibliei mai ales comparativ Vechiul Testament cu Noul Testament.

Însă cu acest aspect voi face un topic separat însă îmi va fi destul de greu fiindcă este un subiect extrem de sensibil.

Priviți aici un pasaj din capitolul 13 :


„Duhul Sfânt a spus: «Vedeți, vă pun înainte viața și moartea, binele și răul, și fiecare va alege ce vrea, și va avea roadele alegerei sale.”


Clement, dacă veți citi integral epistola veți vedea că face extrem de multe trimiteri la Vechiul Testament,și probabil utiliza Septuaginta.

Iată pasajul la care face referire din Septuaginta,unde vedem că nu apare Duhul Sfânt că cel care vorbește.

(Deuteronomul 30:19)-Anania
Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ți-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi

Deci această adăugare, cum că Duhul Sfânt vorbește în mod direct apare doar in Noul Testament, și pare că o continuă și Clement,mai ales că unele cărți ale Noului Testament au fost scrise chiar în timpul vieții lui.

Deci oare mai degrabă o “conspirație” a Bisericii de a pregăti terenul pentru doctrina Sfintei Treimi.

Întrucât în Vechiul Testament nu veți găsi nici măcar un singur pasaj unde Duhul Sfânt se adresează direct sau apare ca o persoană distinctă.

El mereu vorbește prin profeți trimis de Dumnezeu,ca o putere și emanație a lui Dumnezeu.

Este mereu o forță a lui Dumnezeu activa care se manifestă trimisă de El.

....

[Seraphim7]

Îmi cer scuze că mai intervin și eu peste textul oferit de către părinții apostolici,dar câteodată nu mă pot abține.

Însă dumneavoastră luați doar esențialul.

Totuși niciodată nu trebuie sa luăm totul de-a gata, fiecare trebuie sa gândească critic, să judece,sa fie sau nu fie de acord etc.

Toate,cu condiția să fim informați!

După ce ne informăm putem avea opinii, însă datul cu părerea fără acces la informații este simplă bârfă și speculație.



……

Continuăm cu următorul Părinte al Bisericii Primare,sau Părinte apostolic, întrucât a fost ucenic al lui Petru și al lui Ioan.

Ignațiu al Antiohiei (35-110 d.Hr.) sau Ignatie Teoforul, după denumirea Bisericii Ortodoxe

A scris 7 epistole,in stilul paulin, către anumite Biserici.

După cum vedeți în acea vreme stilul epistolar era la modă.

Iată aici o atitudine îndrăzneață cu privire la tematica Casei lui Dumnezeu,care va fi construit de fiecare dintre noi,cei care suntem asociați cu cate o piatră.

Aici mergea mai degrabă cu desăvârșirea in Hristos, Piatra din capul unghiului care va desăvârși templu.

Însă Ignatie a dat-o într-o viziune personală adăugând Crucea,ca unealta și Duhul Sfânt.

Pare mai degrabă o viziunea așa,ce duce la concepte preluate de masoni de la Solomon, însă nu ne băgăm așa departe.

Că doar acolo ești văzut ca o piatră brută ce trebuiești șlefuită….

„Sunteți pietre ale templului Tatălui, pregătiți pentru zidirea lui Dumnezeu Tatăl, ridicați la înălțime cu unealta lui Hristos, care este crucea, folosindu-vă de Duhul Cel Sfânt ca de o funie.” (Ep. către Efeseni)

Mai jos voi reda alte pasaje foarte influente și cu bătaie până în prezent.

Gândiți-va că a fost contemporan și ucenic al apostolilor.

Prima deja este direct o palmă peste orice formă de biserici autonome sau dezbinate de acea Biserică întemeiată de Apostoli.

Adică eu doar ofer opinia lui,asta nu înseamnă că ce spune Ignatie este cuvântul lui Dumnezeu,este mai degrabă poziția lui.

Epistola către Smirneni 8:1
„Fără episcop, nimeni să nu facă nimic din cele ce țin de Biserică. Numai acea Euharistie este validă care este săvârșită de episcop sau de cel căruia i-a fost încredințată de el.”


Aici atrage atenția asupra celor care consideră Euharistie,adica Cina Domnului a fi doar simbolică.

Însă îmi place că spune că Tatăl l-a înviat,nu zice că Iisus a înviat el însuși singur.Probabil singurul lucru cu care pot fi de acord din ce au zis acești Părinți Apostolici.

