Manifestul suveranist

[Seraphim7]

Continuare....

2. SINGAPORE



Modelul de Naționalizare Eficient – Exemplu din Singapore

Singapore, cunoscut pentru economiile sale de piață extrem de eficiente și succesul său economic, a implementat un model de naționalizare parțială, unde statul deține acțiuni majoritare în unele dintre cele mai importante sectoare economice, dar permite și o competiție semnificativă pe piață.



1. Crearea unei Entități Naționale de Investiții (Temasek Holdings)

Scop: Gestionarea activelor naționale și reinvestirea acestora în proiecte strategice pentru economii pe termen lung.

Temasek Holdings este o companie de stat care gestionează activele naționale ale Singapore.

Statul controlează un pachet semnificativ de acțiuni în companii majore, dar permite acestora să fie listate și să opereze conform principiilor pieței libere.

Fondurile generate de aceste investiții sunt reinvestite pentru a sprijini diverse domenii, cum ar fi infrastructura, educația și sănătatea.


2. Naționalizarea Parțială a Resurselor Strategice

Scop: Menținerea unui control puternic asupra resurselor naturale și altor sectoare strategice, în același timp lăsând loc pentru investiții private.

Exemplu: Singapore Power – Statul deține o parte din infrastructura energetică, dar permite și companiilor private să opereze și să dezvolte noi soluții în energie.

Sectorul bancar: Companii de stat, cum ar fi Development Bank of Singapore (DBS), sunt implicate în majoritatea investițiilor de infrastructură și în dezvoltarea economiei, dar competiția cu băncile private este încurajată.

Industria transporturilor: Singapore Airlines este parțial deținută de stat, dar concurența cu companiile private de transport aerian este activă.



3. Crearea unui Fond Suveran pentru Diversificare (GIC Private Limited)

Scop: Asigurarea unei surse continue de venituri pentru stat, pe termen lung, din investițiile realizate de stat în diverse sectoare economice internaționale.

GIC este un fond suveran administrat de statul Singapore care investește pe piețele internaționale, cu scopul de a proteja economiile țării de fluctuațiile economice interne.

Investițiile sunt făcute într-o gamă largă de sectoare: infrastructură, tehnologie, energie, agricultură.

Fondul este complet separat de guvernul central, având autonomie în deciziile sale, dar urmând regulile etice și economice.




4. Modele de Naționalizare a Infrastructurii și Resurselor Energetice

Scop: Crearea unei economii mai sustenabile, prin controlul statului asupra infrastructurii și a resurselor naturale.

Exemplu: Singapore Power – Compania care se ocupă cu distribuirea de energie este deținută integral de stat și este responsabilă pentru implementarea unor politici de energie durabilă și eficientă.

Naționalizarea transporturilor – Infrastructura de transport (atât aerian, cât și naval) este în mare parte deținută de stat și se coordonează centralizat, chiar și în cazul companiilor private care operează în aceste domenii.



5. Un Model de Guvernanță Transparentă și Profesionistă

Scop: Minimizarea riscurilor de corupție și maximizarea eficienței economice prin management profesional, nu politic.

Recrutarea și selecția managerilor: Guvernul angajează experți în domenii economice, din afaceri și industrie, care gestionează companiile de stat și investițiile strategice.

Transparență și responsabilitate: Orice decizie de investiție este luată în mod transparent și responsabil, cu audituri externe și evaluări publice.




Cum poate România să implementeze acest model?

1. Înființarea unui Fond Suveran de Investiții: Crearea unui fond similar cu Temasek sau GIC, care să gestioneze resursele naturale și să le investească pe termen lung în proiecte strategice.


2. Deținerea unui pachet majoritar în sectoare cheie: Naționalizarea parțială a sectoarelor strategice (energie, telecomunicații, transporturi) prin crearea unor entități comerciale de stat care sunt listate pe bursă, dar cu statul având control asupra acestora.


3. Stabilirea unui sistem de management profesional: Asigurarea că companiile de stat sunt administrate de profesioniști, nu de politicieni, și că acestea operează într-un mod eficient, generând venituri pentru stat.


4. Investiții pe termen lung în infrastructură și dezvoltare: Direcționarea profiturilor din sectorul public în infrastructură, educație și sănătate, pentru a sprijini dezvoltarea sustenabilă a economiei.


