IPS Streza – eretic, manipulator, sau și eretic și manipulator, sau altfel?

[David_1859]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Răspunsul este evident: altfel!

Consider că a devenit tot mai evident despre ce este vorba, și voi corobora analizele de până acum și concluzia parțială cu alte informații pe care le-am receptat, anume consider că este clar că acest amalgam de „cult ioaneic”, învățături despre Dumnezeu ca origine a răului, despre Rău ca manifestare providențială a lui Dumnezeu, coroborate cu informațiile că Tartorul STREZA (Liviu) patronează o „masonerie” zisă „ortodoxă” în interiorul BOR, probabil la nivel local sau județean / regional, concluzia este că tartorul respectiv este cu adevărat un eretic, mai mult păstorește un soi de sectă „intrabisericească”, o așa-zisă „masonerie” „ortodoxă”, sectă care practic a uzurpat și uzurpă conducerea legitimă ortodoxă a Bisericii Ortodoxe, cel puțin de la nivel „Sibiu” / „Ardeal”.

Pentru cei care nu știu, există adunări masonice care cred că Dumnezeu nu este doar un Bine absolut, ci și un Rău sau o origine „absolută” a Răului, prin urmare ceea ce am argumentat în postări anterioare, în special în cea dinainte de asta, duce la concluzia că Tartorul STREZA a propovăduit (și practică la nivel de ordinea zilei, în concordanță cu astfel de învățături eretice, antihristice, satanice) astfel de doctrine de factură masonică. De altfel, tot potrivit informațiilor credibile receptate, există la facultatea de teologie din Sibiu, adică exact acolo sub „atenta păstorire” a tartorului STREZA, personaje care „predică” și „chestionează” într-un mod profund asemănător despre Dumnezeu ca origine a Răului, despre un „mare arhitect al universului” (alt „masonism”), iar pe unii îi mai scapă gura din când în când și despre o „apocatastază” care l-ar implica și pe Satana, adică un soi de „mîntuire” a Satanei, a satanelor și a sataniștilor (adică a săvîrșitorilor răului, a celor osîndiți la iad). (Evident că astfel de erezii și de sminteli au fost vehiculate de la catedre la facultatea de teologie „păstorită” de Streza cu girul tacit al tartorului smintitor și distrugător din interior al Bisericii Ortodoxe, dar și al românimii, al identității românești, al românității și al românismului.)

În prealabil postat de David_1859

(...)

Deci Streza a demonstrat singur și repede că nu este ceea ce încerca să insinueze prin terminologia folosită, adică nu este un „ioaneic” în adevăratul sens al cuvîntului. Această chestiune pare neînsemnată pentru cei care nu știu că în „curțile” lui Streza există totuși un așa-zis „cult ioaneic”, de care am aflat de la cineva care fiind cu niște solicitări la administrația suprapusă Arhiepiscopiei Sibiului într-o zi în care era o cinstire a sf. ap. Ioan, pentru că sînt mai multe în calendar, sau într-o zi foarte apropiată ca dată de o astfel de zi, a auzit așa un „vuiet în surdină” printre cei mai apropiați acoliți consilieri ai lui Streza (inclusiv la „mâna lui dreaptă”), deci într-un cerc restrâns și „ultraselect”, referitoare la „sărbătoarea sf. ap. Ioan” ca fiind așa ceva foarte ales, pretinsă la o cinste deosebită, inclusiv la importanța specială acordată ei de „înaltu” (Streza), deși se știe că în tradiția românilor sf. ap. Ioan nu este cel mai popular dintre apostolii lui Hristos, ceea ce înseamnă că ulterior „venirii luminii” la Sibiu, adică a lui Streza la conducere, iată a apărut și o nouă „tradiție”, ce-i drept rezervată unui cerc restrâns, „ioaneic” și „ultraselect”.