Epistola către Smirneni 7:1
„Ei se feresc de Euharistie și de rugăciune, pentru că nu recunosc Euharistia a fi trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a pătimit pentru păcatele noastre și pe care Tatăl, din bunătate, L-a înviat.”


Aici deja s-a dus Ignatie….Departe de tot..

Totuși este esențial să înțelegem că deja se făcuse tranziția de la Legile Iudaice și inclusiv ținerea Sabatului spre Legea Harului și ziua Domnului nu mai era sâmbătă și Duminică.

Epistola către Magnezieni 8:1
„Dacă trăim până acum după legea iudee, mărturisim că n-am primit harul. Dar cei ce au primit cu adevărat cuvântul lui Iisus înțeleg că harul a venit asupra lor și că nu trăiesc după sabat, ci după ziua Domnului.”



Acum eu nu zic că sunt in acord cu ce spune Ignatie mai sus,ci doar ofer pozitia lui pentru a înțelege cum a evoluat Creștinismul imediat după Apostoli.

Iar aceștia 2 Clement și Ignatie sunt descendenți direct din Apostoli,fiind ucenici ai lor.

Iar poziția lor și scrierilor lor erau cu siguranță cunoscute de Apostoli și clar în acord cu învățătura apostolilor,care era desemnarea in acord cu învățătura lui Iisus.

Bine, că învățătura lui Iisus nu a fost în acord cu Evreii și vechiul testament….

Asta deja e altă poveste…

……

Avem acum un alt treilea Părinte apostolic,și acesta ucenic al apostolilor, respectiv al lui Ioan,

Policarp al Smirnei (cca 69-155 d.Hr.)

Așa cum am spus a fost ucenic al evanghelistului Ioan și prieten cu Ignațiu al Antiohiei.

Nu a fost păstrată decât o singură epistolă a sa.

Mai jos vedem o relatare a istoricului Eusebiu despre Policarp și evanghelistul Ioan.

„Eram foarte tânăr când te-am văzut la Policarp, în Asia Mica”, îi scria Sf. Irineu prietenului său Florinus, „dar tot îmi amintesc locul unde BINECUVÂNTATUL POLICARP a șezut și a vorbit, cum a pășit, cum a gândit în viață, cum era înfățișarea lui, vorba lui, CUM SE PLIMBA CU IOAN și cum povestea el însuși ceea ce a auzit de la alți mărturisitori ai Domnului despre viața, învățăturile și minunile Sale”.
„Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atenție cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci în adâncul inimii mele. De aceea, pot mărturisi în fața lui Dumnezeu, că dacă acest SFÂNT și binecuvântat PĂRINTE ar auzi ceva asemănător cu erezia ta, s-ar opri imediat și și-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrată: Bunule Dumnezeu, cum m-ai lăsat să trăiesc aceste vremuri!”(Istorie eclesiastică , Eusebiu de Cezareea)

Este demn de menționat că toți 3, Clement, Ignațiu și Policarp au murit ca martiri pentru mărturisirea credinței în Iisus Hristos.

Pentru asta merită respectul și considerația noastă,mai ales că îi menționăm aici.

Chiar dacă nu pot fi in acord cu poziția lor de multe ori,pot să îi admir pentru determinare, pentru că au dus mai departe un mesaj care a ajuns până la dumneavoastră cei ce va considerați creștini ,deci măcar atâta putem aprecia.

De aici până la alte forme de cinstire, și moaște și icoane și altele,mai vedem pe parcurs.

…..

[Seraphim7]

Acuma dragii mei vom trece la un Părinte Apostolic pe placul neoprotestantilor și chiar al martorilor lui Iehova:))

Din păcate nu a fost chiar pe placul bisericii,dar nu a trecut granița nici spre eretic însă nici spre sfânt.

A rămas așa între,este vorba despre

Papias din Hierapolis (cca 60-130 d.Hr.)

Se vede că vine din pământul filosofilor după cum vom vedea în continuare.

Scrierile lui “Explicații ale vorbelor Domnului” s-au păstrat doar în cărțile lui Eusebiu de Cezareea și Irineu de Lyon .

Ia să vedem ce spune acest Papias:


„Marcu a fost interpretul lui Petru și a scris exact, dar nu în ordine, tot ce-și amintea din ceea ce spusese sau făcuse Domnul.”
(Eusebiu, Istoria Bisericii)



„Matei a așternut cuvintele Domnului în limba ebraică, și fiecare le-a tălmăcit cum a putut.”
(Tot din Eusebiu)


„Nu mă bucuram de cuvintele din cărți ca de cele vii și rămase în memorie.”
( Citare din Eusebiu)


„În vremurile Împărăției, pământul va da rod în belșug: o viță va avea zece mii de ciorchini...”
(citare de Irineu în Împotriva ereziilor)

Nu sunt multe pasaje,dar sunt extrem de importante,mai ales că oferă detalii mai concrete despre întâmplările petrecute și despre cum a înțeles el evangheliile.