Dacă nu-ți place nici Singapore, atunci îți mai ofer încă unul și vei avea 3 opțiuni și modele de eficiență ca posibile SALVĂRI pentru economia României

3. CHINA

Modelul chinez de naționalizare este unul dintre cele mai complexe și distinctive din lume, fiind un hibrid între capitalismul de stat și centralismul economic autoritar. Deși economia Chinei este deschisă pieței și investițiilor străine, statul rămâne actorul dominant, deținând control asupra sectoarelor strategice și având un rol activ în orientarea întregii economii.


1. Economia socialistă de piață cu caracteristici chineze

Lansat oficial în anii '90 sub Deng Xiaoping și rafinat ulterior:

Statul deține controlul în industriile strategice, cum ar fi energia, transporturile, telecomunicațiile, infrastructura și băncile.

Companiile de stat (SOEs) reprezintă coloana vertebrală a economiei.

Sectorul privat este tolerat și chiar încurajat în anumite domenii, dar nu are voie să amenințe dominația statului.



2. Rolul companiilor de stat (SOEs - State-Owned Enterprises)

Aproximativ 30-40% din PIB-ul Chinei provine din companii de stat.

Ele domină industriile precum: petrol, gaze, energie electrică, căi ferate, oțel, telecomunicații, apărare, transport aerian.

Statul menține controlul prin acțiuni majoritare, chiar dacă unele dintre ele sunt listate la bursă (de exemplu, Sinopec, China Mobile).


3. Supravegherea și managementul centralizat

Companiile de stat sunt administrate prin SASAC (State-owned Assets Supervision and Administration Commission), o agenție guvernamentală aflată direct sub controlul Consiliului de Stat.

SASAC:

numește conducerea companiilor,

stabilește obiective strategice,

monitorizează performanța economică și ideologică.



4. Politica „dublului rol” al managerilor

Conducerea companiilor de stat are adesea o dublă loialitate:

față de profitabilitatea economică,

față de Partidul Comunist Chinez (PCC), fiind membri activi ai partidului.


Orice companie de stat importantă are o celulă de partid internă, care supraveghează conformitatea ideologică.


5. Planificare și investiții strategice

Deși China are o piață deschisă, direcția economică este stabilită prin planuri cincinale.

Statul direcționează investițiile în domenii considerate prioritare: inteligență artificială, tehnologii verzi, energie nucleară, semiconductori, transporturi de mare viteză, orașe inteligente.

Investițiile externe (prin inițiativa „Belt and Road”) sunt realizate adesea de companii de stat.



6. Fonduri și bănci controlate de stat

Cele mai mari bănci din China (ICBC, China Construction Bank etc.) sunt deținute de stat și servesc drept instrumente de politică economică, nu doar de profit.

Statul poate forța acordarea de credite pentru dezvoltarea regiunilor sărace sau industriilor strategice.

Rata dobânzii, lichiditatea și direcțiile de creditare sunt, în mare parte, controlate politic.


7. Controlul asupra terenurilor și resurselor naturale

În China, statul deține legal toate terenurile (în mediul urban) și controlează concesiunile în mediul rural.

Resursele naturale și minerale sunt exploatate exclusiv de companii de stat sau sub licență strictă.


8. Controlul ideologic și protecția interesului național

Companiile private sunt supravegheate îndeaproape. Orice companie care devine prea puternică sau independentă (ex. Alibaba, Ant Group) poate fi supusă reglementărilor sau desființată/naționalizată parțial.

Tehnologia, datele și infrastructura sunt considerate bunuri strategice și trebuie să rămână sub controlul statului.



Poate România adapta un model chinezesc?

Doar parțial, pentru că:

România este parte din UE și supusă reglementărilor pieței libere.

UE nu permite monopoluri de stat generalizate.

Controlul ideologic al firmelor sau al managerilor e incompatibil cu valorile democratice.


Totuși, România ar putea adapta aspecte utile:

Crearea unui fond național care să gestioneze strategic companiile de stat.

Consolidarea companiilor publice în sectoare-cheie.

Dezvoltarea unor planuri pe termen lung (tip „mini-plan cincinal”) pentru infrastructură, energie, sănătate și digitalizare.


Se poate dragii mei și fără IZOLARE

CHINA ESRE MOTORUL LUMII DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC!

Iar Singapore și Norvegia sunt doua exemple de independență și Centralizare ca actori pe piața internațională, fără a permite exploatarea monopolurilor internaționale.

Iar acest nou curent SUVERANIST așa ar trebui explicat și la noi in țară.

Dar nu prea o face nimeni nici măcar cei care ar trebui sa reprezinte modele economice și exemple eficiente.