(Acum, unii mai știm că există niște grupări (cu adunări extrabisericești), și aici mă refer în general, care se revendică drept „ioaneici”, deși n-au vreun temei autentic pentru ridicarea unei astfel de pretenții, ba chiar care, deși în genere sînt interzise anume numele lui Iisus Hristos, dar și orice „propagandă” în numele Lui, în adunările lor, cică țin Sfînta Scriptură deschisă la începutul Evangheliei după Ioan... Da, este vorba despre francmasonerie, zisă și masonerie, și devenită, potrivit unor surse, de prin a doua jumătate a sec. al XIX-lea, iudeo-masonerie... Dar, cine știe, poate că unii mai „inițiați” de pe-acolo înțeleg că ar fi vorba în realitate despre referire spre exemplu la Filon din Alexandria (și deci la iudaism, nu la creștinism, cum ar putea să creadă unii...), sub camuflajul lor și al acoliților lor de așa-ziși „ioaneici” și „toleranți”...)

În prealabil postat de David_1859

Am găsit ceva material care poate fi adăugat la ce am vorbit sau discutat până acum, anume este vorba despre o anumită exprimare a Tovarășului Streza, pe care nu am auzit-o doar în înregistrarea la care voi da trimitere, cum că „totul este providențial”, glosând pe marginea unei afirmații făcute acolo cum că nimic nu este întîmplător. Continuând, ca să explice această credință a lui, a făcut apel la niște pretinse afirmații, probabil scoase din context, ale părintelui Stăniloae, căruia i-a întinat memoria prin interpretarea dată de „dumnealui” (anume că „întîmplarea vine de la in templum și nu-i nimic întîmplător pentru că întîmplarea pe care o justificăm noi este întîlnirea voii mele cu voia lui Dumnezeu”, pe care le-a interpretat într-un mod incalificabil, din punctul meu de vedere), și cu care nu cred că părintele Stăniloae ar fi fost de acord, în sensul formulării și faptelor Tovarășului așa-zis „chiriarh” Streza, explicând că „a vrut Dumnezeu și am acceptat și am vrut și eu și iată că s-a întîmplat”, ceea ce evident că duce la concluzia că, în concepția strezană, Dumnezeu ar fi originea sau la originea răului, în sensul de păcătoșenie, pentru că este clar că au existat și există și păcate și păcătoșenie ca fapte și ca vreri de făptuire ale unor oameni.

https://www.youtube.com/watch?v=c9OmOVQPhmQ&t=72s

Aceste exprimări și concluzii confirmă „dubiul” exprimat de mine mai sus și citat, anume că Tov. Streza chiar crede că, spre exemplu, păcatele săvîrșite de „dumnealui” împotriva altora sînt niște manifestări ale voii lui Dumnezeu, prin urmare păcătoșenia, răul moral, cel puțin în cazul celor săvîrșite de „dumnealui”, ar proveni cumva de la Dumnezeu, ar fi cumva o manifestare a voinței lui Dumnezeu, ar fi legitimate și susținute de Dumnezeu. Iar mai încolo voi aduce argumente și cu privire la un corolar să îi zicem așa al credinței strezane de mai sus, un alt „brevet” al strezănismului (concluzionabil și pe baza unor fapte ale acestui personaj „ultracolosal”), care este cumva în acord, în continuare cu astfel de convingeri expuse mai sus de-ale Tovarășului, anume al dreptului (cel puțin al unora) la păcătuire, la nelegiuire, al dreptului de a săvîrși și de a „justifica” săvîrșirea fărădelegii în general și de fărădelegi „en detail” (anume a fărădelegii efectiv ca fărădelege pură).

Practic este vorba despre un întreg context extraordinar de grav, și de altfel s-a putut vedea și din alte analize și evaluări rezonabile PUTREZICIUNEA „SPIRITUAL-MORALĂ” STREZANĂ (dar care nu se reduce la personaj, acolo au fost și mai sînt și alții care săvîrșesc și contribuie la proliferarea răului, a fărădelegilor, a pestilențialității), context pentru care într-o Biserică Ortodoxă normală și într-o Țară normală, un astfel de tartor smintitor și distrugător era „de mult” caterisit și posibil și anatematizat. (Oricum el cumva se „anatematizează” singur, și nu doar el, și unii acoliți de-ai lui, avînd în vedere că este și blasfemiator și păcătos și ucigaș împotriva Duhului Sfînt (și nu-i singurul, mai sînt și alții pe la „același nivel”), fapte și stări „duhovnicești” de altfel convergente, compatibile cu cele analizate și sintetizate în această dezbatere.)