Plus îți confirmă că Matei a scris in ebraică,sau aramaică mai precis, deasemenea aduce un mare aport în vederea cuvântului nescris care deasemenea trebuia păstrat cum altfel decât prin Tradiția Bisericii.

Deasemenea îi dă credit lui Marcu,ca fiind direct interpretul lui Petru.

Și nu în ultimul rând credea că atunci când va veni Împărăția , acesta se va instala pe Pământ.

….

Înainte de a continua cu părinții apostolici,vom oferi și niște “plăceri vinovate”,cel puțin “specialitate” mea, însă extrem de relevanți in peisajul dezvoltării Bisericii , și anume personaje la fel de influente însă în categoria de:

ERETICI

Începem cu un personaj menționat chiar în Noul Testament,iar faptul că este citat și înafara Noului Testament,nu face decât să întărească veridicitatea acestuia.

Simon Magul

Menționat de Irineu de Lyon,un părinte al Bisericii pe care l-am tot menționat și desigur la momentul potrivit îi vom dedica o cercetare amănunțită.

Irineu în cartea cu un titlu la fel de sugestiv “Împotriva Ereziilor” ,face următoarea referință la Simon Magul:


„Simon, samariteanul, acel magician despre care vorbește Luca în Faptele Apostolilor, pretindea că el însuși era Puterea lui Dumnezeu, numită Mare. [...] El învăța că el era cel care a apărut printre iudei ca Fiul, în Samaria ca Tatăl și în alte națiuni ca Duhul Sfânt. [...] A susținut că o femeie numită Helena, pe care o luase din Tir, era prima concepție a minții sale, mama tuturor, prin care a creat îngeri și arhangheli. [...] Acești îngeri au creat lumea, dar au reținut-o pe Helena din invidie. Ea a fost reîncarnată în diverse femei, inclusiv în Elena din Troia, și în cele din urmă a devenit o prostituată. Simon a venit să o elibereze și, prin aceasta, să aducă mântuirea oamenilor.”


Deci nu știu ce “fuma” Simon Magul,da oricum avea marfă de “import “.

“Mind blowing “ oricum,la vremea ăia să scoți asemenea idei…

Asta e ce să fac am o slăbiciune aparte pentru asemenea personaje, rebele,ciudate cu idei originale și împotriva sistemului.

Oricum ai avea ce povesti cu Simon Magul:))

Las și pasajul din Fapte:

Faptele apostolilor 8:9-11, 13, 18-24 EDC100
[9] În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire poporul Samariei. [10] Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” [11] Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
[13] Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.
[18] Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani [19] și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt!” [20] Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! [21] Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. [22] Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, [23] căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii!” [24] Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis!”


Totuși am văzut că a fost botezat și a crezut , însă ceea ce este extrem de important este că deși el era un magician, vrăjitor sau poate era doar un iluzionist.

Văzând puterea cu care lucrau apostolii a rămas fascinat de aceasta și chiar a crezut că este reală.

Dacă era doar un truc, și-ar fi dat seama din moment ce era deja unul din cei mai faimoși din zonă.


De la el a plecat termenul de “simonie “, adică practica de a cumpăra preoția sau darurile sfinte.

Aviz celor…. Știți voi…

…..


Mai avem un personaj mai puțin cunoscut,dar cu o poziție interesantă,mai ales că aflăm și de unde și-a luat inspirația.

Cerint

Irineu, Împotriva ereziilor

„Cerint, un om educat în înțelepciunea egiptenilor, învăța că lumea nu a fost creată de Dumnezeu cel suprem, ci de o putere separată și necunoscută. El susținea că Isus nu s-a născut dintr-o fecioară, ci era fiul lui Iosif și Maria, născut pe cale naturală, dar mai drept și mai înțelept decât alții. După botez, Hristos a coborât asupra lui Isus sub forma unui porumbel, dar l-a părăsit înainte de patimile și învierea lui Isus.”

Foarte interesant, vedem că era educat în “teologie” egipteană, și că acesta lume de fapt nu este creată de Dumnezeul Suprem,ci de o ființă divină mai inferioară.

Deasemenea in opinia lui, Iisus a fost născut om pe cale naturală iar în timpul botezului porumbelul coborât pe Iisus omul a fost de fapt Hristosul sau Mesia cel divin,care l-a părăsit înainte de patimi,deci Iisus a pătimit totul că om,in concluzie a murit.

Da, interesanta viziunea.

…

In continuare avem un personaj destul de celebru,in alte postări l-am numit chiar primul “reformator “ sau “protestant “, însă veți vedea că este chiar prea reformator și protestant chiar și pentru cei actuali.

Marcion din Sinope (cca 85-160 d.Hr.)

Din nou apelăm la Irineu, acesta visterie a majorității ereziilor din biserica primară.

Irineu de Lyon, Împotriva Ereziilor

„Marcion din Pont, urmându-l pe Cerdo, a dus mai departe învățăturile acestuia și a formulat una dintre cele mai îndrăznețe blasfemii: l-a declarat pe Dumnezeul Legii și al Profeților ca fiind autorul răului, un zeu războinic, schimbător și contradictoriu. A susținut că acest Dumnezeu este diferit și inferior față de Tatăl lui Isus Hristos.”

„Mai mult, el a afirmat – ca și cum vorbea prin gura diavolului – că păcătoși notorii precum Cain, sodomiții sau egiptenii au fost mântuiți de Hristos atunci când Acesta a coborât în iad, în timp ce drepți ca Abel, Enoh, Noe, Avraam și profeții nu au avut parte de mântuire. Cu alte cuvinte, a răsturnat complet ordinea revelată a mântuirii.”


„Cei care disprețuiesc Legea lui Moise și nu caută să înțeleagă de ce există un nou legământ în Hristos, se înșală grav. Marcion și adepții săi au ajuns până acolo încât să taie din Scripturi. Ei au respins complet unele cărți și au modificat Evanghelia după Luca și epistolele lui Pavel, păstrând doar fragmente care le susțineau ideile greșite. Astfel, au creat o evanghelie și o doctrină după propriul lor gust, și nu după adevărul transmis de apostoli.”


Deși uneori tindeam să merg așa departe precum o făcea Marcion, totuși el se duce cam prea departe chiar și pentru gustul meu.

Probabil întreg sistemul său de gândire ar sugera altceva, întrucât aici vedem doar ce este atacat de apărătorii bisericii.

[Andrew]

Sunt multe lucruri pe care creștinii (indiferent de confesiune) pot învață de la părinții Bisericii Primare și implicit din lupta pentru răspândirea cuvantului Evanghelic după crucificarea lui Iisus Hristos.

Simon Magul tind sa cred ca era mai mult un iluzionist, deși, nu exclud tragica varianta în care chiar era de-a binelea vrăjitor, dar a căzut prada plăcerilor egocentrice (găsesc ca plăceri egocentrice, mai ales treaba cu femeia).

Cat despre treaba cu Euharistia... e vorba de faptul ca atunci a fost un eveniment și ad literam, dar și cu o semnificație aparte. Consider ca prin Euharistie ni se prezintă Chemarea sufleteasca pe care fiecare o avem pentru a trece la Adevăr, dar și cât de multe piedici / slăbiciuni avem. La urma urmei, de ce fiecare Apostol a decăzut în vreun fel: pentru ca Biblia în descrierea celor de după Euharistie avea sa ne arate slăbiciunile pe care toți le avem când vrem sa atingem calea Mântuirii, dar trebuie sa le depășim și prin împărtășirea cu Scump Sângele Mantuitorului și preasfințitul sau trup, sa fim părtași Sfintelor Taine

[Seraphim7]

Am văzut recent un film, Conclave(2024), și nu m-am mirat când a venit vestea morții Papei Francisc,ieri.

Spre deosebire de întâmplările "politice" și regiile din spatele acestora,in care mai cad ocazional și eu, prins în iureșul acestora.

Evenimentele religioase,mai ales din sfera catolică mă intrigă permanent.

Dacă nu ați văzut filmul Conclave, vă sugerez să o faceți, întrucât are o distribuție de excepție și poate fi numit chiar un film "profetic",mai ales că a venit că un prequel pentru actualele evenimente reale.

Nu știu dacă a fost o simplă coincidență sau ceva mai elaborat, însă voi analiza mai in detaliu aceste aspecte întrucât sunt de o importanță majoră pentru destinul Bisericii și chiar as deschide in topic separat după ce mă documentez mai în profunzime.